Mos Nicolae cu Andries

Stiti ca-l iubesc. Am declarat asta public. Tocmai m-am intors de la concertul lui de Mos Nicolae. Al 16-lea al lui. Si am asa o stare frumoasa si speciala, pentru ca versurile lui sunt frumoase si speciale. A cantat “romante”. Cantece vechi adica, precum le-a definit insusi autorul ca urmare a unei neinspirate glume (sper) de pe facebook. Au fost si cantece noi. A fost o atmosfera simpatica si o sala plina.

Seara de azi a insemnat totusi un experiment pentru ca in afara de Ioana Mantulescu (o voce superba, care imi da fiori), au fost prezenti pe scena Dan Byron si 6fingers. Ca sa raman in spiritul subiectivismului care caracterizeaza acest blog, despre cei doi voi spune urmatoarele: Dan Byron stie sa faca backing vocals tare bine, iar 6fingers  e un pianist bun.

Insa:

6fingers cred ca mai trebuie sa ridice ochii din clape astfel incat sa sesizeze semnalele din partea colegilor de scena…. Inteleg joaca dar inteleg si ca un final care nu e tocmai pe timpi comuni nu se poate repeta de prea multe ori fara sa tresar (eu si randul tot). Pe alocuri grabit, pe alocuri stingher…emotii mari probabil

Cat despre momentele cu Dan voce principala (da, Andries a poftit sa i se cante 😀 ),  efectul aplicat vocii  sale cred ca a fost mult prea…hai sa spunem elaborat pentru formula de spectacol Andrieseasca. Evident, vina e intotdeauna a sunetistului :)) (asta-i gluma, iertare, stiu ca nu-i adevarat tot timpul). In rest, place la mine demult

Nu-s rea, serios. Si nici carcotasa. Doar ca in iubire iti pasa 😀 (Doamne, ce pot scrie!) Ignorati-mi piticii 🙂 Ca experiment e minunat : flaut, care suna intr-un fel,  tonalitati bine alese pentru clapa, voci secundare armonice. Si peste tot si toate, Alexandru Andries, cuceritor de sincer.

Nu-l uit nici pe Aurel Mitran care a pus la cale inca o editie de Mos Nicolae 🙂 L-am simtit peste tot si-n toate.

Va las cu o piesa a la D.B., cover dupa Andries. Au cantat si piesa asta, in aceeasi formula. Nu-s fan cover-uri, dar asta e tare bun!

un nou clip: prietenul invizibil

m-a tot pisat la cap prietenul (invizibil, of course) sa il fac vizibil macar un pic in formula orchestrata. si nu puteam sa-l vad suparat

dragii mei, iata-l pe prietenul invizibil (mai la finalul de articol) in interpretarea urmatorilor:

alina manole – voce, chitara, emotii si un ras care statea pe dinauntru sa erupa

adrian cristescu – clape si joaca, pe cat incape

dragos serbanescu – contrabas, puternic, serios (doar o aparenta, va garantez)

adrian nour – actor, pe care nu-l vedea nimeni de cat de bine se facuse invizibil

enjoy!