Speram să am timp și de scris în luna decembrie. Mă bucur însă că nu am avut timp pentru asta ci am profitat de insomniile mele tradiționale pentru a da autografe pe viniluri, Cd-uri, cărți, pentru a împacheta frumos toate coletele și a le pune etichetele de destinație. Am vrut să fac toate pachetele singură și a fost cel mai mare cadou al finalului de an 2020. Mi-am ocupat gândurile și mâinile, am primit emailuri minunate și daruri speciale.
Lansarea de pe 10 decembrie se găsește pe Facebook, în format video. Am avut emoții, am fumat ca la început de concert viu, am povestit, am avut online oamenii care trebuiau să fie. Apoi au mai urmat o serie de interviuri la Radio România Cultural, Radio Seven, București FM și Aleph TV în emisiunea Marius Tucă Show. Am primit ajutor din partea Kooperativa 2.0 și am avut o întâlnire video spumoasă cu Cristian China Birta (tot pe Facebook o găsiți). Între timp, povești frumoase în emailurile de comandă. În toate săptămânile acelea parcă s-ar fi deschis ferestrele lumii și am avut sute de oameni în jur, în casă mea, pe canapea, la câte o vorbă, o bucurie, o îmbrățișare.
Am încheiat anul cu recunoștința întâmplărilor care m-au adus să dorm puțin și să zâmbesc atât de mult. Și am mulțumit, cu voce tare sau în gând, fiecăruia dintre prietenii mei care mi-au fost alături și fiecăruia dintre cei care au avut o secundă măcar pentru mine. Un Like pe Facebook, un Share, o audiție de YouTube sau spotify, un email. Ce daruri frumoase! ✨
Să ne întâlnim, în lumile virtuale sau în lumea vie, cu bucurie! Vă îmbrățișez! 💛🟨
P. S. Atelierul Lunii Pătrate se redeschide în curând pentru iubitorii de viniluri, poezie sau muzică sau toate 3 la un loc! 🙂 Comenzi tot prin e-mail la alina@alinamanole.ro
După ce am aflat că lucrurile încep să nu meargă bine, mai insistent de pe la mijlocul lui februarie pentru că pe vremea aceea mă uitam la știri, mi-am făcut provizia necesară de răbdare și m-am pregătit, pe cât am putut, pentru momentul de picaj despre care știam că se va instala corespunzător în timpul izolării. Luna martie a fost cruntă. Nici aprilie nu a fost mai generoasă, căci presiunea emoțională a sărbătorii de Paști a fost chiar mai mare decât cea a zilei mele de naștere. Mi-am ocupat creierii cu ceva cu multe: întâlniri on-line pe youtube sau pe pagina de facebook, două concerte pe platforma Vodafone România – Împreună mai puternici, scris, compus, regizat (videoclip, l-ați văzut?) și…visat. Dar dacă însă mi-ar fi spus cineva înainte de luna MAI că spre final de august voi lansa un audiobook sub formă de aplicație, cred că nici măcar nu aș fi râs. Spun ”înainte de luna mai pentru că din 21 mai a început nebunia.
Vedeți voi, am o mirare bucuroasă. Sunt un om norocos, o spun de multe ori uitându-mă (mai ales) în urmă. O parte din ce am trăit, în viața mea publică sau privată, a dobândit sens bun pentru mine la o vreme după (pe o mică parte le-am identificat instant că sunt spre binele meu și le-am dus mai ușor). O parte semnificativă însă au stat tot timpul sub semnul unei ”mirări”, căci s-au născut în cele mai potrivite momente și au generat situații care mi-au hrănit sufletul până în adânc. Cam așa și cu ideea care a devenit mai mult decât o carte, iar ideea aceasta a dobândit aripi și a și învățat să zboare, cu oamenii cei mai potriviți alături. Și, legat de oameni, am avut atâtea dezamăgiri în prima parte a anului (legat de caractere și comportamente) încât chiar nu m-am așteptat să se însenineze în zona asta. Punând totul pe seama efectelor crizei, și în ceea ce mă privește și în ceea ce îi privește pe ceilalți, deja mă așteptam la orice!
Într-un articol anterior povesteam despre aventurile din spatele Aventurilor Rățoiului Adalbert. A mai fost încă una, chiar în ziua lansării. Pe 25 august știam că e totu în regulă. După 3 luni și jumătate de muncă și efort și presiuni care mi-au adus vizite la medici mai mult decât orice temere legată de virus. Aplicația urma să fie activă de la 8 dimineața pentru toate platformele: Android, iOS, Huawei. La 12 aveam întâlnirea online, pe facebook, cu anunțul oficial. Ei bine, la ora 12:00 aveam aplicație lansată doar pentru Apple & Comp. Vă puteți imagina supărarea. LIVE-ul a existat, am avut oricum ocazia să povestesc despre oameni și despre aplicație, ce include, cum poate fi utilizată etc. Dovada AICI . Până seara, 21:30, am avut o jumătate de zâmbet și durere de stomac. Apoi, miracol, a reacționat și google și iată-mă din nou, al doilea live, ca să anunț și disponibilitatea aplicației pentru Android. Yupii!
PRIMA NOAPTE DE DUPĂ (adică marți spre miercuri) a fost o noapte cu energii pe care nu mai știam cum să le consum. Mi le-am potolit cu ceva feed-back-uri despre aplicație. Un crash intr-un singur dispozitiv a devenit pentru mine o problemă de viață și de moarte, drept pentru care am cerut mai multe informații și apoi le-am predat lui Alex (app dev) într-un email de ora 3 dimineața. 🙂 (până când m-am trezit era aproape rezolvat…) Apoi iar am stat să mă mir și să vorbesc de una singură despre minunile care se întâmplă. Și știți care este uneori problema noastră? Când se întâmplă ceva frumos frumos, parcă nu ne vine să credem, parcă nu ni se întâmplă nouă, parcă e în viața noastră de la cinema. 🙂
Pentru că mă laud vă scriu mai jos toate linkurile disponibile. Voi cumpărați aplicația. Este frumoasă. Este și pentru adulții fără copii, așa cum este și autoarea cărții. Este pentru seri în care nici televizorul nu vă adoarme. Este pentru copii și pentru copii undercover, așa cum am mai zis. Și da, plătiți o sumă modică, o singură dată, pentru o veșnicie de poveste în telefonul vostru, răsplătind pe fiecare dintre cei care i-au dat lui Adalbert cele mai frumoase aripi ca să ajungă la nori.
In 2009 aparea “Luna Patrata”, primul meu album, nesperat, neasteptat. De atunci si pana acum s-au schimbat multe. Au trecut numai 5 ani – asta ma bucura. In principal, asta inseamna ca n-am avut dureri de stomac degeaba in tot acest interval 🙂 Au aparut inca 3 materiale audio: unul mic (atentie…se apropie sarbatorile!! – Cu drag), si doua standard “Dragoste in 3 ” si “Fericirea de Luni”. Stilul a dobandit contur din ce in ce mai evident si asta datorita timpului si oamenilor cu care imi insotesc drumul, din muzica si din afara ei.
Albumul se mai gaseste astazi doar in format digital. De cativa ani nu mai exista in format fizic si inca nu am motivul “acela” pentru care sa mai editez un tiraj. Intra in istoria mea personala, de muzician. Cine il doreste pentru masina il poate cumpara AICI.
Cine vrea sa-l asculte la birou in timpul programului de lucru are acum varianta integrala a albumului pe youtube. Era timpul sa fie cu totul caci unele dintre piese au putut fi ascultate doar de catre cei cu care mi-am intersectat drumurile si mai putin pe tube-ul cu pricina. Este vorba de “Amantele”, “Sirene”, “Colinda copacului”, “Detalii”…si parca mai era macar una neglijata 🙂
Am ales ziua de astazi pentru “eliberarea” in virtual din doua motive: 1. e LUNI 2. suntem 5000 de oameni inteligenti, cu simtul umorului si faini tare pe pagina oficiala de facebook 🙂
Dragi si drage, va daruiesc “Luna Patrata”. Supliment la … fericire 🙂
Incerc sa mai adun ce s-a mai intamplat si ce e planificat sa se intample. Tacerile de blog nu-mi prind bine, sunt singurele momene de pauza adevarata. Erau, ca uite de cand n-am mai scris…Nu mai apuc nici sa citesc si asta ma roade, mi-e dor de hartie si de lumile dintre coperti. Ultima data am deschis o carte acum o saptamana si dupa 2 pagini am adormit, cu lumina aprinsa si motanul din dotare la picioare. M-am trezit dupa 2 ore amortita (sa adormi intr-un cot e o performanta) si m-am mutat in pat fara carte, desi evident nu m-a mai luat somnul si am petrecut cateva ore gandindu-ma la lucrurile care mai sunt de facut.
Vestea buna e ca astazi sunt mai putine lucruri de facut decat saptamana trecuta 🙂
Adica am album dat in lucru, am coperta pentru care am dat BT la tipografie direct ca sa imi pot asuma toate greselile ulterioare ( 🙂 ) , am fost la Neatza de la Antena si avem doua fragmente pe youtube care suna “ca pe disc” desi va pot garanta cei de-acolo cam cum a decurs montarea si demontarea echipamentelor. Preferabil sa ascultati “legat” cele doua fragmente pentru ca am facut o trecere intre piesele pe care nu o veti regasi in concert cu siguranta 😉
In Jurnalul national a aparut cifra exacta a locuitorilor planetei pe care o denumesc Luna patrata 🙂 Pentru cei care doresc sa afle si statistici si povesti de album, articolul este numai bun de lectura AICI
Azi am fost in studioul Adevarul si discursurile politice nu ne-au incurcat prea mult interviul live, maine merg pana la teatru sa mai pregatim una-alta, apoi la repetitie, apoi la eventim, apoi la club unde e eveniment frumos. Pe 26 mai, luni, desigur, va fi intalnirea noastra, a celor care am muncit la acest album, muzicieni, parteneri media, bloggeri, prieteni. Facem audite de album si povestim. Exista cativa invitati speciali, bloggeri care participa la campania initiata de Blogal Initiative, si care vor avea ocazia unei prime auditii. (btw, campania dureaza pana pe 24 mai, asa ca cine vrea sa participe sa dea click frumos aici)
S-au anuntat si castigatorii albumelor oferite prin let’s rock: – Mocanu Catalina, – Popa Dana Maria, – Dusmanu Bogdan
Mai este un concurs in desfasurare care consta in invitatii la lansare pe Foreverfolk. Aici se incheie zona de comentarii si povesti pe 30 mai. Eu zic sa scrieti 🙂
Nu, nu particip la jurizare in niciuna dintre situatii. 🙂
Pregatirea proiectiilor video este in desfasurare. Nu se poate fara ele, mai ales la lansare. Uneori, asa cum stiu mai ales cei din Bucuresti, le ducem cu noi si in spatiile de club.
Inca nu am rochie. Asta e o MAAAREEE problema!!!!!!!!! Nu mai apuc sa ajung in singurul loc unde am descoperit ceva pe gustul meu. Drumurile in Bucuresti sunt uneori prea lungi intre destinatii…Sper ca vineri (imi pun dead-line-uri) sa ajung macar cat sa vad daca si la fata locului exista o solutie. Daca nu, o sa ma mai plang pe facebook despre cat de greu e sa gasestei “acea” rochie, pe gustul tau si pe masura momentului. Am scris “rochie” sau “rochii”? 🙂
Vineri noaptea va dau intalnire la Psihologul Muzical cu Andrei Partos. Pe la 12 si ceva (noaptea, da) incepem sa vorbim. Nu doar despre album, garantez! 🙂
Mai sunt inca bilete. Mai multe decat maine cand, pentru ca am drum la Eventim, sunt delegata de cativa oameni sa le cumpar si lor. Nu inteleg de ce refuza invitatiile 😀 (glumesc, evident ca inteleg ca ma inteleg si asta e fain tare)
Mai sunt destul de multe de facut si (din nou) prea putin timp. Incerc sa nu intru in panica. Apoi ma gandesc ca pentru sufletul meu merita toata agitatia aceasta. Sper sa merite si pentru cei care vor asculta albumul. (pentru cei care nu au cum sa ajunga la lansarea din Bucuresti albumul va fi disponibil la vanzare pe site-ul bestmusic.ro , acolo udne sunt ci celelalte 2+1)
Motan alb trage de mine, la propriu (se catara pe scaun si intinde labuta sa ma faca atenta), sa iau pauza de tot si sa-l alint. Eu pot considera ca m-am alintat scriind pe blog.
dupa un “uichend” cu mijloace de comunicare decablate si dureri de “mijloc” bune de stat si rasfatat, pot sa spun ca saptamana incepe bine. ca si cand n-ar fi. adica e o “luni” fara agitatie, doar chestii normale, de bifat, de lucrat, de decis, de ales…
se anunta deci o luni in care cafeaua de dimineata este suficienta.
a, ce s-a intamplat insa in ziua de sambata si m-a bucurat: cu ajutor, ca singura ma pricep cu moderatie, am urcat pe youtube un montaj video cu una dintre piesele subsemnatei, cantata in formula de spectacol voce-pian, cu Raul Kusak. nu e clip, e o secventa live. momentul acela avea loc pentru prima data pe 12 aprilie 2012, in joia de dinainte de Paste. saptamana aceasta, joi, pe 14 februarie (pura intamplare) reluam spectacolul si sper sa le placa celor care vor fi in bucuresti la clubul taranului, dornici sa scape un pic de inimioarele rosii de la tarabe si sa faca loc sinceritatii din inima 🙂 (pentru cine nu mai prinde loc la rezervarile telefonice, exista locuri care nu se “dau” prin telefon – scaune inalte – si mai exista si tejghea de pus berea, cafeaua… si se mai intampla sa nu ajunga cineva si sa ramana cate un scaun doua libere…)
ce mai trebuie sa spun este ca spectacolul nu va avea pauza. nu e un concert tipic. in schimb, dupa ce cobor de pe scena mai putem sta la povesti si sa bem un vin bun in club. nu stiu cati dintre voi ati citit articolul din catavencii…am aflat insa azi, ca tot e luni, vestea buna a prelungirii contractului si asta ma bucura mult. unele lucruri bune trebuie sa ramana aproape.
gata, hai ca pun si linkul catre “casatorie in stil italian” si ma intorc la muncile mele
sa aveti o saptamana frumoasa si, asa cum ii spuneam cuiva drag de dimineata…cu un zambet pe zi si un moment cu umeri moi!
pentru ca sunt lenesa nu duc lucrurile la reparat cand trebuie. oricum nu prea cred in ideea de obiect reparat. e ca si cu relatiile in definitiv, orice nod, sarma sau lipici aplicat prelungeste un pic agonia si cam atat. cu alte cuvinte 😀 mi-a murit telefonul de tot. acum am revenit la un nokia batran ca inghetata polar (daaaa, stiu, a aparut din nou si inca n-am mancat si mor de pofta copilariei!!!), telefon care nu stie ce-i acela wifi, rade la mine cand ma suna cineva si…cam atat. ma consolez ca voi rezolva si asta intr-un fel sau altul, de preferat in curand. oricum, e bine de precizat ca daca ma sunati sa nu va asteptati sa va recunosc din prima (evident ca cele 6892 de numere de telefon nu au incaput in memoria antiquue-ului).
(nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului ca video-ul “dragoste in 3” poate fi vizionat in format HD la 1080 🙂 )
scriam de relatii parca, nu? 🙂 una dintre lectiile pe care le-am invatat in ultimele luni e ca murim “maine” si “maine” poate fi al naibii de aproape. s-ar putea sa ma inteleptesc si sa devin neplacuta, dar cand aud in jur spus “e timp” (de iubit, de luat decizii, de trait) mi se strepezesc dintii. nu, nene, timp nu mai e. “maine” poate se insemne si cancer nu doar relatia perfecta pe care tot o cauta unul sau altul. si cat de multi nu cred ca “maine” inseamna si rau, nu doar o ipoteza a binelui care va fi de la un moment incolo….
ma intreba cineva ce sa faca cu speranta ca ii va fi bine la un moment dat. sperantele sunt pentru oameni slabi. cei puternici n-au timp sa isi faca sperante, isi ocupa tot timpul cu drumul ales, cu pasii pe care ii fac si le e bine.
imi place uneori sa ma vad batrana si simpatica, povestind cu prietena mea la fel de batrana ce faceam la 20, 33, 41, 52, 64, 70 de ani. punand o acolada faina peste tot. povestind de copii, de barbati, de crizele nervoase, de alegeri. pentru asta insa, acum trebuie sa traiesc ca si cand nu voi ajunge niciodata sa mai povestesc ce faceam ieri.
si pentru ca vorbeam de telefoane 😀 cu ce fac si eu o poza azi de pus pe twitter de la concertul linkin park?! 🙁
pentru ca orice concert, asa cum incerc sa-l fac, constituie o experienta intima.
pentru ca de fiecare data scenariul de spectacol e un pic altfel si lucrurile se construiesc cu fiecare piesa in parte
pentru ca scoase din context, vorbele pot parea ciudate
pentru ca, repet, experienta de concert e una intima si pentru mine ca artist si pentru cel din fata mea, iar cei care vin la concerte mai mult de o data stiu la ce ma refer
pentru ca platitorul de bilet merita ca ce se intampla acolo sa-i fie adresat lui si atat
pentru ca ochiul si urechea sunt mai destepte decat camerele video de pe mobil
nu vreau sa se vada ca e Altfel tot ce se intampla pe scena dincolo de o etichetare intr-un gen muzical? ba da, vreau, acolo, in orice sala de concert, unde pot sa ma uit in ochii celor care vin. unde sa pot sa le arat, in calitate de artist, ca gandurile lor de dupa, prietenii pe care i-au adus la concert, vorbele scrise pe bloguri si recomandarile publice…conteaza.
e youtube-ul un soi de tester? da, de aceea imi place sa aleg ce apare si cum. uneori gresesc in alegeri si eu. cei mai curajosi vor veni sa ne cunoastem 🙂
pe youtube exista cateva inregistrari mai recente din concerte. cei care le-au postat m-au intrebat daca le pot pune acolo si le multumesc pentru asta. le multumesc si celor care imi trimit pe e-mail filmarile, pentru vizionat si analizat. le multumesc si celor care ma intreaba daca pot pune piese direct de pe album pe conturi publice. le voi raspunde intotdeauna “nu” si sper sa inteleaga si de ce.
in urma cu 3 ani spuneam “bine ati venit in visul meu” celor prezenti la lansarea de album de la teatrul Ion Creanga. anul asta spun “nu ma trezi niciodata“, ca in piesa de pe albumul ce va veni si va purta numarul 4 🙂
Din categoria “daca doriti sa revedeti” (pentru cine a fost la Vama) si categoria “poate va fac curiosi” (pentru cei care nu au fost), va prezint prin amabilitatea lui cantafabule recitalul “lunii patrate” de la editia din acest an a festivalului Folk You.
A fost un concert cu rafele de vant calde, care se strecurau in gat la fiecare deschidere vocala. Din fericire nu mi-a inchis gura.
Lipseste deocamdata “luna patrata”. de indata ce vine “tehnicul” se rezolva si asta 🙂
Se va deschide o “fereastra” cu playlist-ul de concert. Puteti alege sa ascultati piesa cu piesa sau puteti apasa butonul “play all” si vor curge toate (sper ca le-am aranjat in ordine…)
Pentru cine mai vrea sa intarzie pe blog, am asezat in stanga paginii principale playlistul. E suficient sa dati play 🙂
Mostra din concert (da, recunosc, m-am jucat mult. si baietii alaturi de mine. sper sa nu fi plictisit cu asta…)
