stiam eu de ce trebuie sa vina 2013 🙂 an mai bun pentru a pasi pe covorul rosu spre o sala plina de VIP si o scena care arata senzational de pe care sa cant una dintre piesele definitorii pentru stilul meu muzical…nu cred ca trebuia sa existe 🙂 dragilor, am cantat la on air music awards
am avut emotii. cine are cont de FB m-a tot vazut postand diverse lucruri precum: in ce naiba ma imbrac? caut pantofii perfecti! sa nu ma impiedic! si altele de genul asta. am luat lucrurile in serios si mi-a pasat. nu stiu sa fac doar prezenta la un eveniment. oricat de mult ar exista exercitiul scenei, exista o presiune din partea audientei. in definitiv te reprezinti si ti se ofera ocazia sa o faci, printr-o unica apartie de 3 minute.
ii multumesc lui zoli toth si ancai lupes pentru invitatie. pentru telefonul acela cu “ce faci pe 15 aprilie?” (zoli), pentru grija sa inteleg pasii (anca). s-au straduit mult, ei si echipa lor uriasa in frunte cu producatoarea gina stroian. nu a fost un eveniment usor de facut sau ieftin. pentru carcotasi voi spune ce spun de fiecare data celor care gasesc, in orice, un motiv de nemultumire: puneti mana si faceti si voi. eventual si mai bine, ca doar vedeti greselile altora 🙂
ca atmosfera…ce sa va spun…muuulte vedete, muuulti artisti adunati la un loc. si asta iarasi e tare greu de facut. am socializat putintel in holul teatrului national, in care am intrat dupa scurtul popas pe covorul rosu. am avut surpriza sa nu fiu recunoscuta din prima. rochia mea fluture (asa-i spun din motive de maneci) a fost “de vina” 🙂 am vazut oameni simpatici mie, pe unii pentru prima data atat de aproape. m-am relaxat alaturi de oameni dragi, invitati si ei in gala. m-am amuzat de unele reactii, de unele mici meschinarii, de cate un om cu look ocupat mai mult decat cu activitati, de niste glume cu adevarat bune. m-am bucurat de raul, nasu’ si teddy, alaturi de mine. m-am relaxat un pic cand, in timp ce cantam, i-am vazut unul langa altul pe nicu alifantis si aurel mitran. semn de acasa 🙂 am primit aprecieri de la chipuri surprinse. cu siguranta au gandit: “habar n-aveam cine esti“. nici eu n-am habar de cele mai multe ori. 🙂
am plecat apoi catre aniversarea lui nasu’ de la jazz book si acolo iarasi m-am simtit ca acasa. e frumos sa pasesti intr-un univers cumulat de stiluri, de lumi muzicale dar e atat de frumos sa te intorci acolo unde ti-e sufletul, atat de putin comerciaT 🙂
m-am trezit cu stare de bine, inca mai beau din cafea, am impachetat deja tinuta si pantofii, muncesc, ma pregatesc pentru spectacolul de pe 24 aprilie de la clubul taranului. intr-o miercuri…”joia pacatosilor” 🙂
sper ca sunteti bine sanatosi, sanatate pe care…. 🙂
