Lansez Vinil. Cu CD la pachet. (episodul 2)

Pe 12 martie, în loc de concert de club, aveam prima întâlnire online cu povești și muzică de acasă. Eram întrebată în timpul live-ului: “Nu vrei să scoți un vinil?” și răspundeam cu jind că îmi doresc asta de o vreme dar că visul rămâne încă în sertar. Mai ales în an pandemic. Gândul a rămas în fața ochilor și am început să mă gândesc la alternative de jucării muzicale, mai ales că timp aveam destul, nu? Așa a apărut ideea unui concert live, înregistrat în studio. Cum ar arăta el? Cum ar fi să fie vinil? Neah! Am alungat fluturele și am luat în brațe unul mai mic: “poate un CD”. În lunile următoare vorbeam cu Raul, Adi, Dan și Victor și stabileam să facem măcar un concert de studio. Al nostru. Apoi…Nu am știut că ce am spus cu voce tare în luna martie a fost auzit la intensitatea dorinței mele că voi avea parte de o mână de ajutor fără de care Vinilul ar mai fi trebuit să aștepte. Pentru asta am doar mulțumiri din inimă. Am decis să scot și versiunea CD (pe care o ofer cadou) a materialului audio pentru că nu toată lumea are pickup dar se pare că nu am anticipat reacția completă. Acest vinil nu este doar pentru mine un obiect de colecție ci și pentru majoritatea celor care mi-au trimis comenzi. Spun și pentru asta Mulțumesc! Ultimele luni au fost intense. Cu materialul gata…am stat o vreme în loc. Motive multe: starea mea de sănătate nu a fost bună, virusul a afectat fabricile de profil și instituțiile etc.. Însă în jurul meu am avut și am oameni care s-au adunat zid frumos.

  • Raul Kusak,  Adi Tetrade și Dan Nicolau – care au zis DA concertului de studio în condiții speciale.
  • Victor Panfilov – care a stat la butoane și încurajări.
  • Vladimir Ivanov – una dintre pozele lui din timpul probelor de sunet a devenit copertă de album.
  • Ana Gavrilă – DTP sau cum să pui un concept în matricea tipografică.
  • Cristian China (Kooperativa)- pentru că vestea trebuie să ajungă cât mai departe, în toată Luna (Pătrată). Mă va lua la întrebări joi după-amiază (mâine adică, pe 26 noiembrie)
  • Andrei Partoș, Cristi Dumitrașcu – pentru interviurile pe care le vom avea pe 4 și 7 decembrie.

Despre ce conțin Vinilul și CD-ul în episodul următor! 🙂

🟨LIVE SESSION 2020 – VINIL + CD edition*
*Colecție în tiraj redus, pentru colecționari și cunoscători. 

Lansare/prezentare oficială: 10 decembrie ora 20:00! 

Precomenzi până pe 9 decembrie prin e-mail la alina@alinamanole.ro (răspund personal, da). 130 lei + taxe curier pentru fiecare pachet magic VINIL+CD. Livrări începând cu 11 decembrie. 

Comenzi de final de an: 11-17  decembrie, tot prin e-mail, 180 lei +taxe curier, livrări din 12 decembrie. Informații pe larg în pagina de eveniment  https://fb.me/e/3L6R57f9k

Jurnal de album – fila 14

Lansarea oficiala, de 2 zile, a trecut. Fericirea de Luni e la indemana oricui 🙂 Ma voi aduna sa scriu la un moment dat despre cum mi-a fost pe scena…

Pana atunci insa, intrucat degeaba am avut hartiile pe care scrisesem multumirile, ca tot m-am incurcat, le transcriu aici, ca sa ramana 🙂 Ce nu am scris pe foi si nici nu am spus este ca albumul a aparut la casa mea de discuri noua, care se numeste Luna PR&Events 🙂 Pentru cine vrea sa vada fotografii din cele doua seri, exista cateva albume pe pagina oficiala de facebook, realizate de Vlad Eftenie, Emilia Nicolae, Ciprian Vladut, Ioana Lazar, Let’s Rock. Am mai primit si alte fotografii, incerc sa le pun pe toate 🙂

Si tot dincolo de ce statea scris o parte dintre multumiri le voi recupera personal 🙂 Multumesc, Horatiu si multumesc Alex Sandulescu 🙂 Fiecare stiti de ce, m-am laudat cu voi pe FB 🙂

Veste noua e ca plecam la drum patrat: 12 iunie – Piatra Neamt, 13 iunie – Suceava, 14 iunie – Iasi, 15 iunie – Botosani

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care vin la concerte si sunt platitori de bilet. Datorita voua muzica mea supravietuieste in sali de fiecare data pline.
Mama, te iubesc.Tavi, si pe tine!
Multumesc prietenilor care mi-au fost aproape vreme de 6 luni cat a durat productia albumului si a spectacolelor de lansare. M-au ascultat cand ma urcam pe pereti, mi-au trimis calmante prin posta, au avut grija de motan cand am plecat de acasa, au venit sa ma asiste la bilete, albume, filmari, au adus de acasa lucruri care imi sunt mie de folos…cu alte cuvinte au facut diferenta prin fapte.
Multumesc prietenilor mei de pe scena – Raul, Dan, Claudiu, Adrian. Cu ei reusesc sa dau glas vocilor din mintea mea care canta piesele inca de la inceput asa cum le auziti apoi pe scena. Din pacate, nu le pot promite sa umplem sala Polivalenta pentru ca …nu-mi place locul 🙂
Multumesc Victor Panfilov pentru modul in care am lucrat impreuna, pentru calmul si zambetul tau de fiecare data cand aveai in fata ta un om obosit. Pentru incantarea cu care ai participat la fiecare piesa de pe album. Pentru butoanele tale din care eu nu inteleg (inca) nimic 🙂
Multumesc Aurel Mitran si Violeta Creanga. Nu doar pentru ca m-ati primit in teatrul vostru ci pentru ca va pasa de mine ca producator, organizator, manager si artist.Si pentru ca am de la cine sa invat.
Multumesc echipei tehnice pe care am ales sa o am langa mine in zilele de spectacol pentru simplul motiv ca ne stiu foarte bine fiecare respiratie din cantece. Este vorba de Tudor Balcu, Albert Mihaiteanu, Eugen Boteanu si Andrei. Tudor Balcu a realizat si proiectiile video. Multumesc. In plus, alaturi de ei sunt profesionistii teatrului, care au ales sa petreaca cu noi doua zile de munca 🙂 Ati vazut si cativa prieteni-ajutoare in serile acestea: Elena, Johnnie, Alexandra. Le multumesc!
Multumesc Vlad Eftenie pentru fotografiile minunate pe care le-ai facut si care raman. Cadoul meu pentru tine este coperta de album si filmul Femei si Barbati. (recunosc, multa vreme nu am vrut sa-mi pun chipul pe coperta…m-ai invins!). Alaturi de noi au fost atunci si Ana Cucuta si Eli Driu. Multumesc!
Maria si Kolly sunt proprietarii unei ceainarii pe care va invit sa o vizitati. Caffe D’Arthe se numeste, e loc de poveste, Acolo am facut fotografiile si conferinta de presa. Va multumesc pentru gazduire. Pentru rochii ii multumesc Roxanei, de la Dona Kyros, ca mi-a pictat pe ele ce-am vrut eu si am gasit la ea o lume frumoasa! 🙂
In mod public anunt ca 2 dintre piese sunt ale unor prieteni. Generic vorbind. Raul si Raluca (La Copac) au o piesa, Ruxandra si Catalin (Hotel Golden Sea Vama Veche si Atelierul Mooz) au cate o piesa. S-a intamplat asta firesc, cand au auzit ca am nevoie de finantare pentru album. De restul pieselor au avut piticii grija…si evident, lista de sponsorizari este deschisa in continuare, in definitiv mai sunt inca 9 piese.
Mirela Retegan mi-a facut cadou ziua de nastere, adunand prieteni la un loc pentru ceea ce eu credeam ca e concert privat. Varsta mea de numar prim a debutat frumos si cu lacrimi de bucurie. Multumesc, Mirela, tie si celor care au ales sa raspunda “da” chemarii tale in seara de 21 martie!
Alex Ciuca este prietenul care a tras de mine sa-mi schimb site-ul. www.alinamanole.ro arata acum cum trebuie datorita lui. Multumesc!
Cristian China (Chinezu) si Kooperativa 2.0 au asigurat o parte dintre jucariile de promovare. Campania pentru bloggeri a fost una pe care mi-o doream si iata, s-a implinit! Cu aceasta ocazie multumesc celor care scriu pe bloguri, pe site-uri si pe facebook despre muzica pe care o fac.
Andrei Partos, prin emisiunea sa Psihologul muzical, si cu asistenta speciala a Iuliei Radu, sunt prieteni vechi care nu au scapat nicio ocazie muzicala de a ma invita la povesti de noapte, cate 4 ore macar. Va multumesc pentru profesionalism si mesajele voastre din timpul aventurii mele.
Multumesc si celor care realizeaza emisiuni de radio, in special la Radio Romania (Actualitati, Cultural, International, Bucuresti FM), si care aleg sa difuzeze si ceea ce cant eu. Mai exista la TVR doua emisiuni in cadrul carora am fost prezenta si la care sper sa revin: Omul cu Chitara – Ducu Bertzi si Garantat 100% – Catalin Stefanescu. Multumesc. Ii multumesc si lui Razvan Simion pentru live-ul nostru de la ora 8 dimineata din cadrul emisiunii “Neatza cu Razvan si Dani”
Foreverfolk.com, adica Marius Matache, Oana Duma si Raluca Chirculescu – sunt prieteni care fac, pro-bono, ca informatia despre lumile muzicale sau de teatru sa existe. Va multumesc! Mache, tie multumesc de 2 ori, iti explic eu mai tarziu de ce.
Prin Bestmusic toate albumele sunt disponibile publicului. Acolo se vand albumele “vechi”, care nu mai exista in format fizic , acolo va fi de pe 4 iunie albumul nou. Tot ei sunt cei care imi gestioneaza interesele in fata tertelor persoane in ceea ce priveste materialele on-line de tip filmari, difuzari etc. Avem de muncit, nu gluma!
Biletele s-au vandut prin Eventim si nu a fost prima oara. A fost prima oara insa cand am colaborat in calitate de parteneri. Cristina Cimpean, Adrian Bucurei, va multumesc!
Let’s rock este la randul lui unul dintre cei mai seriosi parteneri de media on-line, cu raspuns imediat la ceea ce fac, ca e vorba de activitatea mea de comunicator pentru alte evenimente, fie ca este vorba de jucariile mele. Multumesc Iuliei in special!
Multumesc Adevarul pentru machete, promovare si interes. Alina Stoian si Raluca Moisa sunt oamenii care au dat de veste de lansare si n-au facut asta oricum.
Ii multumesc lui Marius Tuca si ii multumesc Danei Andronie pentru spatiul acordat in Jurnalul National. Pana la Dana nu facusem recensamantul locuitorilor Lunii Patrate. Sa cititi articolul!
Multumesc CPV pentru faptul ca macar o zi pe luna am uitat de toate. Stiti voi cine sunteti!
Si cum in toate exista un Pitic anume, ii multumesc pentru ca datorita lui sunt aici pe scena si lansez acest album. Nu as fi reusit fara el sa ma mobilizez, sa nu abandonez, sa caut solutii, sa ma joc.
Daca am uitat pe cineva sa ma ierte. A fi artist, producator, impresar si manager e un cumul de functii dificil.
Albumele se afla la iesirea din aceasta sala.
Va doresc sanatate si fericire pana la Luna si inapoi!

Jurnal de album – fila 5

S-au terminat inregistrarile tuturor componentelor instrumentale si vocale pentru album. Propozitia aceasta suna dubios 😀 reiau: am terminat de inregistrat piesele. Fiecare dintre cele 11 piese de pe albumul cel nou are asadar, in faza semi-bruta: chitara, pian, tobe, trompeta, contrabas, voce. Structura de rezistenta e gata. Acum incepe munca lui Victor, de asezat frumos, de pus in ordine, de curatat (pentru cine nu stie ce inseamna studio: am tusit in timpul unui solo, s-a inregistrat, se sterge tusea 🙂 ) si de mixat.

Pentru inregistrarea vocii mi-au trebuit doar 2 zile. Jumatati de zile de fapt. Una a fost in februarie, atunci au fost 4 piese una dupa alta. 5 piese, ca tot atunci am inregistrat cu Raul “Trezeste-ma”, despre care am povestit in fila 4. Am mai incercat intr-una dintre zile sa trag vocea dar n-a mers, ne-am oprit si am facut altceva. Nu fiecare zi e buna pentru un om care canta. Motivele sunt diverse: si tehnice (o usoara raceala, o migrena) si emotionale (a canta ramane o chestiune de stare). Ieri am terminat restul pieselor dintr-o suflare. Poate pentru a functionat teoria compensatiei 🙂

Astazi a venit si Dan si alte 3 piese s-au completat cu trompeta. De fapt nu, doar 2 piese cu trompeta, una dintre ele cu flugelhorn. Ma bucur ca am insistat pentru flugelhorn, sonoritatea e alta si se potriveste perfect cu piesa in cauza. Nu spun care 😉

Etapa cea mai importanta a pregatirii albumului s-a terminat asadar. Am lucrat intens. Pe alocuri l-am surprins si pe Victor de ritmul nostru. Ca un sfat mic pentru cine vrea sa intre in studio si e la prima experienta de gen…mergeti pregatiti! Repetati in sala pana la detaliu. Inregistrati-va, ascultati-va, ganditi-va la ce ati adauga variantelor initiale (sau la ce puteti scoate din ceea ce aveti deja). Mergeti pregatiti la studio ca lucrurile sa curga armonios, cu energii bune si cu timpi morti cat mai mici!

Pentru ca finalul uneia dintre etape, reamintesc din nou cine sunt cei impreuna cu care construiesc visul albumului din 2014: Victor Panfilov (in studioul sau se intampla lucrurile), Raul Kusak (pianist), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas) si Dan Nicolau (trompeta). Cu acesti oameni cant, nu muncesc, si le multumesc pentru prima etapa si ii rog sa se odihneasca pe cat pot pentru ca urmeaza si altele, la fel de importante 🙂

N-am spus inca titlul albumului, nu? 🙂

Pentru cei care nu sunt la curent cu acest jurnal on-line, iata si primele file: Jurnal de album 2014 – fila 1, Jurnal de album 2014 – fila 2, Jurnal de album 2014 – fila 3, Jurnal de album 2014 – fila 4

Cand aveti timp si daca aveti cont de facebook, pagina unde ma puteti gasi cel mai usor este urmatoarea: https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Jurnal de album 2014 – fila 4

Lucrurile merg pe drumul potrivit. Am terminat partea instrumentala a tuturor pieselor. Mai avem pentru 3 dintre ele de inregistrat una-bucata-inspiratie-de-Dan (adica trompeta lui Dan Nicolau, care a tras deja pentru 2 dintre piese). Vocea e prezenta pe 5 piese din 11…vocea “de studio” adica, pe care, datorita echipamentelor de rigoare, o veti recunoaste la perfectie daca ati fost la concerte 🙂

Se poate spune ca ne “miscam” rapid, nu?

Am avut si zile de pauza, fie pentru ca am avut eu cu Raul concert (luni) fie pentru ca Victor a avut treaba. Va urma acum inca o pauza de cateva zile, cat ne mai linistim urechile si timpul. Urechile sunt inselatoare, dragele de ele, asa ca vrem sa ascultam timp de o saptamana altceva, pentru ca atunci cand ne intoarcem in studioul de lucru sa fim mai critici cu ce avem pana acum. In ceea ce priveste timpul, el se imparte si pentru altceva din viata fiecaruia decat albumul meu. Am de lucru si de recuperat absenta mea in niste proiecte, Raul are la randul lui repetitii si evenimente, Victor pleaca din Bucuresti stim-noi-cu-cine 🙂

Da, am ramas in stare permanenta de lucru 3 oameni: eu, Raul si Victor. Asta pana cand ne va da afara Victor din studio ca sa stea linistit si sa lucreze in ritmul si parametrii sai acele chestiuni tehnice necesare materialului audio. 🙂

Ca sa dau ceva din casa: piesa “Trezeste-ma“, care in luna martie implineste 3 ani de cand a fost cantata pentru prima data pe scena (vezi youtube) va fi pe album in formula “simpla” de voce si pian. Pentru mine este unul dintre cantecele care poarta si amprenta mea de viata si de aceea il cant cu emotie de fiecare data. De vreun an si jumatate a devenit si cantecul preferat al lui Raul. Asa ca am fost egoisti si nu am vrut sa-l “impartim” cu nimeni. L-am cantat impreuna in studio, ca intr-un concert si a iesit…cumva. Sper sa fie si pe gustul vostru 🙂

Voi profita de “vacanta” de studio ca sa mai reglez si administrative. Se cauta sponsori in continuare. Se ofera coperta 4 pe album, bannere, comunicate si comunicari plus altele tehnice… 🙂 Idei?

Ca data de lansare…inca nu stiu sigur, sper sa fie pe la finalul lunii mai sau inceputul lunii iunie. Sunt si aici destule de programat, rezolvat, vorbit. Ma gandesc serios sa iau ajutoare pentru toate cate sunt de facut si pe care nu le pot face singura. Pot sa anunt public deci si ca se cauta voluntari. Oferta de formata din ras si muzica si buna dispozitie. Si din cand in cand, daca voluntarii ma vor vedea stresata si incruntata, sa stie ca singurul mod in care redevin eu insami, este sa ma ia in brate si sa-mi spuna ca va fi bine. Deci? 🙂

Astept semnale si despre sponsorizari si despre voluntariat pe e-mail, astfel incat sa pot raspunde si eu normal si organizat 🙂 (alina  at alinamanole punct ro)

Strecor discret informatia conform careia s-au pus in vanzare biletele pentru concertul din 22 martie 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… 🙂

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari 🙂

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. 🙂 N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! 🙂

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio 🙂

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… 🙂

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute 🙂

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru 🙂

Eu am facut pozele 🙂

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc 🙂

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” 🙂

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia 🙂

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. 🙂

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme 🙂

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? 🙂

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii 🙂

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook:  https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!