Posted on

gandul de dimineata

suna telefonul. ceasul programat. in dormitor soare superb. pe sticla ferestrei am un soi de desen, cu pereche de cerb si caprioara. ma loveste brusc un gand. vin sarbatorile de iarna. am amanat alarma ceasului pentru 10 minute. la naiba, nu mai e nevoie de amanari. acusi se incheie anul. incerc sa-mi aduc aminte lucrurile care s-au intamplat anul asta. panicata, imi vin deodata toate in minte. uhhh…! e bine! inseamna ca am facut destule.

nici 2 luni?!

ma ridic din pat, motanul ma asteapta pe hol cu mieunatul de salut, imi fac ceai, intru sa-mi verific mailurile, citesc stirile, e inca toamna, trimit doua mailuri pregatite de asta-noapte. modific un afis, adaug niste informatii, televizorul mic e deschis, e ziua Turciei, imi aduc aminte de concertul de aseara si de Sanem, pe care abia astept sa o vad inca o data lunea viitoare. aprind inca o tigara, deschid jazzradio, am de scris pentru vineri, stiu cu ce incepe si cu ce termina scenariul “pacatosilor” dar ce ma fac cu emotia asta mare care vine peste mine cand imi deschid povestile scrise pe hartie?

ma umfla rasul: e soare, eu ma uit pe geam si “vad” deja prima ninsoare 🙂 am o stare de bine, cumva. sau, ca sa fiu taaare sincera, e o nevoie de naivitate si de bucurie pe care o indop cu amintirea unui momentele de iarna cand am “iesit la zapada” cu inima toata si i-am pus amprente pe zapada asezata pe masini.

inima, taci! 🙂

uite cate avem de facut, vine acusi Craciunul 🙂

…

Posted on

mai stau un pic… :)

a inceput anul??? dejaaaa?????????????? 🙂

eu pot sa mai stau un pic? 🙂 o fi fost revelionul pe gustul meu, dar absenta ingredientelor gastronomice de sezon in perioada de sarbatori m-a facut sa simt frustrari destule. bine, am avut cu ce sa le compensez 😀

sa explic si de ce as mai ramane un pic in calendarul “vechi”. craciunul pe rit vechi e brusc mai frumos intrucat am inceput sa pap si normal. adica stomacul meu s-a resemnat sub bombardamentul de medicamente sau a inteles ca cel mai destept cedeaza, una din doua, cert e ca m-a mai lasat in pace.

am inceput sa “inviu” cam de vineri incoace si rezultatul a fost un “uichend” plin-plin de prieteni si de drumuri, cu aniversari, cu haladuiri, cu rasfat, cu ras din tot sufletul, cu cadouri primite pe neasteptate, cu  – in sfarsit – un pahar cu alcool nu cu apa inchinat noului an. in plus, sambata am fost si la studioul tapinarilor, unde am inregistrat una bucata minunata piesa ce va aparea pe albumul mai devremenumitilor, pe 4 februarie. asadar si munca si muzica si socializari intense, zici ca au venit sarbatorile in sfarsit!

bine e sa fii cat de cat sanatos! 🙂

si ca tot vorbeam de craciun pe rit vechi, cum sa nu-ti placa si mai mult cand iesi in oras, in ultima zi inainte de muncile corporatiste, duminica, bleah, e uscat si negru, stai o vreme la povesti cu oamenii, apoi cand sa plecati acasa…alb! 🙂

pentru ca totusi majoritatea celor pe care ii cunosc sunt oameni cu repere de timp clasice si eu, oricat de mult as glumi, ma raportez la 7 ianuarie ortodox nou …LA MUUUULTI AAAANI Ioaneilor (mix de gen, da?). Sa traiti avand grija de numele vostru si sa nu-l faceti de ras! In plus, cine zambeste astazi va zambi tot anul, asa ca sa va vad pe toti, indiferent de nume, cu gura pana la urechi pe strazi!

cu dedicatie pentru sarbatoritii mei 🙂

Posted on

joaca in zapada

duminica, atunci cand am venit de la iasi in ritm de melc, prin zapezi necuratate desi eram pe sosea europeana, am  avut un stress. drumul a durat de 2 ori mai mult decat in mod normal, concentrarea pe drum a fost teribila. “si cu toate astea”… ne-am bucurat de calatorie si de alb.

insa bucuria de ieri, din bucurestiul-mama, a fost mare, mare, mare, ca in fata fiecarei premiere de frumos.

pe la 7 seara, in drumul spre casa, vantul imi orbise ochii, lume zgribulita, agitata….dar atunci mi-a trecut prin cap “cum ar fi daca….” si am lasat la o parte orice rational (“daca”…) si… 12.12.12 a inceput  🙂

acum vine magicul, acum vine partea minunata…

am facut toate lucrurile Acelea 🙂 alergat, tractoras, inger, inima, topait, deschis gura si papat fulgi, admirat turturi in felinare. lucrurile Acelea care fac diferenta intre adulti…(sau ce cred ei ca sunt) si copii.

si vant nu mai era si era atat de frumos si nici tipenie de om…

si “lumina de liniste” 🙂

da, o vreme, de fiecare data cand imi va veni sa ma plang ca e frig, ca sunt si balti nu doar zapada, ca alunec pe trotuarele necuratate…o sa-mi amintesc ca am avut o prima noapte de iarna superba si o sa ma bucur ca sunt o femeie romantica, in cel mai clasic inteles al acestui atribut, si copil, in cel mai cu zambet dintre intelesuri 🙂

Posted on

14 decembrie – ultimul concert

concertul de final de an il programasem initial altfel, dar anul 2012 mi-a adus tot felul de surprize, asa ca valurile (de zapada) m-au dus spre un 14 decembrie cu capitole de inchis. nu spun degeaba capitole, cel evident si vizibil este cel legat de finalul colaborarii cu Adrian Cristescu. nu e dramatic, nu e “can-can-ian”, e doar un drum de viata la capatul caruia raman lucruri frumoase si o prietenie mult mai durabila decat orice alt proiect muzical 🙂 Adrian devine Adi de la voltaj, asta pentru cine nu a aflat inca, iar exclusivitatile sunt exclusivitati.

ne vom aduna sa sarbatorim frumos la clubul taranului, vinerea aceasta. voi canta si vreo 2 colinde, ca doar e sezon (sper ca un pic de zapada sa reziste pana vineri). avem si strofa “magica” de la finalul celui mai sincer cantec de dragoste pe care l-am scris vreodata 🙂  si cum am acumulat din ce in ce mai multa pofta de cantat in drumurile noastre de turneu, vom sarbatori cum se cuvine incheierea unui an plin si, cu anticipatie, debutul unui an care va fi cu siguranta cu Noutati la purtator 🙂

si pentru ca vorbeam de turneu, cele 3 concerte moldovenesti mi-au adus bucurii si surprize frumoase, aventuri in premiera si caldura in suflet cat sa rezist drumului de intoarcere. pe scurt voi spune ca in Bacau, pentru o prima intalnire, am primit din partea celor care au venit sa ne asculte darul acela frumos al inimilor care asculta. la Suceava noul loc de concerte este minunat si merita sa mergeti acolo, cei ai locului, la evenimente… cat despre cei prezenti…plecaciune! la Iasi a fost intalnirea “aceea”, numai buna pentru un final de periplu muzical, cu caldura si oameni superbi. bine, si o exceptie nefericita, numai buna cat sa faca diferenta 🙂

sa mai bem o cafea, zic 🙂

va astept vineri! (si nu uitati sa faceti rezervari… 021 310 80 48)

Posted on

fiecare e buricul pamantului

mi-a trecut prin minte la un moment dat ca daca ar fi sa ninga, pe 21 ianuarie ar fi cel mai potrivit. la un moment dat mi-a trecut prin cap si ca exista un motiv, atat de intim legat de mine, pentru care zapada din bucuresti s-a lasat asteptata, pentru care “iarna tot nu mai venea“.

sa aprindem luminitele, cele de craciun, fara brad de data asta. sa aprindem si o lumanare parfumata (da, stiu, noxe multe intr-o camera cu geamul inchis, but who cares?!). sa activam toate instrumentele de masurare a ninsorii. sa ne bucuram ca suntem cum suntem, sa ne pipaim un pic Inauntrul, sa ne uitam un pic in sus cat sa ne intre fulgi in ochi si sa ne scuzam asa incercarea de lacrimi. sa cautam acel motiv personal pentru care ninge astazi, fix astazi, in bucuresti. sa fim cum meritam sa fim, fiecare buricul pamantului 🙂

Posted on

rosu de cires in ochii mei

titlul suna de-a dreptul poetic, adevarul este ca….de mai bine de o saptamana, vorba cuiva, m-am ascuns in cires 🙂 ochiul meu stang are rosu decorativ, de sarbatoare. a pornit de sus si in fiecare zi pata rosie aluneca pe langa iris, inspre jos de ochi (habar n-am termeni medicali). cand ai ochi ‘maro”, ca mine, rosul de langa e de-a dreptul armonios si, desi am surprins ceva priviri inspre mine mai curioase, stiu ca o sa-mi si treaca si o sa regret ca n-am avut o camera foto profesionala ca sa imortalizez momentul. ce efect photoshop?! 😀

azi laptoapa merge prost iar gmail-ul are probleme, noroc ca nu am prea mult timp la dispozitie cu pregatirile casei. e doar tv-ul deschis (asa am aflat ca va ninge de craciun si prin sud…se va implini dorinta oare?!), dodo isteric pentru ca tot apar si dispar obstacole in calea lui…suficient cat sa transform activitatile zilei de azi in ceva suportabil.

ieri am copt si turte pentru prajitura traditionala de Ajun, de data asta am “furat” mamei indeletnicirea (te cam frigi la degete si de obicei ma feresc, dar cum nu mai am de cantat pana la anul….), . astept ziua de sambata pentru impachetat cadouri in hartie lucioasa si cu funde (asta e, bibilesc!)

acum vad la tv ca la anul iarasi se termina lumea. nu stiu daca va fi ca in povestea cu lupul care in cele din urma vine, dar cine are timp sa se gandeasca la final de lume cand sunt atatea de trait? 🙂

Posted on

de ce “luna amantelor”

m-a intrebat cineva de ce am schimbat titlul concertului de sambata din “Luna Patrata” in “Luna Amantelor”. (e doar pentru februarie, oricum) 🙂

amanta din catecele mele e doar o femeie care iubeste mult. daca v-ati numi nu iubiti, ci amanti, v-ati comporta altfel fata de celalalt? daca v-ati prezenta cu “el e amantul meu” sau “ea e amanta mea”… datorita suprapunerii de eticheta sociala implicita….. ati intelege oare mai bine ce inseamna “iubit” sau “prieten”? 🙂 e doar un gand. vi-l dau si voua 🙂

afara e ninsoare de poveste. scot capul pe geam din cand in cand, ca nu-mi ajunge doar sa vad, vreau sa si simt. nu-mi mai ajunge …. 🙂 daca maine voi fi ragusita, sa stiti ca e de la iarna. ca mi-au pus fulgii lacat buzelor. dar si asa tot o sa va cant despre cat de mult se poate iubi si cat de mult se poate pierde si cat de frumos poate fi in ambele situatii pentru ca asa te simti viu. pentru ca asa ajungi la 60 si ceva de ani povestind cu zambet despre tine, omul TRAIT.

afara ninge de poveste si mi-am trimis si piticul la joaca. e pe undeva, rostogolindu-se de nebun ca sa se faca om de zapada

Posted on

intalniri la ore ne-fixe

nu inteleg de ce intalnirile se dau la ore cu iz rotund. de ce sa ne vedem la 11:30 cand programul ne permite sa ne vedem la 11:26? rotunjirea orelor imi da uneori senzatia ca pierd timp. oricum plec intotdeauna mai devreme, nu vreau sa intarzii nicaieri, niciodata. serios, n-ar fi o provocare sa te vezi cu cineva la 7:38 in loc de 8 fara un sfert? si chiar sa ajungi in minutul ala? 🙂

e o zi de marti interesanta. o veste buna, alte situatii in balans, drumuri prin zapada, acum un pic de muzica si apoi iarasi o iesire scurta.

intre drumuri va astept maine la autografele lui berinde si joi la concert. se repeta in bucuresti deja, toata trupa e prezenta si suna de mori!!!

Posted on

intre “musai” si “must”

[singlepic id=112 w=320 h=240 float=left]nu vi se pare ca “musai” din romana seamana al naibii de bine cu “must”-ul din engleza? ca au un “ceva” comun?
asta e intrebarea zilei.

un update la ce s-a mai intamplat:

un proiect care suna al naibii de bine se contureaza frumos si in curand il voi publica si aici. nu e vorba de muzica mea, ci de un concert absolut bestial si un concept de muzica ce zguduie orice repere. Continue reading “intre “musai” si “must””