Posted on

Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

Posted on

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

Posted on

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio 🙂

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… 🙂

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute 🙂

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru 🙂

Eu am facut pozele 🙂

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc 🙂

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” 🙂

Posted on

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia 🙂

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. 🙂

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme 🙂

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? 🙂

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii 🙂

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook:  https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!

Posted on

Bună dimineața, Iubito

Bună dimineața, Iubito


să-l lași dormind
și, urlând de colivie,
să ai planul de evadare făcut
secundă după secundă.
să închizi ușa, să fugi pe scări ca o nebună
și apoi pe străzi desperecheate
cât mai departe de toata fericirea
care urmează după singurătate
…
dar să revii atât de repede
și, pășind pe vârfuri, să intri din nou in camera voastră,
să te întinzi goală
în patul locuit pe jumătate
iar el, trezindu-se ca-și-când,
să-și ia halatul, să te sărute și apoi să-ți facă un ceai
“Bună dimineața, Iubito, am visat că dormeam singur“

Alina Manole

Posted on

fericirea din vis

de obicei am vise complicate. simboluri din plin, culori, pattern-uri, cadre care se repeta din timp in timp. imi tin minte visele, cam pe toate, fie integral fie acele fragmente semnificative. pe unele le scriu, de altele vreau sa uit. uneori am serii de cosmaruri care tin nopti la rand, ca si insomniile.

in aglomeratia aceasta de “filme” ieri s-a intamplat sa visez simplu si frumos. foarte simplu.

intru in librarie, ma duc si ma asez pe un fotoliu, e libraria mea cu parfum frumos, el vine cu mainile pline cu capsuni, atat de rosii capsuni, micute si delicate, le simt parfumul, imi da sa mananc apoi mi le rastoarna la piept, ca pe daruri pretioase, incep sa rad din toata inima, cum n-am mai ras de la 20 de ani, si rad, si rad si sunt fericita.

ma trezesc razand si multumesc mintii mele si somnului meu pentru clipa perfecta.

buna dimineata! 🙂

Posted on

dimineata devreme

dimineata devreme, “andrieseasca”. e frumos cand scrii inainte sa fii pe deplin treaz, pe deplin conectat la zi. joi. joi? am avut un vis straniu, inca-l port pe gene. am un tremur pe dinauntru, un zumzet continuu, ca un motoras mic separat de sange, separat de mine. ma uit spre telefon, va incepe sa sune acusi, i-am luat-o inainte. am repetitie cu Raul, imi suna in minte un “la minor neterminat” (asta e un acord nou de cord 🙂 ) , da, emotiile pentru maine sunt mari, din ce in ce mai mari…

se suprapun imagini din vis peste ecranul laptoapei. tulburator sensul, il alung.

e iarasi una din zilele in care imi doresc sa fiu luata in causul palmei si tinuta acolo, in cald si siguranta. oare asta e efectul unei prime nopti “adormite” devreme dupa saptamani intregi?

simt deja ca se ridica valurile de somn, de tot. buna dimineata fricilor mele, emotiilor mele, cautarilor mele, fragilitatii, mastilor si trupului meu, jucariilor din memorie si aparentei puternicii.

ora 7:12

Posted on

poze cu halvita n-am!

asta-noapte a fost acea noapte, de visat frumos. noaptea de sanziene. si cum sa nu ploua frumos si cum sa nu fie racoare, numai buna de dormit cu fereastra deschisa…la slatina cel putin. ziua in sine e racoroasa, cu nori incremeniti intre curenti. e si ultima zi de festival, astazi se anunta filmul castigator. am profitat de cateva ore de pranz cu aer bun cat sa stau pe terasa si sa termin un proiect a carui idee mi-a venit pe 9 iunie. daca as fi avut timp mai mult, sau poate ca asa s-au aliniat planetele, as fi terminat mai repede, insa nu-mi pare rau de toata “intarzierea”. proiectul o data terminat, acum nu ramane decat sa-i dau Chip si apoi sa-l scot la prezentarea oficiala…sper sa placa, sa amuze, sa relaxeze… 🙂

bun, revin la ziua de sanziene. am papat halvita. am povestit cam ce inseamna halvita, “emotional”. ieri am facut drum pana la “atletul albanez”, fix inainte de ploaie, si halvita era in frigider…sansele sa fie “gata”, adica sa se poata intari si portiona, erau mici la ce temperaturi erau in zona. am avut noroc se pare 🙂 si da, am luat halvita si pentru acasa, un pic, cat sa prelungesc placerea pe care am avut-o azi.

slatina e orasel taaare frumos si ingrijit 🙂 ieri am fost si la Manastirea Brancoveneasca. pun acum 2 poze facute fix inainte de furtuna care a zapacit un pic programul si nu, nu am poza cu mine mancand halvita pentru ca eram prea ocupata sa ma emotionez…

p.s. legat de noaptea de visat frumos…visul meu frumos a fost cu cateva zile inainte. si tot zic de el, fara sa-l descriu, doar-doar il fac de ras si nu mai revine… 🙂

Cer de Slatina
Parc Slatina
Manastirea Brancoveneasca
Posted on

concertul, visul si gatul

concertul: marius pop & the M Theory. placut, ce fac oamenii astia suna inchegat si  bine pentru nisa pe care nu-s atat de multi. public putin, glume vreo 2-3 pentru cunoscatori, sunet bun dar ca pentru club plin. tobosar cu inceput nervos si discordant dar care si-a “spalat pacatele” minunat de la miljloc incolo. mihai ardelean (clapa 1) tare bun pentru varsta lui, impressive, degete bune, stil, tot! concert dupa care mi-am dorit sa cumpar albumul dar pana sa ma trezesc eu se stransesera materialele. pentru cine nu stie…sa spunem ca e muzica de ascultat in baruri si cafenele deschise pana tarziu pentru clienti inca vii. un live merita incercat. compania buna e obligatorie, am avut noroc dublu so…

visul: sunt cam singura din cei pe care-i stiu mai indeaproape si care are vise pe care sa le tina minte. uneori e suficienta si o jumatate de ora de somn cat sa bifezi un vis intens si sa-ti aduci aminte de alte vremuri. am visat casa adolescentei, un apartament cu numarul 7…sau 13…? (o sa verific la mama oricum). nu va spun ca voiam sa ma mut in el, ca incepeti sa analizati freudian si nu-i bine 😀

gatul: a fost soare? a fooost! a batut vantul? daaaa!  a inceput sa ma doara gatul de asta?! se pare ca da. m-a luat pe dinainte vremea de primavara, am inflorit de-a dreptul si desi n-am facut nimic care sa ma expuna masiv…acuma sufar. propolis am, o sa inghit pana trece…nu de alta, dar vin concerte. primul e pe 16, in Music Hall, unde la cargo-ul de vineri a fost super nebunie (antenele meleeee).  recunosc, am zis ca merg, dar prietenii au intaietate 🙂 daca ajuta cu ceva azi fredonam “pan’ la lunaaaaaaaaaaaa si pan’ la steeele-as zburaaaaa“

sa fie si o piesa care nu are legatura cu nimic din ce-am scris mai sus (nu pot sa pun clip, acu nu vrea sa mearga) doar un pic cu mine la ora asta cand scriu ,inca treaza desi a fost o sambata plinaaaa si o seara la fel. buna dimineata de duminica asadar!

azi, duminica, ne vedem al Radio Lynx. Noi intre noi, de la 6 la 8. cine are dispozitie de iubire valentineasca poate sa asculte si muzica folk pe masura. cele mai frumoase piese de dragoste din folk. stiu si cu ce incep maine…oare ghiceste cineva?! 🙂 puteti sa raspundeti si pe facebook!