Dor de soare

alina manole

Nici nu stiu cu ce sa incep. Cu vremea asta care imi apasa capul si cu medicamente si fara? Cu senzatia ca am tot timpul ceva de facut in conditiile in care fac tot timpul cate ceva? 🙂 Si nu doar “cate ceva” ci munci sustinute…

De doua zile nu am timp de Sir Clap*. Am stat cu nasul in hartii, in acte, in mailuri, programari, psd-uri (fara legatura politica, e doar un tip de fisier), planuri, ganduri. Astazi i-am promis ca stam impreuna macar 2 ore. Cica nu ma crede. de inteles pentru cat de ne-artist am fost zilele astea. Si o sa mai fiu pentru ca e nevoie de resurse pentru a genera alte jucarii. De exemplu….intrebarea mare a zilei de azi e legata de reeditarea albumului “fericirea de Luni”. Nu prea mai am discuri, mai sunt cateva prin librariile Carturesti din tara, cateva la Niche Records si alte cateva intr-o cutie la domiciliu. Mai este planul cartii de povesti unde parca astept un “ceva” sau o “ceva” ca sa fac pasi inainte. Nu stiu nici eu ce. Nu stiu de unde. Si nu e vorba doar de a gasi un sponsor pentru o jucarie…

Mi-e dor sa plec la drum. Da’ rau! Atunci n-ar mai conta nici ca ploua, nici ca e gri, ar fi drumul si atat…ce bucurie! As pleca si maine daca nu ar fi inca lucruri de rezolvat.

Cu ce am inceput? Cu migrena sau cu vremea? Nu recitesc. Un amestec.

M-am indragostit duminica de un calut. O stiam (ca e fata) de sambata. Ii stiam, ca-s doi, dar…Thea s-a lipit de inima. Mi-a fost frica sa pun mana pe ea si sa o mangai fara sa fie stapana langa mine. Am trait emotii incomparabile. Fantastic si atat!

(pentru cateva secunde a fost liniste in tampla…ce bine e cand e asa! pacat ca au fost putine)

Pe 6 februarie cantam in Bucuresti. Concert-“standard Manole” (nu eu am zis asta, asa i se spune!) , adica imi iau chitara, ne adunam pe scena mai multi si mai frumosi si dam drumul povestii. Si cantam si despre pitici. Si despre iubiri “asa si-asa”. La Stuf. Link aici cu toate cele. Ar fi dragut sa mai ramenti si dupa concert ca e muzica faina. Si se poate dansa! Hm…

La Joia Pacatosilor de vinerea trecuta a fost asa…cumva…de bine pentru personaje. Cineva care nu mai vazuse spectacolul de la inceputul anului trecut mi-a spus ca tot ce tine de concept s-a cristalizat si ca da, acum e si mai bun decat anul trecut. Cresc! E bine! 🙂 Cum se pare ca cerere exista in continuare pentru “Joia” am rezervat o data si pentru februarie. O data cu schepsis (asa se scrie?!) 🙂 Cum insa fumatorii se simt discriminati … locul intamplarii s-ar putea sa fie, tot in Bucuresti, intr-un club unde se poate si fuma. Adica pot sa si fumez pe scena. Face parte din personaj, credeti-ma!

Vreau soare! Asa-i ca vreti si voi?

*Sir Clap este cadoul meu de Craciun 2014. Mi l-am dorit atat de multi ani incat m-am bucurat mult cand a venit acasa la mine 🙂 E un “clasic”, un elegant Korg de 88…

 sir clap

 

vine renul cel mic

e a 4-a oara cand ma apuc de scris si nu reusesc sa duc ideile pana la capat. oboseala isi spune cuvantul. in plus, o aglomeratie de evenimente, unele mai frumoase, alte mai putin placute. ziua de azi e importanta pentru ca vine “renul cel mic” (numele de cod al mamei in perioada de sarbatori) iar maine e si mai importanta pentru ca renul cel mic are nevoie de un pic de chirurgie ca sa se faca bine….asa ca strangeti pumnii bine a sanatate!

m-am vazut si la national tv, in reluare 🙂 pe 16 decembrie a fost difuzata emisiunea “Sa v-amintiti duminica”, am filmat acum o vreme doua piese “joaca in zapada” si “adevarul”.  si iarasi Corina Chiriac m-a prezentat asa frumoooos… (nu stiu emoticonul sa-l desenez, dar m-am inrosit si acolo si dincolo de ecran, acum).

pe 24 decembrie va colind la tv din nou, in matinalul de la TVH2.0 🙂 sa nu ziceti ca nu v-am spus! si m-am intalnit atunci si cu mosul, pregatit mai mult sa faca ceva cadouri lui dodo decat mie….veti vedea! 🙂

voi povesti si despre cum a fost ultimul concert, si despre frigul de la clubul taranului (greu de suportat pentru cei care canta si nu beau in timpul concertului), si despre finaluri….

va veni oricum si ultima postare, de rezumat al anului, nu doar muzical…

acum trebuie sa gatesc ceva bun (miracol in bucataria mea in ultimele luni) pentru ca, precum am spus, vine renul cel mic si trebuie bine hranit!

btw, poate cineva sa vorbeasca cu codul galben sa-i spuna sa stea potolit pana imi ajunge mama acasa?! 🙂

eu ce sa cant la Folk You?

iarasi n-am avut chef de scris cateva zile, mi-a fost un pic cam rau si am stat cuminte (pe cat pot…), ba chiar mi-am facut niste portii de somn suplimentare. ca sa profit de ele si sa-mi mearga bine toata saptamana, azi nu am deschis televizorul deloc, nici hotnews-ul, nici alt site de stiri si intr-un fel nu regret. ma pun eu maine la curent, desi parca vad ca in ultimele 24 de ore s-au aglomerat saptesprezecemilioane de declaratii publice…(da, am evitat cu succes chiar si statusurile de pe FB care contineau in ele cuvinte-cheie pentru politica acestor zile).

afara e un vant de-mi rupe ferestrele si ma bucur. am topait corespunzator din bucatarie in sufragerie si apoi dormitor ca sa izolez curentii si pentru prima data dupa saptamani intregi am simtit racoare. mi-e cam dor de o ploaie, stiu ca s-ar putea sa am parte de ea fix cand voi dori sa fie cald, asa se intampla de obicei, de parca Sf Ilie nu are alta treaba decat sa tina cont de pretentiile lui Manole

se aproprie Folk You, saptamana asta avem repetitie, nu stiu ce sa cantam, ce sa aleg. durata recitalului nu e durata de concert. parca vad ca aleg fix inainte de a urca pe scena, ca doar repetitiile nu sunt de jumatate de ora… 🙂

daca aveti idei legate de piesele pe care sa le interpretam frumos la Folk You…le astept cu drag 🙂

in rest e luni si o prietena mi-a dat spre ascultare o trupa pe care a descoperit-o de curand si pe care stiu ca nu vrea sa o tina doar pentru ea 🙂

poze cu halvita n-am!

asta-noapte a fost acea noapte, de visat frumos. noaptea de sanziene. si cum sa nu ploua frumos si cum sa nu fie racoare, numai buna de dormit cu fereastra deschisa…la slatina cel putin. ziua in sine e racoroasa, cu nori incremeniti intre curenti. e si ultima zi de festival, astazi se anunta filmul castigator. am profitat de cateva ore de pranz cu aer bun cat sa stau pe terasa si sa termin un proiect a carui idee mi-a venit pe 9 iunie. daca as fi avut timp mai mult, sau poate ca asa s-au aliniat planetele, as fi terminat mai repede, insa nu-mi pare rau de toata “intarzierea”. proiectul o data terminat, acum nu ramane decat sa-i dau Chip si apoi sa-l scot la prezentarea oficiala…sper sa placa, sa amuze, sa relaxeze… 🙂

bun, revin la ziua de sanziene. am papat halvita. am povestit cam ce inseamna halvita, “emotional”. ieri am facut drum pana la “atletul albanez”, fix inainte de ploaie, si halvita era in frigider…sansele sa fie “gata”, adica sa se poata intari si portiona, erau mici la ce temperaturi erau in zona. am avut noroc se pare 🙂 si da, am luat halvita si pentru acasa, un pic, cat sa prelungesc placerea pe care am avut-o azi.

slatina e orasel taaare frumos si ingrijit 🙂 ieri am fost si la Manastirea Brancoveneasca. pun acum 2 poze facute fix inainte de furtuna care a zapacit un pic programul si nu, nu am poza cu mine mancand halvita pentru ca eram prea ocupata sa ma emotionez…

p.s. legat de noaptea de visat frumos…visul meu frumos a fost cu cateva zile inainte. si tot zic de el, fara sa-l descriu, doar-doar il fac de ras si nu mai revine… 🙂

Cer de Slatina
Parc Slatina
Manastirea Brancoveneasca

bombe, sateliti si prognoze

acum, ca ma simt mai linistita ca testul americanilor cu bomba supersonica a reusit (intre timp china plaseaza pe orbita sateliti unul dupa altul si am senzatia ca incepe un joc de dame pe undeva pe sus), dupa ce am rasuflat a usurare ca (tot) americanii au dejucat planuri de atentate la casa alba cu arme fabricate la cugir, dupa ce mi s-a reamintit intruna saptamana asta ca imprumuturile de 400.000 de euro sunt posibile (nu inteleg de ce uitasem asta) si ca mircea geoana exista (?!), pot sa inchei saptamana si sa incep una noua. e ora potrivita, cand nici duminica nu mai e duminica si nici lunea nu apasa pe umeri.

faptul ca imi amortesc doua degete de la mana stanga nu e promitator. intotdeauna am spus ca moartea incepe devreme, ca ne facem noi ca ploua dar ne preschimbam pe masura ce trec anii in niste electrocasnice ruginite, cu depuneri de calcar si improvizatii cu calti ca sa astupam scurgerile de energie. de ce nu am primit la nastere un certificat de garantie…nu stiu! 🙂 evident, s-ar putea ca amorteala sa vina de la faptul ca am stat in cot 😀 sau poate…se schimba vremea! asa ajung la telefonul unei prietene care mi-a reamintit ca de fiecare data cand am concert la Cluj acolo incepe sa ploua, sa ninga sau se face brusc foarte frig. prognoza anunta doar nori de data asta…dar cum si astia vin dupa niste zile clare…da, e ceva suspect!

oricum, incepe o saptamana gol-goluta, numai buna de-mbracat cu timp personal, utilizat pe masura posibilitatilor.

nu stiu pentru ce sa ma bucur mai mult: ca plec, cu cine plec, unde plec, de ce plec?