Posted on

2020 – dincolo de jumătate

Este trecut acum de jumătatea anului. Ce-am făcut până acum?

N-am mai deschis demult paginile blogului, facebook-ul și-a făcut treaba și mi-a luat din tihna de a scrie aici.
Apoi a venit 2020 și ne-a zăpăcit pe toți suficient de mult încât să nu mai conteze nimic în afară de contextele care se redefinesc de la zi la zi aproape.

Primul concert al anului era programat pe 12 martie. Carantina și restul restricțiilor a făcut ca prima dată de concert cu public din 2020 să fie pe…18 iulie. 🙂 Am început să le spun concertelor acestea că sunt pe scenă vie, asta ca să fac distincția între ce am realizat prin intermediul internetului și concertul cu scenă sub picioare, scenă care nu e la mine în sufragerie.

Din izolare am avut câteva concerte on-line, transmise pe facebook și pe youtube. Pe 12 martie (data la care, precum spuneam, urma să aibă loc concertul din Stuf), pe 21 martie (de ziua mea, că tot eram în izolare), pe 28 martie (la aniversarea a 11 ani ai Lunii Pătrate)și pe 16 aprilie (în Joia specială care a dat titlul spectacolului ”Joia Păcătoșilor”). Toate înregistrările sunt disponibile, dacă vă este dor de mine. Cui i-a fost foarte dor a comandat, in perioada de izolare, albumul si cartea de poeme ”Iubire virgula” in format digital, prin email. Multumesc!

Pe 2 Mai și 13 iunie am cântat în cadrul proiectului Împreună mai Puternici, organizator Vodafone România, curator Tudor Chirilă. Faptul că au fost puse bilete în vânzare, faptul că mulți iubitori ai Lunii au ales să cumpere măcar un bilet deși concertele au fost la liberă vizionare, în direct, pentru tot universul, well…asta m-a topit. A fost ca o îmbrățișare puternică și o doză mare de oxigen.

Apoi a venit 18 iulie, Stagiunea Muzicală din parcul Al I Cuza, Foișorul de Lemn. Nu pot descrie întâlnirea cu oamenii de acolo…nu pot încă. Atât de emoționant a fost.

Legat de ce scriu sau compun, izolarea mi-a luat inițial din elanul creator, dar cum tot prin scris și cântat mă echilibrez, am reînceput să îmi văd de ale mele. Un cântec nou-nou este ”Singur cu Singur”, lansat și el de ziua Lunii Pătrate. Nu e cea mai fericită înregistrare cu telefonul, dar e pe youtube, mărturie. Și tot pe youtube am urcat ”Nu e panică” (fragment de la lansarea albumului ”Lucruri simple” din 2018, de la Teatrul Nottara și, ieri, un videoclip nou pentru un extras de pe album, ”Amiază de sâmbătă”. Acest videoclip este cireașa care m-a făcut să schimb fața blogului și să scriu pentru prima dată după multă vreme aici. Ca să mă laud, evident. :))) L-am realizat singură și îmi place și cântecul. Cine dorește să îl vadă, pe youtube îl găsește. Și mai jos.

Lista întâmplărilor din prima partea a acestui an neașteptat nu se oprește aici, dar îmi păstrez elanul și pentru o altă poveste. Căci legat de povestea ”Aventurile rățoiului Adalbert” am de spus niște lucruri. Și despre Unicorni întâlniți în cale. Și despre câteva dezamăgiri care au făcut loc unor evenimente mai frumoase decât mă așteptam. Și despre un vis pe care îl an de ani buni și pentru care respir. Și…

Și gata, nu mai zic nimic. Vizionare plăcută! Voi reveni! 🙂

Posted on

2 concerte sold-out si alte premiere

E 2:21 cand ma apuca scrisul. Am ajuns acasa. Multumesc cui m-a condus, multumesc cui a comandat mancarea la pachet, multumesc cui a gatit-o. Am mancat ardei umpluti (da, la ora asta ca ma topeam pe picioare), am papat si un ciob de ciocolata amara (inca ma gandesc daca sa deschis cutia cu bunatatie turcesti de la Emilia), mi-am aprins o tigara si … ochi mari.

Mai intai sa ii laud pe cei cu pitici: nu doar primul concert a fost sold out (cu regretele catorva platitori de bilet care nu au reusit sa ajunga la concertul 1 din motive de orase in care erau blocati in trafic) ci si al doilea. Intamplarea a facut ca de dupa-amiaza sa se aglomereze situatia rezervarilor de bilete. Mai mult, inainte de inceperea concertului nr. 2 au mai venit niste oamini faini ca ei vor la concert. Si iata cum…au fost nu doar doua unul dupa altul ci doua concerte full. Plecaciune si drag tuturor! Nu ma asteptam, sincer! 😀

Asadar: premiera 1 = 2 concerte succesive, premiera 2 = 2 concerte sold out

Premiera 3 = “Tu citeste, eu fumez” = piesa noua pe care nu am cantat-o de doua ori la fel pentru ca e prea noua 😀 Dar asta nu are nimeni de un’ sa stie…va zic eu acum!

Premiera 4 = inteleg sa vina oameni care traiesc in Capitala, dar sa vina oameni din Sighisoara, Roman, Amsterdam, Buzau, Brasov…aveti niste pitici dragilor…de toata frumusetea! 🙂

Premiera 5 = una personala, subiectiva, cum vreti sa-i spuneti. Nu am cantat niciodata la distanta de 40 de minute concerte intregi. Le-am modificat un pic, adica am schimbat doua piese, astfel incat sa nu se plictiseasca cei care au ramas si la al doilea concert (da, au fost alti pitici implicati aici) si pentru a ma pastra pe mine acolo unde trebuie ca prezenta. Ei bine, nu m-am asteptat sa imi placa si, la finalul concertului 2 sa mai vreau inca un concert… 😀 Adrenalina a fost la cote maxime!

Mesaj acum, inca unul, pentru toti cei care au venit la concerte: sunteti senzationali. Incerc sa va merit. Ma suportati exemplar cu emotiile mele, cu glumele fara perdea, cu frazele pe care le intrerup si le iau de la capat pentru ca vad o lucire sau un zambet sau aud un oftat. O parte dintre cei veniti astazi,si laprimul si la al doilea concert, au fost in premiera acolo. Sper sa va fi placut. 😀

Multumesc celor de la Teatrelli din mai multe motive: pentru ca au vrut al doilea concert, pentru ca organizatoric lucrurile s-au miscat minunat, pentru toata mobilizarea. Multumesc echipei mele tehnice si de suport pentru ajutor si implicare!

Pe 10 octombrie ne vedem din nou in Bucuresti, tot la Teatrelli, cu un alt spectacol, altfel. O sa anunt oficial luni…ca de aceea e Luni. Adica fix cand sfarsitul lumii va fi uitat si ne vom intoarce la noi, in inima noastra.

Va imbratisez cu drag! 🙂

Alina Manole

P.S. Nu, nu merg la somn, am inca multa energie, cat pentru vreo 2 ore! Iata doua poze “furate” de pe facebook de la ficare dintre reprezentatii 🙂 (da, nu e lumina de vina, am schimbat rochiile etc)

Alina Manole
Concert 1 🙂 Foto Ioana Lazar

Alina Manole
Concert 2 – Foto: Raluca Chirculescu

 

Posted on

pe tine ce te fericeste?

Alina Manole

in cartierul meu n-a plouat destul azi, noroc ca intalnirea de seara a fost cu preluare de la domiciliu si uite asa am scapat de aburul care se ridica din asfalt. casa mea e din nou cuib. am scapat de var, praf, aglomeratii. energiile circula bine cred pentru ca mi-e drag din nou de…”imprejur” 🙂 cartile sunt si ele fericite, nu mai sunt acoperite de plastice, respira. dodo, lenes ca de obicei, vine din cand in cand sa verifice daca sunt prin preajma, apoi se duce in lumea lui.

iata lucrurile astea mici in care imi sta fericirea de … marti, 23.07 :  o tigara in bucatarie, o pagina de blog, apoi pat, carte, aer conditionat (ciudata interventie tehnica in ecuatie … sau? 🙂 ) . un prieten mi-a spus ca asta suna a singuratate si l-am intrebat “pe tine ce te fericeste?“. a inceput sa-mi vorbeasca despre lucrurile mari care-i stau nu in ecuatia de fericire ci in obisnuitul zilelor. ancora lui in realitate s-a cimentat pe undeva, intre familie, bani si vise…si a ramas acolo, imobila.

nu sunt omul care sa se bucure imberb de fiecare clipa a vietii si sa multumeasca universului pentru fiecare lucru care i se intampla. uneori ma enervez cumplit pe contexte, oameni, ore (pe cele proaste), ramificatii. ceea ce nu-mi refuz sunt momente ca acestea. in general la ore mici. cand ziua de asfalt incepe sa taca (sa taca naibii odata! – asta e adaugirea din momente proaste) si imi rezerv bucuria de a face ceva, oricat de mic, care sa compenseze un “urat” sau sa prelungeasca o stare de bine. imi rezerv dreptul de a sterge pentru 1 ora ce nu-mi face bine si sa spun “la asta ma gandesc maine“. nu e superficialitate, e nevoia, uneori organica, de a simplifica un timp personal. cat se poate. am invatat ca (si) asta se numeste fericire. si am invatat tare greu! 🙂

ma asteptam ca prietenul (de mai sus), in linia lucrurilor mari care il fac fericit, sa vorbeasca despre dragoste. n-a facut-o. i-as fi spus sa caute fericirea in cele mai mici dintre lucrurile pe care le traieste in iubirea lui. i-as fi spus ca uneori, fericirea se poate rezuma cam asa: “bine-ai venit acasa. te iubesc“. spus cu toata inima. apoi sa inceapa ziua, seara, noaptea, viata. am tacut insa si am vorbit despre vacante in insule…

departe sunt de a fi inteleapta…doar ca in ecuatia prezentului meu vad ca foarte frumoase cele mai simple dintre lucruri. uite, de exemplu, cel mai frumos lucru de pe planeta mi s-a parut ca s-a intrupat intr-o ceapa. o sa povestesc despre asta altadata. ma asteapta o carte si un zambet 🙂

 (foto: Vlad Eftenie)

 

Posted on

publish

N-am mai avut timp de scris. Nici despre primavara, nici despre “baba mea” de pe 3 martie. De fapt…sincera sa fiu, timp am avut. Chef n-a prea existat. Timpul liber, atat cat a fost, s-a transformat in somn sau in iesiri din casa. Ma misc in reluare. Poate pentru ca, asa zic vocile autorizate, ma apropii de finalul anului meu astrologic. Energii aproape pe zero pana pe 21…

Am primit martisoare frumoase. Cel mai simpatic a fost cel venit de la aproape 400 de km. Surpriza din partea mamei adica. Cu ghiocei din curtea casei in care am copilarit, grasuni si frumos parfumati si care dupa zile bune arata la fel de “fresh”.  Au mai fost si alte surprize (una extrem de neplacuta, dar cumva trebuia sa existe o compensatie pentru tot restul 🙂 ) si alte refugii simpatice in fata ploii si frigului.

Nu regret ca e gri, stiu ca m-as incarca de la soare dar e bine si asa. Bibilesc in tihna lucruri, fara sa vreau sa haladuiesc de dimineata pana seara. E si asta un castig de timp.

Ma imbrac in portocaliu si rosu in ultima vreme sau port cel putin o chestie mica in culorile acestea. Astept ciresele. Am gatit o musaca saptamana trecuta (asta se intampla foarte rar) si am reusit sa o termin dupa 4 zile. Unele lucruri se termina mai greu dar le biruiesc. Din pacate au reinceput atacurile de panica. Primavara e primavara indiferent de termometre. Sau poate nu-i de la asta. Oscilez dimineata intre ceai si cafea pana cand imi pun in cana apa fierbinte, “goala”. O beau imaginandu-mi gusturi. De imaginatie nu duc lipsa, zau! 🙂

Mi-e dor sa plec din Bucuresti. Si nu pot sa plec. Si ma frustrez. As haladui prin Sibiu. M-as reintoarce in Sighisoara, ca tot o aman din 2012. M-as duce si pana la bulgari (stiu eu un loc pustiu) sau in Vama (acum sigur e pustiu) daca nu ar fi atat de frig. Nu am voie sa racesc in perioada asta. Saptamana viitoare, teoretic, se incheie etapa de inregistrari.

Nu reusesc sa citesc nimic de vreo 2 saptamani.

“In rest….tac si ma uit la televizor”

Ascult Maalouf. Astept Dhafer. Ma frec la ochi ca sa scot ceata. Fix acum am zambit. Terapia prin scris functioneaza. Apas butonul “publish”

Posted on

poti sa dai vina pe mine

poti sa dai vina pe mine

daca vrei, poti sa dai vina pe mine
pentru ce nu merge, pentru ce nu se misca
pentru ca nu te mai iubeste
pentru ca ai copii suparati
pentru ca nu ai prieteni buni
si ca te doare capul din cand in cand
poti sa spui ca am luat eu tot
toate miliardele de drumuri, de vise, de oameni
si le tin in dormitor, pe raftul de jos
poti da vina pe mine ca sunt asa cum sunt
suficient de cumva
de altfel
si de naiva
cantand despre asta
in lumea mea
acolo unde se intampla
de fapt
sa am un singur drum
cu miliarde de vise si de oameni
printre care si tu

sunt alina manole si sunt o pacatoasa

Posted on

coincidenta alba

o intreaga iarna dincolo de geam. am suficiente ganduri cat sa umplu niste foi si in noaptea asta. printre poeme au aparut desene, pe alocuri cate un fragment de gand din planurile anului asta. cu alte cuvinte sunt intr-o dezordine superba.

a inceput sa ninga atunci cand am spus “da” unui lucru pe care l-am tot refuzat in ultimii ani. o coincidenta alba. un cadou de liniste. cu un fir rosu de muzica. apoi am mai spus “da” inca o data unei emotii dinauntru si s-a anuntat din nou cod portocaliu. in ritmul asta ar trebui sa mai spun si “nu stiu” sau “poate” … macar in martie, ca parca n-as vrea sa ninga si de ziua mea 🙂

e Miercuri, atat de devreme incat ma asteapta cateva ore bune de insomnie pana sa “ma fug” in somn. circula vise in perioada asta, vise cu semnificatie, am primit telefon cu “te-am visat” si nu oricum, la randul meu visez dar inca nu spun “da, haide, spune-l mai departe”…ca poate vine codul rosu…si nu-i bine…

inca mi-e drag un vis din toamna, cu mainile lui frumoase pline cu capsuni, lasate apoi sa cada la pieptul meu. rosul de fruct se suprapune peste tot albul de acum, in alt tablou, mai clar inauntru’mi.

daca nu e nimic intamplator, atunci anul asta incepe asa cum trebuie, in bine de intamplator. si nu ma mai opun, nu-l mai judec si intorc pe toate partile, il las sa curga. intre timp fac ce e bine inimii mele. de exemplu, sambata, o sa cant. si mi-e un dor de cantat…

cred ca si-a facut cuib o pasare in mine, bataile ei de aripi imi coloreaza sangele, gandurile, energiile…de ce sa mai opun? ma predau frumos si astept ca lucrurile sa se intample.

Posted on

Cochetarii de 13

uite ca iarasi vin cele 2 zile si jumatate de pauza de lucru (teoretica pauza… ca am de scris si de facut destule). ma zapaceste un pic soarele din ferestre, acum 2 nopti plimbam Bucurestiul la brat si era incredibil de cald 🙂 , asta-noapte priveam printr-o vitrina de cafenea cum cad picaturile, astazi nu stiu cu ce sa ma imbrac pentru ca voi iesi din munci la o ora intre soare si seara si parca vad ca ma voi intoarce tarziu…

cochetarii … 🙂

acum am vazut ca e vineri 13 si ma amuz. 13 imi purta noroc pe vremuri cand aveam grija sa vad semnele. acum am grija sa nu le vad, le aman pentru ca mai am ceva de facut, de trait, de ingropat, de ras, de inteles. in aceasta vineri 13 m-am trezit zambind, stiu si ce am visat si am visat al naibii de frumos. parafrazand un prieten “am visat ce merit” 🙂

abia astept sa plec, sa fac mii de km, sa cant, sa ma musc de ultima falanga a degetului mic ca sa stiu ca-s treaza.

abia astept sa fiu Inima si-atat.

toamna se indragostesc povestile

Posted on

vise cu “De” (Niro, de exemplu)

e zi de sarbatoare asa ca voi fi cuminte, nu voi scrie prostii… 🙂

la multi ani Andrei si Andree! sa traiti frumos cu numele vostru special, sa aveti grija de el si sa-l sarbatoriti frumos astazi, cu atat mai mult cu cat e liber de la stat…

in mod egoist, daca dati o fuga pana la Sinaia, maine va cant in Kuib 🙂

bine, si asta noapte s-a petrecut frumos, ca doar era ajunul Sf Andrei, cel cu spiritele rele de alungat cu usturoi sau cu muzica faina. “civilia” mi-a prins bine, am mers la BiMS, am dansat (!), mult (!), am baut doua sticle de apa plata (calda, cei de la bar m-au intrebat “canti azi? ca numai atunci cand canti ceri apa Calda 🙂 ), am zambit muuuuult si mi-a fost tare bine, cu prieteni in jur. mi-e frica un pic de pozele care vor aparea, nu de alta dar s-ar putea ca nici eu sa nu ma recunosc in ipostaza de tocuri dansante…. 🙂

in somnul de dimineata (insomniaca si dupa dans…) am visat roma, lansarea nighlosers (acusi o sa fie, doar am avut un preview cred) si pe danny devito, robert de niro si altii cu “de” ceva. bine, mai era cineva pe acolo, dar nu pot sa declar public 😀

(da, ok, si pe hugh laurie l-am visat…) 😀

un P.S. mic: vine calatoria muzicala in moldova: Bacau – 6 decembrie (The Stage), Suceava – 7 decembrie (Talcioc Cultural), Iasi – 8 decembrie (in Baza)

gata. sa inceapa petrecerile! 🙂

Posted on

arhive de timp

timpul se comprima ciudat, pachete cu luni de zile se arhiveaza parca, din cand in cand scot fragmente din memorie. pe masura ce trec zilele fragmentele devin mai putine in multitudinea de clipe care trec in asfalt. asa imi dau seama ca am o problema.

mi-e dor sa deschid geamul si sa vad un munte. pe munte nu mai urc de niste ani, nici macar asa, cuminte si fara efort, pana pe varf de ceahlau. de niste ani nici nu prea am avut concediu/vacanta, cu 3 exceptii (trebuiau sa fie 3), din care doua au insemnat asfaltul unor capitale superbe. motivul muncii fara sef devine din ce in ce mai mult o scuza jenanta in fata demobilizarii. in perioada aceasta spun ca daca a pierde un contract al carui profit inseamna bani e mai important decat a castiga in cateva zile liniste si odihna si caldura numai buna de rezistat in inca ceva luni de munca, atunci traiesc in alte norme decat cele ale sufletului. iata, ma razvratesc 🙂

da, ceea ce m-a salvat, la propriu, sunt plecarile cu concert. probabil ca daca as fi mai putin emotiva si mai putin stresata de cum se intampla actul meu artistic atunci as considera si ca sunt in mini-vacanta si poate as percepe altfel ruperea de bucuresti. de cele mai multe ori insa “merg cu treaba”, noroc cu caldura oamenilor langa care ajung, caldura ce ma ajuta sa mai rezist putin.

dar da, visez la momentul acela in care sa ma trezesc dimineata, sa deschid geamul (sau usa unei camere care da spre terasa) si sa simt aer curat, sa beau cafeaua alaturi de cel drag, sa lenevim, sa facem dragoste, sa ne plimbam, sa uitam ca va trebui sa ne intoarcem pe asfalt…

a! si poate sa si ploua putin…

Posted on

recidive

mi s-a spus de curand ca sunt mai sanatoasa decat par, asta dupa ce am platit destul pentru consultatii si teste. acuma deh…cum recomandarile au fost de incredere referitoare la medic, am primit totul cu usurare si bucurie. efectul placebo m-a tinut insa doar pana acum vreo 2 nopti, cand am recidivat un pic. asta-noapte, Placebo a ramas doar trupa-ce-mi-place-mie si am recidivat complet ( iarasi se manifesta plenar niste crize) si un pic cam ingrijorator.

ma intreb serios daca m-am “cautat” la medicul care trebuie 😀

in alta ordine de idei, o fi de bine daca visezi ca pisicile incep sa vorbeasca, ca spui incantatii si se lumineaza strazile unui cartier parasit, ca se aliniaza la usa ta soldatei de plastic si vor sa-i primesti in casa (impreuna cu alte aparate casnice miscator-vorbitoare si ele)?! 😀 sau poate e doar efectul concertului de aseara, un concert foarte bun, cu public cat pentru doua cluburi?!

in seara aceasta ne vedem la Berinde in Bucuresti, maine AZIL-ul se muta la cluj, iar luni recidivez dupa ani de zile in postura de singura pe scena, tot la cluj, la ceainaria la port.

ma duc sa ma tratez cu un ceai din cele bune si apoi sa-mi pregatesc drumurile. sa aveti o sambata cu soare cald si inima plina de iubire. acea Iubire.

uite si un cantecel pe tema data