Pe Cristian China îl știu de mai mult timp decât mă știe el pe mine. Îi citeam blogul în vremea în care nu aveam facebook (aveam și link spre Chinezu’ pe blogul propriu), în 2014 m-am trezit că mă invită în emisiunea lui de atunci de la un post TV, am continuat să îl citesc și după ce a devenit “site” și să mă sfătuiesc cu el când nu am timp să imaginez campanii pentru mine. La fiecare lansare de album a fost lângă mine, cu vorba scrisă, cu prezența fizică sau cea online (de ex interviul legat de lansarea primului meu Vinil sau prezentarea cărții mele de poezie). Îmi place că e deschis și prezintă o imagine corectă a majorității lucrurilor despre care vorbește sau scrie. Scriu ”majoritatea” pentru că ar fi chiar dubios să fiu de acord 100% cu cineva, în general. :)) Îmi place că citește (și citește mult!) și mi-e mult mai simpatic de când i-am cunoscut jumătatea și norocul lui absolut în viața asta. 🙂 Scrie de atâția ani încât era inevitabilă apariția unei cărți despre zona în care activează și al cărei titlu îmi amintește de Moromeții, scrisă în limbaj (aparent) lejer și cu mult umor. Știu asta pentru că am citit fragmente pe care le-a împărtășit prin newsletter. 🙂
Acum, după introducerea aceasta, anunț că se fac precomenzi pentru “Ce ne facem dom’le cu influencerii ăștia? “, prin intermediul rețelei Cărturești. Cartea lui Cristian China Birta va veni cu autograf, în jurul datei de 15 martie. La cât mai multe autografe, domnule! 🙂
Incerc sa mai adun ce s-a mai intamplat si ce e planificat sa se intample. Tacerile de blog nu-mi prind bine, sunt singurele momene de pauza adevarata. Erau, ca uite de cand n-am mai scris…Nu mai apuc nici sa citesc si asta ma roade, mi-e dor de hartie si de lumile dintre coperti. Ultima data am deschis o carte acum o saptamana si dupa 2 pagini am adormit, cu lumina aprinsa si motanul din dotare la picioare. M-am trezit dupa 2 ore amortita (sa adormi intr-un cot e o performanta) si m-am mutat in pat fara carte, desi evident nu m-a mai luat somnul si am petrecut cateva ore gandindu-ma la lucrurile care mai sunt de facut.
Vestea buna e ca astazi sunt mai putine lucruri de facut decat saptamana trecuta 🙂
Adica am album dat in lucru, am coperta pentru care am dat BT la tipografie direct ca sa imi pot asuma toate greselile ulterioare ( 🙂 ) , am fost la Neatza de la Antena si avem doua fragmente pe youtube care suna “ca pe disc” desi va pot garanta cei de-acolo cam cum a decurs montarea si demontarea echipamentelor. Preferabil sa ascultati “legat” cele doua fragmente pentru ca am facut o trecere intre piesele pe care nu o veti regasi in concert cu siguranta 😉
In Jurnalul national a aparut cifra exacta a locuitorilor planetei pe care o denumesc Luna patrata 🙂 Pentru cei care doresc sa afle si statistici si povesti de album, articolul este numai bun de lectura AICI
Azi am fost in studioul Adevarul si discursurile politice nu ne-au incurcat prea mult interviul live, maine merg pana la teatru sa mai pregatim una-alta, apoi la repetitie, apoi la eventim, apoi la club unde e eveniment frumos. Pe 26 mai, luni, desigur, va fi intalnirea noastra, a celor care am muncit la acest album, muzicieni, parteneri media, bloggeri, prieteni. Facem audite de album si povestim. Exista cativa invitati speciali, bloggeri care participa la campania initiata de Blogal Initiative, si care vor avea ocazia unei prime auditii. (btw, campania dureaza pana pe 24 mai, asa ca cine vrea sa participe sa dea click frumos aici)
S-au anuntat si castigatorii albumelor oferite prin let’s rock: – Mocanu Catalina, – Popa Dana Maria, – Dusmanu Bogdan
Mai este un concurs in desfasurare care consta in invitatii la lansare pe Foreverfolk. Aici se incheie zona de comentarii si povesti pe 30 mai. Eu zic sa scrieti 🙂
Nu, nu particip la jurizare in niciuna dintre situatii. 🙂
Pregatirea proiectiilor video este in desfasurare. Nu se poate fara ele, mai ales la lansare. Uneori, asa cum stiu mai ales cei din Bucuresti, le ducem cu noi si in spatiile de club.
Inca nu am rochie. Asta e o MAAAREEE problema!!!!!!!!! Nu mai apuc sa ajung in singurul loc unde am descoperit ceva pe gustul meu. Drumurile in Bucuresti sunt uneori prea lungi intre destinatii…Sper ca vineri (imi pun dead-line-uri) sa ajung macar cat sa vad daca si la fata locului exista o solutie. Daca nu, o sa ma mai plang pe facebook despre cat de greu e sa gasestei “acea” rochie, pe gustul tau si pe masura momentului. Am scris “rochie” sau “rochii”? 🙂
Vineri noaptea va dau intalnire la Psihologul Muzical cu Andrei Partos. Pe la 12 si ceva (noaptea, da) incepem sa vorbim. Nu doar despre album, garantez! 🙂
Mai sunt inca bilete. Mai multe decat maine cand, pentru ca am drum la Eventim, sunt delegata de cativa oameni sa le cumpar si lor. Nu inteleg de ce refuza invitatiile 😀 (glumesc, evident ca inteleg ca ma inteleg si asta e fain tare)
Mai sunt destul de multe de facut si (din nou) prea putin timp. Incerc sa nu intru in panica. Apoi ma gandesc ca pentru sufletul meu merita toata agitatia aceasta. Sper sa merite si pentru cei care vor asculta albumul. (pentru cei care nu au cum sa ajunga la lansarea din Bucuresti albumul va fi disponibil la vanzare pe site-ul bestmusic.ro , acolo udne sunt ci celelalte 2+1)
Motan alb trage de mine, la propriu (se catara pe scaun si intinde labuta sa ma faca atenta), sa iau pauza de tot si sa-l alint. Eu pot considera ca m-am alintat scriind pe blog.
luni-zi multa. lunga stiam deja ca va fi de pe la 2 dimineata bantuiam prin casa, fara medicamente, incercand sa opresc somaticul sa urle. bine, si pe la 5 faceam acelasi lucru, doar ca intre timp imi luasem sosetele in picioare. 🙂 in aceste conditii, luni a inceput de foarte devreme si s-a terminat abrupt.
momentul de luni ramane intalnirea cu Chinezu’ si interviu pentru emisiunea sa de la Look TV. Chinezu’ (Cristian China Birta) a devenit persoana in carne si oase anul trecut la Alba Iulia 🙂 pana atunci ii citisem blogul si interactionasem pe twitter, ca toti muritorii activi din on-line. de atunci ne mai citim, ne mai scriem, ne mai invitam (adica eu pe el cu nevasta cu tot) la concerte sau (el pe mine, ieri) la o emisiune. am povestit despre muzici, despre folk, jazz, oameni, carti, metrouri, comunicare, sociologie. interviul va fi difuzat in decembrie probabil, va voi anunta din timp.
marti – zi in fata calculatorului. munci, ceva ganduri printre ele, una-doua frustrari mici si sper rezolvabile, planuri destule, improvizatii, acum pauza, am de repetat pentru concertul de joi. mai am de facut un afis, de scris un comunicat, de verificat daca mai respira dodo ca e in somn alaturi de mine pe canapea de cand m-am instalat. apoi iarasi munci si inca o palma de pastile, ca deh, da bine la imaginea dramatica 🙂
ma enerveaza rau sa nu-mi fie bine, parca ma golesc de toate, sunt mecanism in deriva, ma transform in inginer de ocazie ca sa repar (romaneste, cu sarma si tesa) ce se poate repara, cu medic sau nu trebuie sa am grija de aparatul-de-mine si asta imi mananca timp, din timpul meu de petrecut frumos sau din timpul cu folos.
bine, ma plang pe blog pentru ca altfel n-as face pauza din ce am de facut si altceva interesant nu am de scris acum. desi poate ar fi trebuit sa ma mobilizez sa mai raspund intrebarile care tot vin de la voi…
muzica lui Sixto Rodriguez in fundal. albumul “cold fact”. full album. alaltaieri am vazut, in sfarsit, documentarul “Searching for Sugar Man”. no comment, cine l-a vazut stie de ce, cine nu l-a vazut (inca) sa isi faca timp, un pic in ecuatia timpului pierdut de-a lungul unei zile, pentru istoria artistului Rodriguez.
ioi, n-am mai scris demult pe blog 🙂
pe scurt au fost asa: folk you – vama veche, garana – festival, sibiu – artmania si calatorii, vama veche – concertul meu, concertele altora, vacanta, rasfat, un loc din bulgaria si o plaja pustie cu luna cea mai plina din toate. somn in toate ecuatiile, oboseala placuta in noapte, carti citite pana la ultimul rand, oameni noi, prieteni vechi, aer mult de respirat, un pic de magie, cea-mai-ce-dintre-palarii, o papusa de lemn, doua pietre violet, cateva premiere la varsta asta.
apoi Bucuresti, cu toamna la pachet de care ma bucur (cineva mi-ar spune ca ploua doar in mintea mea, dar e vorba de ploile toamnei, cele aurii), cu televizor folosit doar pentru redari de imagini, cu stirile care circula pe facebook despre cazul copilului ucis de caini si despre Rosia Montana. despre cele din urma subiect am fost intrebata de ce nu ma implic activ, de ce nu merg si eu ca artista X cu trompeta sa tip la Universitate. “pentru ca nu vreau sa fac asta pentru o poza pe facebook” – am raspuns spontan, fara sa stiu ca da, artista cu pricina are deja poze pe FB ca dovezi ale activismului…e si asta o forma de publicitate. nu mi se potriveste.
voi scrie ce cred dupa ce voi reciti proiectul de lege. nu interpretarile. in calitate de cetatean imi asum si votul si empatiile fata de o cauza sau alta. ca sociolog sunt observator, imi impune profesia.
acusi plec din nou si abia astept, chiar abia astept, m-am obisnuit cu drumurile si imi plac sutele de km de sub pleoape. pe 27 septembrie cantam la Baia-Mare, pe 28 si 29 ramanem in zona, poate si pe 30, cine stie… apoi vine octombrie, cu intalnirile de care mi-e dor.
inchid, ca ma trage de maneca piticul ca-l ignor si mi-a cerut ceva in seara asta
a! uite si papusa mea (fara tzepi) de la Sibiu, dintr-un anticariat in care abia astept sa revin 🙂
e clar, ieri am crezut ca e sambata, dupa ce sambata am avut senzatia ca traiesc doar o zi din saptamana in care ma rasfat cu o sedinta foto si un interviu…
e clar, azi era luni, fara ceas pus sa sune, cu o gramada de chestii mici si mari de facut si toate cu dead-line. la 11 inca nu-mi bausem cafeaua, grav asadar!
am recuperat insa din indatoriri, noroc cu biroul mobil, cu “laptoapa” adica. e marti deja, stau cu picioarele pe scaunul de langa mine, in jur e haos pentru ca am mancat in graba, mi-e somn…
astept acum sa apara evenimentul pe facebook legat de concertul de joia viitoare, de pe 27 iunie…intre timp pot sa povestesc faptul ca am asistat aseara la un show Norzeatic tare bun…intr-o alaturare cu Avant’n’Gard. despre acestia din urma…felicitari lui Tavi Scurtu si basistului al carui nume tot incerc sa-l aflu, combinatia lor mi-a placut mult de tot, au fost cateva momente absolut geniale. despre restul trupei imi apartine dreptul de a aprecia proiectul si de a crede ca executia, fie si a unei influturari de spirit, tine mult de exercitiul de dincolo de improvizatie. imi place prea mult akua naru, poate de asta.
(a, da, maine e concert akua naru la silver church…abia astept!)
in plus dj vasile in forma, cu un intro de seara care m-a topit definitiv, dincolo de momentele “tipic” de bune. 🙂
M-am tot gandit ca ceea ce se stie despre mine, prin intermediul blogului, interviurilor, facebook-ului, scenei, arata in general artistul si s-ar putea ca nu de fiecare data sa se raspunda intrebarilor pe care le aveti in minte. Nu stiu daca e gand egoist sa vreau sa stiu ce m-ati intreba de fapt voi, cei care veniti la concerte sau ma cititi sau ma ascultati… 🙂
Asa ca, pentru voi, cei care veti veni vinerea asta in Vama Veche, am o provocare. Daca vreti, puteti scrie intrebarile voastre pentru mine pe foi de hartie pe care sa mi le dati inainte sau in timpul concertului. Daca vreti imi puteti adresa intrebari direct, intre piese, evident… De la cum s-a nascut o piesa sau alta pana la oamenii de dincolo de instrumente, ce fac ei cand nu sunt pe scena, ce fac eu in afara muzicii, ce face sociologul, comunicatorul sau femeia.
Nu e o indepartare de masca pentru ca ma stiti…in general ce spun pe scena, toate prostioarele mele, sunt din mine, din omul care iubeste, din omul care sufera, din omul care plateste chirie sau lupta pentru ca sa reziste pe asfalt, din omul de langa om sau din oamenii de langa.
Ca sa nu existe dubii, totul se va intampla exclusiv cu si pentru cei care vor veni in Vama Veche, la fata locului, nu aici, pe blog, sau oriunde…:)
Va multumesc si voi astepta cu emotii si bucurie intrebarile voastre!
din toamna o sa ma vedeti/cititi “bloggerind” pe un site mai maricel. am acceptat invitatia de a face parte, in calitate de blogger, dintr-un proiect media care deocamdata suna bine. dupa cum ma stiti, ma entuziasmez relativ usor dar tin garda sus cu anii. deh, proaste obiceiuri acumulate din experientele de lucru personale. deocamdata insa e de bine, exercitiul de a scrie impus nu l-am mai avut demuuult de tot. voi anunta fiecare aparitie de articol si pe blogul meu, sper sa ma urmariti si acolo…
o veste legata de muzica aceea care nu e a mea: Butterflies in My Stomach va concerta in cadrul Stufstock, vineri, 27 iulie, in vama veche. tot legat de asta, am vazut numele BiMS scris in atatea moduri incat ma deprim. e dovada ca nu foarte multi oameni care comunica sunt atenti la detalii, iar cand fac parte din echipa de lucru a unui festival parca e cu atat mai trist…
si o muzica, tot care nu-mi apartine…sting & lady gaga, un duet inedit pentru gustul meu. initial am vrut sa pun o secventa cu cei doi pe scena cu piesa “stand by me” mai mult de amuzament pentru ca armoniile doamnei sufera grav…dar am zis ca pe acela va las sa-l descoperiti singur…piesa asta a iesit bine 🙂 iar textul de la inceput …well…
telefonul e in sfarsit reparat, trebuie sa-l ridic de la service. uau! daca voi mai trimite si chitara la doctor deja ma pot numi un om responsabil. ieri m-am plimbat cu treaba (e o formula pe care obisnuiesc sa o scriu intrucat a iesi in mijlocul zilei e o indeletnicire relativ straina mie). repetitie, apoi doua intalniri, una frumoasa, cealalta frumoasa. o incercare de shopping nereusita intrucat nu aveam loc sa probez ce mi-a placut asa ca trebuie sa revin in acel magazin cu semnificatie saptamana viitoare cand lucrurile vor fi mai calme.
in 2 ore am sedinta foto scurta pentru un interviu care va aparea intr-o revista ce-mi place. cum revista se gaseste de cumparat prin diverse locuri, o sa anunt cand va aparea figura-mi pretioasa 😀 promit sa dau si semnaturi/autografe la viitorul concert…despre care habar nu am cand va fi. sunt multe evenimente mari, festivaluri in urmatoarea perioada si cum vreau sa ajung la ele…mi-e greu sa aleg o data anume pentru mine. ce-i drept, mi-e cam dor sa cant…
am spus ca in 2 ore e interviul cu foto cu tot, nu?! … nu urasc nimic mai mult decat partea aceea a unei pregatiri de plecare care inseamna “eu cu ce ma imbrac?”. de aseara ma gandesc si inca nu m-am decis, desi stiu si locatia si tema intalnirii si imi dau seama ca am nevoie de un om care sa ma ghideze profesionist. stiti pe cineva care sa ma scape de indecizii?! 😀
gata, ma grabesc sa-mi aleg o tinuta si sa renunt la ea cu 10 minute inainte sa ies pe usa…! si ma laudam ca nu-s cocheta… 😀
o piesa motivationala oarecum…
Everybody wants to
Look into the mirror
And feel a little better now
vreau sa treaca saptamana asta cu bine. pe toate planurile.
calendarul ei vizibil este acesta:
azi, luni, lansarea volumului “Eu, Timpul” – semnata Margareta Paslaru. am cunoscut-o pe artista in noiembrie, cand m-a invitat intr-un interviu la Radio Romania Actualitati. nu pot sa descriu foarte bine cum am simtit atunci aceasta invitatie venita din partea unui artist atat de frumos, al carui renume si cariera muzicala au consistenta si inseamna mult in muzica romaneasca. amintirile mele muzicale o includ din vremea cand nu invatasem sa cant si nici nu stiam ca voi canta vreodata. si sa stai de vorba, fata in fata sau prin telefon, cu un artist atat de mare…da, nu prea am cum sa descriu 🙂 m-am bucurat atunci, la radio, sa cunosc un strop din omul de dincolo de artist si mi-a placut enorm. am primit vestea lansarii si invitatia cu si mai mare bucurie asa ca de la 6 ma voi infiinta la Palatul Sutu sa aud si sa vad tot!
tot azi, la 5 si jumatate, dar si maine in reluare la ora 12:00 se va difuza emisiunea “Internetul stie tot?” in cadrul careia am fost invitata acum cateva saptamani de catre realizatorul Robert Tache. Emisiunea se difuzeaza AICI.
miercuri voi avea un mic recital la “Festivalul national de arte pentru liceeni”, Florian Pittis, editia a 5-a. iarasi cant singura, abia astept spatiul de teatru sa ma rasfat un pic. despre eveniment am mai scris, daca nu va uitati la meci (desi meciul e dupa festival) va invit sa veniti pentru a vedea si cine sunt liceenii care castiga premii pentru activitatea teatrala sau muzicala 🙂
joi este lansarea noului album al trupei Timpuri Noi. in Club A, de la 10:00. in deschidere canta Blue Pulse. albumul suna intr-un fel 😉 si va sfatuiesc sa dati de stire ca se intampla rock perfect saptamana asta
vineri e concert Butterflies in My Stomach, in clubul Wings. nu i-am mai ascultat demult si abia astept, mai ales ca am testat locul, personal, la concertul meu de vineri. 🙂 sunet foaaarte bun si atmosfera faina!
sambata, BiMS au concert in constanta, in club Doors. cred ca dau si eu o fuga pana acolo, pentru ca unele lucruri trebuie vazute la fata locului 🙂
in rest…in continuare poate fi votata piesa “Adevarul” in “Top Romanesc” (da, si voturi on-line), emisiunea realizata de Titus Andrei, a carui zi de nastere a fost de foarte curand (pe 5 mai) si caruia ii doresc sa descopere cat mai multa muzica romaneasca buna pentru ca stiu ca acea muzica va ajunge si la ascultatorii RRA 🙂 (in urma cu 14 ani, Titus Andrei a fost in juriul unui festival de folk la care participam ca si concurent … dar felicitarile pe care mi le-a adresat atunci inca le tin minte)
va las cu o piesa a Margaretei Paslaru si ma reintorc la munca. sa aveti o saptamana frumoasa 🙂
ce-a fost: au fost mai multe suflete in fatza scenei decat ieri la ora cu pricina. adica la ora de inceput de gala. ceea ce. piciorul drept tremura ca apucatul, l-am stapanit uitandu-ma urat in jos. evident nu m-a crezut nimeni ca ma doare gatul si ca de-abia vorbesc. am inceput soft, am terminat cu luna patrata. la mijloc aglomeratie de personaje. baietii mei: superbi ca de obicei. ca de obicei cand canta pe scena alaturi de mine 😉 m-am jucat si am avut cu cine, femeile si barbatii au avut partea lor de discurs in piesa “casatorie in stil italian”. am cantat 31 de minute si mi-au trebuit 20 de minute sa ies din “starea” de concert. m-am refugiat intr-un cort, am aprins o tigara si am stat pur si simplu. nu stiu ce e mai coplesitor: sa fii ascultat, sa se cante cu tine sau sa fii aplaudat?! cand le ai pe toate astea e uneori prea mult.
ce va fi: in termeni de promovare a albumului nou, luni sunt invitata la emisiunea “Draga mea prietena” de la Kanal D. emisiunea e de la 10 (dimineata) la 12…o sa am timp de povestit si de cantat, prea multe nu stiu pentru ca…nu am vrut. in definitiv, care-i rostul unui interviu de exemplu daca ii stii intrebarile dinainte?! vor urma si alte aparitii, inclusiv una vineri, pe 23 septembrie, pentru lansarea videoclipului piesei “Ea nu ma stie”. sper ca nu ati uitat ca exista un concurs in desfasurare pentru cei care au cumparat bilete la lansarea de pe 30. mai sunt inca bilete, vreo 50 din sala mare de la Nottara. m-am tot gandit in ultima vreme daca sa scriu asta sau nu. scriu totusi. daca as fi avut sponsori pentru lansare (de la inchirierea de sala la sistem de sonorizare) mi-ar fi placut sa va ofer drept cadou spectacolul. din pacate nu am si…nu pot. inca. pana cand voi putea, o sa-mi permit sa va consider si prieteni si sponsori de muzica interzisa. multumesc!
in rest: sunt un pic obo. sunt si trista pentru ca foarte aproape de mine sunt oameni cu probleme de sanatate, cam mari, cam dificile. in fatza problemelor lor, toate grijile mele legate de lansare sunt un nimic. nu functionam prin comparatii, fiecare isi are grijile sale in repere personale de viata, dar e trist cand cancerul prinde oameni. sper sa-i lase in pace si sa ni-i lase aici.
