Posted on

Prima noapte de după…

După ce am aflat că lucrurile încep să nu meargă bine, mai insistent de pe la mijlocul lui februarie pentru că pe vremea aceea mă uitam la știri, mi-am făcut provizia necesară de răbdare și m-am pregătit, pe cât am putut, pentru momentul de picaj despre care știam că se va instala corespunzător în timpul izolării. Luna martie a fost cruntă. Nici aprilie nu a fost mai generoasă, căci presiunea emoțională a sărbătorii de Paști a fost chiar mai mare decât cea a zilei mele de naștere. Mi-am ocupat creierii cu ceva cu multe: întâlniri on-line pe youtube sau pe pagina de facebook, două concerte pe platforma Vodafone România – Împreună mai puternici, scris, compus, regizat (videoclip, l-ați văzut?) și…visat. Dar dacă însă mi-ar fi spus cineva înainte de luna MAI că spre final de august voi lansa un audiobook sub formă de aplicație, cred că nici măcar nu aș fi râs. Spun ”înainte de luna mai pentru că din 21 mai a început nebunia.

Vedeți voi, am o mirare bucuroasă. Sunt un om norocos, o spun de multe ori uitându-mă (mai ales) în urmă. O parte din ce am trăit, în viața mea publică sau privată, a dobândit sens bun pentru mine la o vreme după (pe o mică parte le-am identificat instant că sunt spre binele meu și le-am dus mai ușor). O parte semnificativă însă au stat tot timpul sub semnul unei ”mirări”, căci s-au născut în cele mai potrivite momente și au generat situații care mi-au hrănit sufletul până în adânc. Cam așa și cu ideea care a devenit mai mult decât o carte, iar ideea aceasta a dobândit aripi și a și învățat să zboare, cu oamenii cei mai potriviți alături. Și, legat de oameni, am avut atâtea dezamăgiri în prima parte a anului (legat de caractere și comportamente) încât chiar nu m-am așteptat să se însenineze în zona asta. Punând totul pe seama efectelor crizei, și în ceea ce mă privește și în ceea ce îi privește pe ceilalți, deja mă așteptam la orice!

Într-un articol anterior povesteam despre aventurile din spatele Aventurilor Rățoiului Adalbert. A mai fost încă una, chiar în ziua lansării. Pe 25 august știam că e totu în regulă. După 3 luni și jumătate de muncă și efort și presiuni care mi-au adus vizite la medici mai mult decât orice temere legată de virus. Aplicația urma să fie activă de la 8 dimineața pentru toate platformele: Android, iOS, Huawei. La 12 aveam întâlnirea online, pe facebook, cu anunțul oficial. Ei bine, la ora 12:00 aveam aplicație lansată doar pentru Apple & Comp. Vă puteți imagina supărarea. LIVE-ul a existat, am avut oricum ocazia să povestesc despre oameni și despre aplicație, ce include, cum poate fi utilizată etc. Dovada AICI . Până seara, 21:30, am avut o jumătate de zâmbet și durere de stomac. Apoi, miracol, a reacționat și google și iată-mă din nou, al doilea live, ca să anunț și disponibilitatea aplicației pentru Android. Yupii!

PRIMA NOAPTE DE DUPĂ (adică marți spre miercuri) a fost o noapte cu energii pe care nu mai știam cum să le consum. Mi le-am potolit cu ceva feed-back-uri despre aplicație. Un crash intr-un singur dispozitiv a devenit pentru mine o problemă de viață și de moarte, drept pentru care am cerut mai multe informații și apoi le-am predat lui Alex (app dev) într-un email de ora 3 dimineața. 🙂 (până când m-am trezit era aproape rezolvat…) Apoi iar am stat să mă mir și să vorbesc de una singură despre minunile care se întâmplă. Și știți care este uneori problema noastră? Când se întâmplă ceva frumos frumos, parcă nu ne vine să credem, parcă nu ni se întâmplă nouă, parcă e în viața noastră de la cinema. 🙂

Pentru că mă laud vă scriu mai jos toate linkurile disponibile. Voi cumpărați aplicația. Este frumoasă. Este și pentru adulții fără copii, așa cum este și autoarea cărții. Este pentru seri în care nici televizorul nu vă adoarme. Este pentru copii și pentru copii undercover, așa cum am mai zis. Și da, plătiți o sumă modică, o singură dată, pentru o veșnicie de poveste în telefonul vostru, răsplătind pe fiecare dintre cei care i-au dat lui Adalbert cele mai frumoase aripi ca să ajungă la nori.

CLICK AICI pentru telefoane sau tablete cu Android

CLICK AICI pentru telefoane sau tablete iOS

Pentru Huawei nu pot copia un link ca să vă îndrum, dar dacă veți da căutare fie și după Adalbert, îl veți găsi pe rățoi. 🙂

Posted on

2020 – dincolo de jumătate

Este trecut acum de jumătatea anului. Ce-am făcut până acum?

N-am mai deschis demult paginile blogului, facebook-ul și-a făcut treaba și mi-a luat din tihna de a scrie aici.
Apoi a venit 2020 și ne-a zăpăcit pe toți suficient de mult încât să nu mai conteze nimic în afară de contextele care se redefinesc de la zi la zi aproape.

Primul concert al anului era programat pe 12 martie. Carantina și restul restricțiilor a făcut ca prima dată de concert cu public din 2020 să fie pe…18 iulie. 🙂 Am început să le spun concertelor acestea că sunt pe scenă vie, asta ca să fac distincția între ce am realizat prin intermediul internetului și concertul cu scenă sub picioare, scenă care nu e la mine în sufragerie.

Din izolare am avut câteva concerte on-line, transmise pe facebook și pe youtube. Pe 12 martie (data la care, precum spuneam, urma să aibă loc concertul din Stuf), pe 21 martie (de ziua mea, că tot eram în izolare), pe 28 martie (la aniversarea a 11 ani ai Lunii Pătrate)și pe 16 aprilie (în Joia specială care a dat titlul spectacolului ”Joia Păcătoșilor”). Toate înregistrările sunt disponibile, dacă vă este dor de mine. Cui i-a fost foarte dor a comandat, in perioada de izolare, albumul si cartea de poeme ”Iubire virgula” in format digital, prin email. Multumesc!

Pe 2 Mai și 13 iunie am cântat în cadrul proiectului Împreună mai Puternici, organizator Vodafone România, curator Tudor Chirilă. Faptul că au fost puse bilete în vânzare, faptul că mulți iubitori ai Lunii au ales să cumpere măcar un bilet deși concertele au fost la liberă vizionare, în direct, pentru tot universul, well…asta m-a topit. A fost ca o îmbrățișare puternică și o doză mare de oxigen.

Apoi a venit 18 iulie, Stagiunea Muzicală din parcul Al I Cuza, Foișorul de Lemn. Nu pot descrie întâlnirea cu oamenii de acolo…nu pot încă. Atât de emoționant a fost.

Legat de ce scriu sau compun, izolarea mi-a luat inițial din elanul creator, dar cum tot prin scris și cântat mă echilibrez, am reînceput să îmi văd de ale mele. Un cântec nou-nou este ”Singur cu Singur”, lansat și el de ziua Lunii Pătrate. Nu e cea mai fericită înregistrare cu telefonul, dar e pe youtube, mărturie. Și tot pe youtube am urcat ”Nu e panică” (fragment de la lansarea albumului ”Lucruri simple” din 2018, de la Teatrul Nottara și, ieri, un videoclip nou pentru un extras de pe album, ”Amiază de sâmbătă”. Acest videoclip este cireașa care m-a făcut să schimb fața blogului și să scriu pentru prima dată după multă vreme aici. Ca să mă laud, evident. :))) L-am realizat singură și îmi place și cântecul. Cine dorește să îl vadă, pe youtube îl găsește. Și mai jos.

Lista întâmplărilor din prima partea a acestui an neașteptat nu se oprește aici, dar îmi păstrez elanul și pentru o altă poveste. Căci legat de povestea ”Aventurile rățoiului Adalbert” am de spus niște lucruri. Și despre Unicorni întâlniți în cale. Și despre câteva dezamăgiri care au făcut loc unor evenimente mai frumoase decât mă așteptam. Și despre un vis pe care îl an de ani buni și pentru care respir. Și…

Și gata, nu mai zic nimic. Vizionare plăcută! Voi reveni! 🙂

Posted on

Am lansat videoclipul piesei “Langa mine”

IMG-20150822-WA0029

Videoclipul a fost filmat in conditii de ploaie, intr-un interval in care Bucurestiul stia doar de canicula. A fost o exceptie.

Vantul din videoclip e vant natural, de geam inexistent, in cladirea nelocuita, care a necesitat si eliberare de spatiu (adica scos saci cu moloz) caci deh, voiam un anumit perete.

Lumina pentru filmare a fost lumina naturala. Filtrata de nori. Asta ne-a dat o stare minunata!

Tudor Olaru si Marius Tanef – ei sunt autorii materialului video. Sunt frumosi, destepti si priceputi! Andrei Ghitulescu a intervenit in postprocesare. Tudor Stanciu si Mugurel Coman (Meghi) au pus la dispozitie infrastructura si contextul. Le multumesc ca ma suporta si ma iubesc, la fel de mult pe cat ii iubesc eu pe ei! 🙂

Muzica, versurile, chitara, vocea, coordonarea, stressul si alte administrative similare imi apartin. Luna PR&Events. Companie inteligenta pentru oameni asemenea. Retineti, va rog, partea cu inteligenta ambelor parti. Este vitala 😀

Albumul Fericirea de Luni – pe care se afla piesa “Langa mine” – a fost lansat in 2014. A fost realizat in studioul lui Victor Panfilov. In aceasta piesa se aud pianul lui Raul Kusak, contrabasul lui Adrian Flautistu si tobele lui Claudiu Nasu’ Purcarin.

Momentan, albumul se gaseste in EMag si in Librariile Carturesti. In curand pe itunes.

 

Posted on

2 concerte sold-out si alte premiere

E 2:21 cand ma apuca scrisul. Am ajuns acasa. Multumesc cui m-a condus, multumesc cui a comandat mancarea la pachet, multumesc cui a gatit-o. Am mancat ardei umpluti (da, la ora asta ca ma topeam pe picioare), am papat si un ciob de ciocolata amara (inca ma gandesc daca sa deschis cutia cu bunatatie turcesti de la Emilia), mi-am aprins o tigara si … ochi mari.

Mai intai sa ii laud pe cei cu pitici: nu doar primul concert a fost sold out (cu regretele catorva platitori de bilet care nu au reusit sa ajunga la concertul 1 din motive de orase in care erau blocati in trafic) ci si al doilea. Intamplarea a facut ca de dupa-amiaza sa se aglomereze situatia rezervarilor de bilete. Mai mult, inainte de inceperea concertului nr. 2 au mai venit niste oamini faini ca ei vor la concert. Si iata cum…au fost nu doar doua unul dupa altul ci doua concerte full. Plecaciune si drag tuturor! Nu ma asteptam, sincer! 😀

Asadar: premiera 1 = 2 concerte succesive, premiera 2 = 2 concerte sold out

Premiera 3 = “Tu citeste, eu fumez” = piesa noua pe care nu am cantat-o de doua ori la fel pentru ca e prea noua 😀 Dar asta nu are nimeni de un’ sa stie…va zic eu acum!

Premiera 4 = inteleg sa vina oameni care traiesc in Capitala, dar sa vina oameni din Sighisoara, Roman, Amsterdam, Buzau, Brasov…aveti niste pitici dragilor…de toata frumusetea! 🙂

Premiera 5 = una personala, subiectiva, cum vreti sa-i spuneti. Nu am cantat niciodata la distanta de 40 de minute concerte intregi. Le-am modificat un pic, adica am schimbat doua piese, astfel incat sa nu se plictiseasca cei care au ramas si la al doilea concert (da, au fost alti pitici implicati aici) si pentru a ma pastra pe mine acolo unde trebuie ca prezenta. Ei bine, nu m-am asteptat sa imi placa si, la finalul concertului 2 sa mai vreau inca un concert… 😀 Adrenalina a fost la cote maxime!

Mesaj acum, inca unul, pentru toti cei care au venit la concerte: sunteti senzationali. Incerc sa va merit. Ma suportati exemplar cu emotiile mele, cu glumele fara perdea, cu frazele pe care le intrerup si le iau de la capat pentru ca vad o lucire sau un zambet sau aud un oftat. O parte dintre cei veniti astazi,si laprimul si la al doilea concert, au fost in premiera acolo. Sper sa va fi placut. 😀

Multumesc celor de la Teatrelli din mai multe motive: pentru ca au vrut al doilea concert, pentru ca organizatoric lucrurile s-au miscat minunat, pentru toata mobilizarea. Multumesc echipei mele tehnice si de suport pentru ajutor si implicare!

Pe 10 octombrie ne vedem din nou in Bucuresti, tot la Teatrelli, cu un alt spectacol, altfel. O sa anunt oficial luni…ca de aceea e Luni. Adica fix cand sfarsitul lumii va fi uitat si ne vom intoarce la noi, in inima noastra.

Va imbratisez cu drag! 🙂

Alina Manole

P.S. Nu, nu merg la somn, am inca multa energie, cat pentru vreo 2 ore! Iata doua poze “furate” de pe facebook de la ficare dintre reprezentatii 🙂 (da, nu e lumina de vina, am schimbat rochiile etc)

Alina Manole
Concert 1 🙂 Foto Ioana Lazar

Alina Manole
Concert 2 – Foto: Raluca Chirculescu

 

Posted on

Doua concerte in aceeasi zi si lansare de videoclip

…asta da experienta! 🙂

Alina Manole
Alina Manole

Ideea e asa: pentru ca exista cerere de bilete si locuri nu mai erau pentru concertul de pe 26 septembrie de la ora 19:00…a venit provocarea! Al doilea concert, in aceeasi zi, de la ora 21:15. Cu lansare de videoclip cu tot.  🙂

Emotii duble. Voi rezista? Sper sa da! Am emotii? Oh….da! Mai ales ca nu-mi place sa ma repet. Daca cumva sunt oameni care sa vrea sa ramana si la al doilea concert?! Cum sa le spun aceleasi lucruri?! Oricum, macar vor vedea premiera videoclipului de doua ori 😀

Am avut experienta a doua concerte in doua zile consecutive. O astfel de experienta reprezinat o premiera.  🙂

Va astept. Cu toata inima.  Asa cum ma pricep cel mai bine. Formula de concert: Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak (pian si jucarii), Claudiu Purcarin (tobe si accente). Plus proiectii video 🙂

Bilete sunt in vanzare prin Eventim sau direct la casa de bilete.

Recapitulez: prima reprezentatie va incepe la ora 19:00 (usile si barul se deschid la 18:00) si a doua va incepe la 21:15.

Va rog sa intrati pe pagina de eveniment de pe facebook. Acolo sunt toate detaliile. Inclusiv despre piesa pentru care acum se lucreaza la videoclip 🙂

Posted on

Videoclip nou!

Alina Manole
Alina Manole – secventa videoclip

Doaaamnelor si dooomnilor!

(aici bat tobele!)

Sambata, 26 septembrie, la data la care se vor implini 5 luni si o zi de la ultimul meu concert-standard din Bucuresti, lansez videoclip. Adica il proiectez in premiera in sala Teatrelli, acolo unde va avea loc concertul numit Toamna sub Luna Patrata

Cantecul pentru care se intampla toata agitatia se numeste “Langa mine” si se afla pe albumul “fericirea de Luni”. E Track 2.

Este cantecul pentru care am scris la un moment dat o formula de prezentare care (modesta sunt si eu!) mi-a placut atat de mult incat apare peste tot si o tot spun. Pentru cine m-a uitat de la concertul din aprilie sau pentru cine nu a fost niciodata la vreun concert ca sa auda ce (prostii) spun, textul de prezentare suna cam asa: ” Langa omul potrivit ai aripi. Langa oricare altul nici nu stii ca poti zbura“.

Videoclipul este realizat cu niste prieteni. Nu, nu ne-am stricat prietenia dupa aceasta colaborare 😀 (am umor de om obosit, iertare! :D)

Primul dintre ei (alfabetic) este Marius Tanef, om cu ochi bun in raport cu obiectivele sale. De camera, aparat sau scop declarat al filmarii. Ne cunoastem demult si imi plac stilul, calmul si umorul lui. In plus, imi plac luminile sale, cele pe care le pune (sau nu) pe subiectul filmat.

Al doilea este Tudor Olaru (Teddy). Il cunoasteti din perioada in care cantam impreuna, el fiind omul cu chitara bas. Il cunoasteti si dintr-o surpriza video pe care mi-a facut-o in 2012, cand ne-a filmat pe toti fara sa stim in turneul printre nametii Moldovei. A rezultat videoclipul piesei “Astazi nu vii“, aparut de Dragobetele meu de suflet.

De data aceasta insa, Teddy m-a filmat cu stirea mea si am gandit impreuna o multime de detalii. Acum monteaza si e stresat 🙂 Din cauza mea, desigur. 🙂

Nu stiu daca sa va spun acum detalii din “bucataria” de filmare…hm…mai bine las pe altadata, ca iar ma trezesc ca scriu 1 km de articol. Ideea principala este ca daca anunt public lansarea, nu mai am cum sa ma razgandesc. Ca se mai facuse videoclip al piesei “Langa mine” si a picat un card. Definitiv. Irevocabil. Si m-am suparat. Rau. De data asta arat ce-a iesit indiferent de consecinte 🙂

Un alt aspect important al concertului de la Teatrelli este ca vom incerca sa facem proiectii video pe toata durata spectacolului, asa cum s-a mai intamplat in locurile unde am avut toate conditiile tehnice.

Biletele pentru concert s-au pus deja in vanzare prin Eventim si la casa de bilete Teatrelli. Rugaminte mare: concertul incepe la 7 seara, nu la 8 ca pe vremuri. Veniti un strop mai devreme pentru un strop de vin. Merge perfect cu ce facem noi. In plus, va rog sa nu amanati prea mult cumpararea biletelor pentru ca, asa cum au aratat experientele trecute, locurile se ocupa relativ repede iar eu nu am cum sa ajut in situatia asta, nici macar pe cei care imi stiu numarul de telefon… 🙂

Fac rezumat: concert – lansare videoclip – 26 septembrie -hurry up!

Plecaciune si drag!

Alina Manole

Posted on

22 august – Zi de filmare

Cadru pre-filmare videoclip Alina Manole
Cadru pre-filmare videoclip

…si dupa toate cele intamplate, tot mai am cativa stropi de energie. Ziua asta parca nu a fost a mea, ci din viata mea. 😀 (Asta a fost o sinapsa cam lunga, i-am scris doar concluzia si suna cumva ciudat 😀 )

Pe scurt, ca sa conserv un pic si pentru Dodo si somn, iata povestea zilei de 22 august (de altfel…o zi de referinta). Debutul zilei a insemnat peripetii mai putin placute si o stare de rau numai buna de urcat pe pereti. Noroc cu prietenii care s-au mobilizat exemplar si mi-au adus si zambet si medicamente si calm, astfel incat, dupa primele medicamente ingerate, sa devin eligibila pentru filmare.

Am plecat de acasa cu putine bagaje La studio ma asteptau Teddy, Marius si Diana, unde primii doi au fost responsabili de scule, tehnici, lumini, umbre, filmare si vor face jucaria video finala, iar Diana a fost miracolul confortului nostru, facand drumuri, mai multe decat credea, cu ceai, cafea si caldura.

Amenajarea spatiului de filmare a insemnat efort fizic. Cu asta a inceput echipa de filmare, ca sa-i faca pe plac nebunei (recunosc public din 2000, nu mai e secret). S-au imbibat de praf suficient cat sa injure tihnit in gandul lor, dar n-au recunoscut deloc si, cumva, s-au prefacut ca au si uitat pana cand ne-am apucat de treaba.

Dupa machiajul de rigoare si aranjatul parului care parea plecat in vacanta sau la farmacie…am inceput treaba aceea…adevarata. (A! Asta-noapte pe la 3 dimineata faceam decupaje din hartie pentru agatat de tavan. Baietii au ales din taieturile mele asimetrice, le-am luat pe toate acasa, inclusiv norul lui Marius (un decupaj care a atras vantul, efect natural….veti vedea!) 🙂 si le voi agata de tavanul din dormitor!)

Mi-a fost frig, desigur. Mi-au inghetat picioarele. Am amortit pe scaun fara sa imi misc pozitia. Dar stiti ce frumos a fost?! Un geam deschis, vant in plete, nor si fluture de hartie jucandu-se deasupra, un calm aparte si o lumina…o lumina cumva. (Nu ma pot abtine: calmul o fi fost de la medicamente?! 😀 )

Plan general, close-up, detalii, mainile mele care trebuiau (da, trebuiau) se se miste putin, aproape deloc. Ca sa nu tulburam calmul acela al povestii despre care va voi spune mai aproape de lansarea videoclipului. “Atentie!…actiune!” Si piesa ruland in fundal, eu atenta sa repet versurile si de fapt cantand, ca altfel nu iese aerul si emotia.

Palme ude. Stomac in gat. Un puseu de puls despre care nu am spus nimanui. Bucurie. Bucurie mare ca fac lucruri sa se intample cu cei mai potriviti oameni ai zilei. De asta cred ca spuneam la inceput ca aceasta nu a fost o zi a mea, ci din viata mea.

Multumesc Diana, Marius, Teddy! 🙂

Acum sunt acasa, mai e 1 minut din 22 august si pe masura ce-am scris m-am mai incarcat un pic. Cat sa spun Somn usor…!

Alina Manole

 

Posted on

Videoclip? Pai sa facem!

Alina Manole

Imi dau de lucru ca sa compensez ce am de lucru si vine din alte parti. Sociologul e ocupat, comunicatorul e si mai ocupat, artistul are doua festivaluri in urmatoarele saptamani…pai sa munceasca si scenograful, scenaristul si producatorul. Pentru sine insusi. 🙂

Gandul il am demult. L-am tot discutat. Decizia finala era la mine si decizia mea a fost amanata din ratiuni multiple. Am filmat la un moment dat, dar tehnica mi-a jucat feste. Am abandonat. Nu a fost vremea lui, a videoclipului adica 🙂

Si, precum spune povestea, vine un moment in viata fiecarei femei … 😀

Maine filmam videoclip.

Am vorbit cu echipa. Sunt doi prieteni pe care ii voi lauda dupa ce iese videoclipul. Deocamdata i-am laudat pentru ceea ce au facut deja. Ne stim de suficient de multa vreme incat sa fie constienti ca-s perfectionista. Experienta directa nu am avut pana acum in zona asta, dar cred ca va fi foarte simpatic totul.

Am scris poveste/scenariu – voi vedea cum se ajusteaza in functie de inspiratia pe care mi-o va da locul.

Am vorbit cu persoana care imi va ascunde ridurile pentru filmare. Nu definitiv, ca nu vreau chip-de-creta, evident. 😀

Nu am cautat sponsori pentru ca nu e timp. Cine se ofera o poate face pana spre jumatatea lui septembrie, adica inainte de finalizarea materialului.

Mi-am reamintit toate greselile pe care le-am facut in filmarile anterioare. Mi le-am asumat. De data aceasta voi lua decizii fara teama si cu Bucurie de joaca!

Filmarea de maine e un pretext de joaca pe care mi-l acord. Un soi de vacanta de o zi, in care muzica mea e mai importanta decat orice altceva. Baterii incarcate dupa asta?! Ioi, da! 🙂

Astazi merg la locul de filmare. Mai gandim lucruri si acolo.

Scriu in fraze destul de scurte si asa imi dau seama ca am emotii mari. Cat toate rolurile pe care le am in jucaria asta.  😀

Probabil vom pune poze de la filmare…asa ca dati un Like paginii oficiale de facebook si vedeti ce se mai intampla 🙂

facebook.com/AlinaManoleOficial

Posted on

de’ale altora

Ce se mai intampla in lumea care ma intereseaza:

Intra in normal cluburile care si in primavara gazduiau concerte folk. Adica se reiau seri de folk si alte muzici. Deh, a venit toamna. Din evenimentele cantate, mi-au atras atentia cele din 10 si 12 septembrie: pe 10 Sorin Poclitariu isi lanseaza albumul “penei sale” (artisti diversi cantandu-i poemele) in Bucuresti iar pe 12 se inaugureaza inca o locatie de cantec (Aida cafe) cu un recital Imi.

Pe 14 octombrie, Loreta Popa isi lanseaza al doilea volum, – am primit info de la sursa ca e al 4-lea…dar e a doua lansare la care voi participa :)intitulat “Cantecul Culorii”. Lansarea va avea loc in liceul Sincai, sala de festivitati, de la 6 la 9 seara.

A fost filmat un videoclip Timpuri Noi pe o piesa nou nouta si al carei scop e sa deschida ochii si mintea. Abia astept sa-l vad montat.

S-ar putea ca in aceasta toamna sa vina in Romania un basist al naibii de bun, al carui portofoliu include colaborari cu artisti imensi, asta pe langa proiectul lui de fusion. Va fi un Concert.

In rest, sper sa ajung in sfarsit sa vad Pina, sa repar laptoapa, sa triez fotografii, sa merg in tara cu concertul “dragoste in 3” si implicit albumul nou, sa duc “cumva” problemele din jurul meu, sa scap de senzatia de gol pe care mi-o dau dezamagirile din partea apropiatilor, sa pun muraturile mele speciale, sa scap de inca niste cutii.

Trebuie sa scriu un pic si despre unul dintre cadourile speciale de la finalul concertului de pe 30. Am primit jucarii, pentru mine si pitici! Tot felul de lucrusoare simpatice, pentru care le multumesc celor care mi le-au facut cadou (se stiu nastrusnicele expeditoare) 🙂

Sa ne citim si revedem sanatosi!