somnul m-a tras de maneca asta-noapte: tenis, nu orice fel de meci. apoi s-a dus sa se plimbe prin ploaie ca un adevarat cuceritor de retine. confruntarea de pe teren a fost superba, tineam cu amandoi, stiam ca preferat e Nadal, radacinile mele ma atentionau legat de Djokovic (sarb, deh…).
tin minte prima mea vizionare de meci de tenis, la un televizor alb-negru, stiu ca ma lua somnul si rezistam cu brio, nu intelegeam de ce adultii se uita cu atata atentie. apoi am inceput sa merg pe un teren de zgura cu un prieten din scoala generala si sa-mi placa si sa inteleg. emotia atunci cand ma uit la tenis e diferita de emotiile corespunzatoare altor sporturi: gimnastica, handbal, rugby, fotbal. de inteles: prima data, acea prima data conteaza si de amprenta ei nu poti scapa o viata 🙂
o paranteza mica: mi-e dor de un meci de rugby vazut la locul faptei 🙂
finalul de meci de tenis a insemnat…pofta de mancare, nocturna, cumva legata tot de momente vechi: ceai de plante si paine prajita cu unt. intre timp ora 3 dimineata. apoi 4. somnul meu inca se mai plimba pe strazi, nu degeaba, avea de cautat un raspuns si l-a gasit, asa cum era de asteptat, la vedere.
am mai scris ceva inainte sa adorm in hartiile care ma gazduiesc cand nu vreau muzica. vine octombrie, octombrie de Sus.
e seara de fotbal. pentru 2 ore nu va exista rosia montana, nu va exista problema cainilor fara stapan. un consens care ma intristeaza un pic desi e al naibii de normal in orice parte a lumii….
“prima data” nu se uita. ramane intotdeauna, infipta in cap si in inima. primul sarut de exemplu stiu exact cu cine, unde si cum a fost. despre cealalta “prima data” la care va ganditi acum n-o sa scriu 😀
ieri am fost pentru prima data pe stadion la un meci de rugby. Romania-Italia, finala IRB Nations Cup. recunosc, initial m-ar fi tinut in casa si oboseala si caldura, acumulate in ultimele zile… dar am “cedat” (bestia de mine) si iata-ma pe la 6 la terasa la fabrica. in fine, terasa nu are o legatura consistenta cu rugby-ul, doar ca eram acolo, decizia era luata de 2 ore si intru pe twitter, vad info ca pre numele lui @chinezu are invitatii. evident, ma ofer 🙂 si deodata simt ca la meciul asta chiar trebuie sa merg.
la 7 si jumatate in fata stadionului. chipuri cunoscute, in afara de chinezu sunt make, raluca, il vad si pe bujor cu “nu-spun-cine-persoana-importanta”. 🙂 preiau invitatia, nu ma lamuresc exact unde e tribuna 2.0, ne asezam in 2 “simplu” desi aveam dubii majore. evident, aveam sa constat apoi ca tribuna 2.0 era in alta parte 😀 plina ochi, asa cum erau toate tribunele. stadion full, bataie pe locuri, va zic! 🙂
si incepe.
nu stiu daca ati fost pe stadion vreodata, daca ati stat atat de aproape incat sa-i vedeti pe sportivi de la cativa metri. eu n-am mai fost atat de. drept urmare, senzatia a fost atat de noua incat emotii pe mine cat carul
o gramada cu rezultat minunat
bine, trebuie spus ca despre rugby stiu de cand eram copil un lucru: ca-i sport de contact si de onoare. in acelasi timp. cel putin asa mi-a povestit mie mama cand nu intelegeam de ce uriasii de la TV se infruntau atat de … fizic?! (alt cuvant n-am gasit) pe terenurile de sport. in cap am avut insa tot timpul ideea asta si mai tarziu, cand lucid m-am uitat la meciuri de rugby, am mai inteles una-alta. inclusiv reguli de baza. nimic nu se compara totusi cu experienta de spectator in tribuna, cu soare in ochi sau fara.
in primul si cel mai important rand, ca spectator-virgin, m-a impresionat ce-am scris si mai devreme: terenul de care te despart doar cativa metri. apoi, datorita stadionului relativ mic, faptul ca poti distinge fazele din partea cealalta a terenului. apoi, important peste poate, faptul ca nu se injura. faptul ca in jurul meu, pe o arie mare, nu am auzit NICIO injuratura la adresa vreunui jucator, al nostru sau din echipa adversa…e de scris, de notat, de admirat, de UAU! (as vrea sa nu ma indispuneti si cei care ati fost sa ziceti ca se mai injura din cand in cand…nu-mi stricati premiera, da?!)
apoi meciul in sine, pe care l-am urmarit cu reactii timide la inceput (ca newcomer n-am fost ok cu reactiile niciodata). s-a jucat foarte frumos, in ambele reprize, scorul echipei Romaniei a fost unul care mi-a dat emotii spre final cand italienii pareau ca bausera apa cu “ceva”. au fost si accidentari din pacate si ratari ale transformarilor (de partea noastra). de povestit meciul n-o s-o fac, nu ma pricep asa bine. am stat insa cu sufletul la gura. au fost momente cand ma apuca plansul (nu ma scuz cu faptul ca eram prima oara pe teren, ca nu tine 😀 ) si evident, ca la final, la turul de onoare, m-a apucat de tot. am ragusit de strigat, desi la un moment dat mimam pentru ca ma durea gatul.
cred ca imi doresc experienta asta repetata ca a fost prea fain. vorba lui chinezu: “vine pentru prima oara pe stadion si mai si castiga Romania!”. cu modestie o sa spun ca “tizul” meu manole a insemnat mult in meciul de ieri 😀
vreau sa treaca saptamana asta cu bine. pe toate planurile.
calendarul ei vizibil este acesta:
azi, luni, lansarea volumului “Eu, Timpul” – semnata Margareta Paslaru. am cunoscut-o pe artista in noiembrie, cand m-a invitat intr-un interviu la Radio Romania Actualitati. nu pot sa descriu foarte bine cum am simtit atunci aceasta invitatie venita din partea unui artist atat de frumos, al carui renume si cariera muzicala au consistenta si inseamna mult in muzica romaneasca. amintirile mele muzicale o includ din vremea cand nu invatasem sa cant si nici nu stiam ca voi canta vreodata. si sa stai de vorba, fata in fata sau prin telefon, cu un artist atat de mare…da, nu prea am cum sa descriu 🙂 m-am bucurat atunci, la radio, sa cunosc un strop din omul de dincolo de artist si mi-a placut enorm. am primit vestea lansarii si invitatia cu si mai mare bucurie asa ca de la 6 ma voi infiinta la Palatul Sutu sa aud si sa vad tot!
tot azi, la 5 si jumatate, dar si maine in reluare la ora 12:00 se va difuza emisiunea “Internetul stie tot?” in cadrul careia am fost invitata acum cateva saptamani de catre realizatorul Robert Tache. Emisiunea se difuzeaza AICI.
miercuri voi avea un mic recital la “Festivalul national de arte pentru liceeni”, Florian Pittis, editia a 5-a. iarasi cant singura, abia astept spatiul de teatru sa ma rasfat un pic. despre eveniment am mai scris, daca nu va uitati la meci (desi meciul e dupa festival) va invit sa veniti pentru a vedea si cine sunt liceenii care castiga premii pentru activitatea teatrala sau muzicala 🙂
joi este lansarea noului album al trupei Timpuri Noi. in Club A, de la 10:00. in deschidere canta Blue Pulse. albumul suna intr-un fel 😉 si va sfatuiesc sa dati de stire ca se intampla rock perfect saptamana asta
vineri e concert Butterflies in My Stomach, in clubul Wings. nu i-am mai ascultat demult si abia astept, mai ales ca am testat locul, personal, la concertul meu de vineri. 🙂 sunet foaaarte bun si atmosfera faina!
sambata, BiMS au concert in constanta, in club Doors. cred ca dau si eu o fuga pana acolo, pentru ca unele lucruri trebuie vazute la fata locului 🙂
in rest…in continuare poate fi votata piesa “Adevarul” in “Top Romanesc” (da, si voturi on-line), emisiunea realizata de Titus Andrei, a carui zi de nastere a fost de foarte curand (pe 5 mai) si caruia ii doresc sa descopere cat mai multa muzica romaneasca buna pentru ca stiu ca acea muzica va ajunge si la ascultatorii RRA 🙂 (in urma cu 14 ani, Titus Andrei a fost in juriul unui festival de folk la care participam ca si concurent … dar felicitarile pe care mi le-a adresat atunci inca le tin minte)
va las cu o piesa a Margaretei Paslaru si ma reintorc la munca. sa aveti o saptamana frumoasa 🙂
