Ce-ar fi sa consideram, o vreme, ca nu oamenii din viata noastra ni se cuvin? Facem un experiment? Cine se burzuluieste acum si spune “Cine? Eu? N-am crezut niciodata ca mi se cuvine asta…” … e ipocrit. Avem cel putin un om in viata pe care il luam “de-a gata”. Pot fi: mama, prietenul, vecinul, sotia, partenerul de munca, colegul de facultate. Daca primul gand este “Pai ce? Eu nu fac destule?” …mai reflecteaza un pic. Daca un alt gand este “Pai merit” … mai stai o data.
Pune in balanta ceea ce oferi cu ceea ce primesti de la oamenii “de-a gata“. Niciodata, iti garantez, nu se va inclina in favoarea ta. Pentru ca in toata ecuatia exista ceva care nu tine de activitati, lucruri, obiecte, ci de o componenta emotionala aparte, a celui care (se) daruieste pur si simplu. Si te obisnuiesti cu asta si a-l intreba “ce faci?” nu mai e obligatoriu, incepi sa-i spui de ale tale, ce-ai mai facut, unde ai fost, ce se mai intampla. Sau il rogi ceva. Sau iti versi nervii. Sau te plictisesti si vrei sa pierzi timpul. Al lui nu conteaza pentru ca ti-este (oare?) dedicat. E omul care cand iti scrie si el in cele din urma ca s-a intamplat ceva pui un sad face 🙁 si mergi mai departe cu ale tale. Ca poate are nevoie de spatiu, nu de un “esti bine?” sau “pot sa te ajut cu ceva?”. E omul cu care iti permiti sa fii neglijent. Evident, e vina lui. Iti da voie, nu te pune la punct…sau cand o face tot tu te simti jignit “vai…! asta e atitudine?” …
Orice merite ai avea, ele nu justifica niciodata totul. Poate pentru ca aceste merite vin tot prin oameni.
In orice relatie (iubire, munca, prietenie) reciproca gesturilor frumoase sau a gesturilor utile este obligatorie. Daca o parte isi va asuma mai mult decat trebuie, asta nu trebuie sa-l transforme in “utilizat” doar pentru ca…ii pasa mai mult. Ca in definitiv despre asta este vorba. Oamenii “de-a gata” au un atasament mai mare fata de relatia care v-a adus impreuna. Sau sunt, pur si simplu, oameni buni si asta stiu sa faca.
Propun asadar un experiment: identifica omul “de-a gata” din jurul tau. Daca e foarte aproape, atunci ai toate sansele sa echilibrezi balanta in mod direct. Daca e mai departe, atunci pune mana pe telefon si suna pur si simplu, sa intrebi ce mai face. Restul problemelor din viata ta pot ramane in stand by pret de o zi. Il poti cauta maine sa-i spui nemultumirile, nefericirile, problemele. Altfel, intr-o zi o sa plece cu totul si golul lasat va insemna, de fapt, mai putina afectiune. Iar golul asta se umple cu greu.