Posted on

Culcus de sambata

nu pentru ca e frig ci pentru ca tanjesc dupa liniste am ales sa petrec ziua de sambata acasa. cu carti, ceai, filme, un pic de DTP, cu papa bun “de verde” si cu flori. n-ar mai fi sunat linistit daca adaugam cu barbat si motan, nu? 🙂 norocul meu e ca atunci cand decid sa lenevesc feminin…nu ma contrazice nimeni 🙂

cred ca fiecare femeie are nevoie de 24 de ore de stat cu ea insasi, din cel putin …hai sa spunem 43 de zile cu activitati sociale, casnice, culturale etc. sa nu stie de nimic altceva decat de ea insasi, repet, cu bucuriile mici sau treburile mici si pe care le paseaza de la o zi la alta pentru ca sunt altele mai importante. de exemplu: sa faca ordine in cutiile cu bijuterii, sa-si puna cei mai comozi pantaloni de casa si tricoul ei preferat care nu mai arata bine dar pe care il are din liceu, sa faca patinaj pe parchet cu sosetele cu capsuni, sa danseze in timp ce-si face un sandvish, sa se opreasca sa se uite in oglinda spunandu-si, evident, ca s-a ingrasat, dar sa nu-i pese azi, sa-i pese “de maine”, sa iasa din casa doar daca are chef si nu pentru ca trebuie si cand iese sa se simta cea mai frumoasa femeie care isi cumpara flori, atat de multe incat sa le duca cu ambele brate.

si acestea sunt doar exemple 🙂

in ceea ce ma priveste se mai adauga: sa fumez in sufragerie in timp ce citesc o carte veche de mai bine de 100 de ani, sa ma uit la lalelele verzi pe care le-am luat astazi amestecate cu cele rosii si pe care abia astept sa le vad inflorind, sa testez niste coafuri din codite, sa ma uit la un film romaaantic rau cu lacrimi la purtator, sa dorm la amiaza intinsa in tot patul, pe diagonala, sa vorbesc cu prieteni pe mess, sa fie ora 11 seara si sa ma gandesc ca am o noapte intreaga inaintea mea in care am ales sa nu stiu de nimic altceva decat de mine insami. da, se adauga gandurile la lansarea de pe 2 iunie, la afis, fonturi, formate, fabrica de discuri, playlist-ul de concert, dar toate sunt cumva intr-un pachet “de voie”. saptamana viitoare va fi intensa…dar “la asta ma gandesc maine” 🙂 in plus, am primit o veste frumoasa, “fix in seara asta”, care ma ajuta sa respir un pic…

gata, ma intorc in culcusul meu de femeie, cu un pahar de vin rosu, o tigara, ganduri in dezordine pe care nu le bag in seama si linisteeeeeee…

 

 

Posted on

cadouri nepotrivite si stressul asociat

cu siguranta vi s-a intamplat sa primiti intr-un context aniversar un cadou complet nepotrivit. ati fost invatati acasa sa va purtati frumos? si eu! sunteti extrem de expresivi? ooo….da…si eu! 🙂

am o problema. cand cadoul primit nu corespunde nici asteptarilor (care asteptari sunt dezvaluite – zic eu – cu cel putin cateva zile inainte de eveniment prin tot felul de hinturi) sau este la polul opus al nevoilor, dorintelor si bucuriilor mele mici (cand motivul de sarbatoare nu e unul fundamental) …apare o situatie ciudata. ma bucur oricum de cadou, oricare ar fi acela, dar se vede ca nu ma bucur total. de aici incep problemele 🙂 cel care ofera cadoul se simte aiurea. eu incerc sa-l conving ca a facut un cadou foarte dragut. probabil ca ochii mei spun altceva, ca altfel nu-mi explic cum de se prinde (eu zambesc cu gura pana la urechi oricum). cand chiar nu mai am cale de intors…imbrac cu o gluma adevarul: da, nu e un cadou potrivit, dar ii voi gasi o utilitate 🙂

printre cele mai nepotrivite cadouri pe care le-am primit au fost asa:

– “iubita, n-am avut timp” – s-a intamplat o singura data si nu de ziua mea (macar atat!), aveam mai multa rabdare la varsta la care am auzit asta (tinerete, deh) dar dezamagirea a fost crunta. sfat: daca nu ai avut timp de cumparaturi scrie o scrisoare 🙂

– un inel cu atat de multe pietricele incat mi s-au strepezit dintii instant – noroc ca a putut fi schimbat intr-unul de bun gust 🙂 sfat: uita-te la ce inele poarta si te prinzi de stil…asta daca stii marimea potrivita a degetelelor…

– o carte de bricolaj – nu am primit-o din partea unui barbat ci din partea mamei lui – au trecut destul de multi ani, inca nu am inteles cadoul cu pricina; l-am pastrat insa, de aduceri aminte 🙂 masina de cusut nu 🙂

– o manusa de bucatarie – primita cu ani in urma de la niste prieteni. desi avea legatura cu pasiunea mea pentru gatit, a fost cam ciudat sa vad manusa… mi-ar fi placut un sort de bucatarie vintage-style 🙂

– un parfum al-carui-nume-nici-nu-mai-conteaza – alegerea parfumului drept cadou inseamna sa cunosti foarte bine destinatarul; e un cadou care tine de atat de multi factori, dintre care mentionez doar doi: “piele” si “stil” 🙂

cam asta ar fi lista. nu e mare, mi-au ramas in minte reactia mea si momentele in care incercam sa “impac” lucrurile (da, imi place, e frumos etc) 🙂 uneori mai abrupt alteori mai diplomat. mi-au ramas in minte si pentru ca mi-a fost ciuda pe mine ca nu pot sa ma ascund perfect. expresivitate, asta e cheia! 🙂

cele mai frumoase cadouri? sunt toate celelalte pe care le-am primit: de la doua randuri scrise pe un servetel cu toata dragostea, jucarii minuscule sau flori pana la cele atat de scumpe incat initial m-am enervat ca le primesc din grija pentru bugetul celui/celor care l-au facut.

de curand am primit un cadou atipic, superb. ca o poveste. pentru o poveste. dar despre asta altadata 🙂

daca sarbatoriti aceasta zi, atunci sa va mearga bine! daca refuzati pretextul de celebrare pentru ca iubiti in fiecare moment…atunci sa va bucurati de ziua asta ca si cand e una dintre multele la fel de frumoase si de iubitoare. oricum ar fi, sa aveti grija de Luna voastra Patrata 🙂

Posted on

sa nu fie luni

sa iti bagi picioarele in ea de luni si te dai bolnav la birou ca sa ramai in starea asta de “nimic de facut”. asa, ca sa ti se para ca opresti timpul in loc si sangele si gandurile si pocniturile mici pe care le auzi in creier din cand in cand. te chinui un pic pentru ca deh, obiceiurile proaste zgarie cu insistenta cand incerci sa faci ceva fix pe dos. ca de exemplu…cum bei cafeaua. o bei la masa din bucatarie, in timp ce verifici mailurile si aprinzi tigara, sau in pat, in camera-in-care-nu-se-fumeaza? televizorul e deschis imediat pentru stirile de inceput de saptamana sau nici nu observi ca exista?

o luni in care sa lenevesti atat de mult incat corpul sa se infurie, sa te implore sa faci macar un pas in afara cearceafului si sa te lupti cu tine…sa mai cedezi din cand in cand cat sa vorbesti la telefon si sa incepi sa tanjesti dupa linistea din camera de dincolo.

apoi, dupa cateva ceasuri, pentru ca faci ochii mari, sa parasesti ziua de luni, asta faina, si sa pleci pe strazi, fara sa te mai clatini asa de rau pentru ca proastele obiceiuri s-au retras si ele, in jena si vinovatia lor uriasa. macar azi.

muzica de final

Posted on

8 martie sa va fie…

…infinit de iubire 🙂

la multi ani Femeilor, voua toate! sa aveti parte de bucurie si inima linistita, sa va iubeasca omul de alaturi pana la capatul pamantului (iar daca inca nu a aparut sa se intrupeze langa voi cat mai repede), sa primiti in dar Luna Patrata, sa rezistati in continuare frumos in fata oricarei greutati, sa fiti sanatoase, sa nu uitati sa ramaneti tinere pe dinauntru, sa zambiti in fiecare dimineata, sa fiti Fericite! 🙂

la multi ani, Mama si multumesc ca ma suporti! 🙂

Posted on

singura parte buna a zilei

singura parte buna a zilei de azi a fost prezenta noastra in emisiunea sa v-amintiti duminica – national tv. probabil energiile bune ale frumoasei corina chiriac au contribuit la calmarea spiritului meu care incepuse s-o ia razna. si nu, nu de frig. s-au adunat multe, iar problemele cu cosmote-ul de azi au pus capac. in tara asta nu trebuie sa fii corect, zau! nici sa anunti ca au gresit inregistrarea unei facturi, nici ca au mai gresit inca o data la eliberarea celei noi. problema e cand platesti penalizari si nu stii de ce. abia astept sa se incheie contractul cu cosmote si sa migrez, nu stiu unde ca toti au hibe, dar oriunde ti se raspunde la telefonul de relatii plati in maxim 15 minute, nu dupa 4 ore!!!!

ce spuneam? da! sigura parte buna a zilei a fost faptul ca baietii au fost cu mine, ca am fost machiata frumos, ca sunetul a fost bun, ca am putut canta live intr-o editie care se va difuza pe 12 februarie, ca aniversare “valentineasca” 🙂 si faptul ca am fost inca o data aproape de corina chiriac (prima data s-a intamplat la preselectia pentru scoala danei dorian de anul trecut, cand faceam parte din juriu), om Frumos tare.

ca tot veni vorba, dana dorian (pe care acum cred ca o cunoasteti mai multi din aparitiile de langa scaunul loredanei groza, la vocea romaniei, recuperati timpul ca e om fain!) preselecteaza din nou pentru scoala de voci. stati sa gasesc anuntul pe net!…l-am gasit! e suficient un click fie pe linkul de mai jos, fie pe bannerul care troneaza pe prima pagina a acestui blog. va fi deja promotia a 10-a, he he!

revenind la emisiunea de azi, am cantat 3 piese, dintre care una desi a fost si live va fi redata cu sunetul din videoclip…(adica noi am cantat live, dar trebuia prezentat clipul in formula mare) si celelalte doua live 100%. sper ca se va auzi bine, suportabil etc. oricum, era timpul sa avem “adevarul” si in formula clasica de scena 😀

trimit gand bun catre voi si astept tot ganduri bune, ca poate se intrerupe ciclul asta prost, prost, prost, in care toate se strica, de la tot la tot si parca razboiul nu se mai termina…

Posted on

cutia de bomboane

s-a dus un sfert de an. am inghitit luna de luna ca pe bomboane mari cu cirese. si dulci si amare, ca in cutia cu dulciuri le-a amestecat viata ceva de speriat…

cica maine e o zi dificila, astrologically speaking…bine macar ca de asta stiu din timp. nimic nu te pregateste de zile proaste, al naibii de proaste. de curand am spus “uau, am avut o zi normala” si m-am temut de cuvintele mele.  (stiti ca mi-e teama de cuvinte, de dragoste, de furie…) : in sfarsit? normala? ziua? sper ca in curand sa spun “uau, azi am avut o zi fericita”  … atat de fericita incat sa nu mai scriu nimic pe blog, pe facebook (in fine, exagerez acuma :D)

de-abia astept sa plec. verde pe langa asfalt, cea mai faina combinatie pentru o calatorie despre care nu stiu cum va fi dar ma bucur ca e in plan si ma bucur si mai tare ca ma rupe un pic de bucuresti.

life is like a box of chocolates. you never know what you’re gonna get

Posted on

o prima zi de scoala

scrisesem ceva ieri, legat de prima zi de scoala. am sters din greseala postarea, o fi semn al sortii. sau poate ma complicasem in povestire…

sa fie simplu asadar. luni a inceput scoala. au invatatoarele ce au de raman in mintea noastra…a mea este in continuare frumoasa, superba femeie, de un calm si o gratie desavarsita.  iar ca pedagog…stralucitoare. ma gandesc la ea cu drag si cu emotii multe. am revazut-o anul trecut, gratie unei minunate intamplari, in orasul meu natal, la concertul de la fostul liceu.  si nu mi-am putut stapani lacrimile nici atunci, nici acum cand imi aduc aminte.

profesorii conteaza altfel, sunt mai multe amprente iar relatia individuala cu fiecare dintre ei se disipa pe alocuri. exista insa cei straluciti, la care te poarta gandul si dupa 20 de ani…sau mai mult.

luni, nepotul meu a inceput clasa a 9-a. si prima zi de liceu mi-o aduc aminte…eu credeam ca vom pleca acasa dupa festivitate, cand colo, am primit 2 lucrari de control la chimie si fizica. si toata clasa a luat 2 si 3. a fost prima negociere de raporturi profesori-elevi din toata perioada liceului. acum zambesc, atunci am trait o drama. 2?3? imposibil!! (n-au fost trecute in catalog, evident). si am fost o generatie geniala, asta-i clar!

sa ne traiasca educatorii, invatatorii, profesorii…acei care se duc in fata elevilor cu sufletul si cu daruirea pe care numai oamenii adevarati le au. e munca a naibii de grea!