somnul m-a tras de maneca asta-noapte: tenis, nu orice fel de meci. apoi s-a dus sa se plimbe prin ploaie ca un adevarat cuceritor de retine. confruntarea de pe teren a fost superba, tineam cu amandoi, stiam ca preferat e Nadal, radacinile mele ma atentionau legat de Djokovic (sarb, deh…).
tin minte prima mea vizionare de meci de tenis, la un televizor alb-negru, stiu ca ma lua somnul si rezistam cu brio, nu intelegeam de ce adultii se uita cu atata atentie. apoi am inceput sa merg pe un teren de zgura cu un prieten din scoala generala si sa-mi placa si sa inteleg. emotia atunci cand ma uit la tenis e diferita de emotiile corespunzatoare altor sporturi: gimnastica, handbal, rugby, fotbal. de inteles: prima data, acea prima data conteaza si de amprenta ei nu poti scapa o viata 🙂
o paranteza mica: mi-e dor de un meci de rugby vazut la locul faptei 🙂
finalul de meci de tenis a insemnat…pofta de mancare, nocturna, cumva legata tot de momente vechi: ceai de plante si paine prajita cu unt. intre timp ora 3 dimineata. apoi 4. somnul meu inca se mai plimba pe strazi, nu degeaba, avea de cautat un raspuns si l-a gasit, asa cum era de asteptat, la vedere.
am mai scris ceva inainte sa adorm in hartiile care ma gazduiesc cand nu vreau muzica. vine octombrie, octombrie de Sus.
e seara de fotbal. pentru 2 ore nu va exista rosia montana, nu va exista problema cainilor fara stapan. un consens care ma intristeaza un pic desi e al naibii de normal in orice parte a lumii….