Ploaia corporatista

ploaieAm trecut azi prin ploi ca prin mine. In mine-i cald. De asta n-o sa racesc. Mi-am luat umbrela verde. Verde-verde.  A vrut s-o ia si vantul. De cateva ori a reusit. Am ras cu el, cu vantul. Oamenii mari  ma fac sa rad prea putin. Oamenii mari sunt seriosi.  Si eu devin un om serios. Si nu vreau pentru ca a fi om mare ma oboseste si ma face sa vreau sa ma ascund sub patura. Sau sub umbrela. Umbrela mea mica verde-verde.  Azi s-a stricat de vant. Si ce daca? E un schimb valabil: mecanism versus rasete sub ploaie. De una singura. Intr-o intersectie maaaare. Un om mare s-a uitat la mine ca rad si a inceput sa rada si el. Vantul molipseste. Pe seara am mers de doua ori prin ploaie mare. Ca un om mare de mare. Asezata. O fi fost ploaie corporatista, mai stii? Am recitat poezie umbrelei rupta de vant si si-a intarit spitele. Ha! La drumul 2 mi-a intrat apa in bocanci. Ploaie rece, ca un om mare de rece. Ce repede s-a incalzit sub pasii mei! Asa se incalzesc oamenii mari cand ii iau pe drumul meu. Drumul mare din inima mea mica. De fapt nu…cred ca inima mea e elastica. Se intinde cat drumul pe care il fac oamenilor din jur. Umbrela e acum la uscat. Si bocancii. Numai inima mea mai sta in ploaie si rade de nebuna in frig.

Buna dimineata de sambata!

Sezonul de insomnii

alina-manole

Sezonul de insomnii a inflorit inaintea pomilor, asta e primavara, iarasi ploua cat sa ascunda verdele, exclamam deja de uimire, cei care ne uitam in sus sau in perspectiva, avem magnolii, tufe si iarba, dar parca nu simtim intre dinti crud, nu inca, azi e soare cat de cat, cine stie cat il tine, insomniile cu ceas pus sa sune sunt cele mai greu de suportat, iti pacane ceva sub perna si in vis parca-i bomba sau metronom, orice devine interpretabil, mai ales in ameteala somnului care nu vrea sa plece daca de-abia a venit, motanul nu mai intelege nimic, noroc ca aude si el cum suna alarma si incepe sa miaune, te tarasti din pat in timp ce o parte din tine iti spune ca e in regula, mai poti sa stai 5 minute, da, 50 de minute, nu se intampla nimic daca 50 de minute stai, noroc cu cafeaua, noroc cu laptele pentru cafea ca raceste cat sa iei prima gura cat o jumatate de cana, cine te-a pus sa pierzi la un moment dat sirul orelor stand la palavre ca uite, de atunci totul s-a transformat in veghe, veghea de primavara undercover, radioul te enerveaza dar e bine sa fii nervos ca asa pleaca somnul, adica nu pleaca, se aduna din tot corpul intr-un singur punct din tine, va pulsa acolo pana spre dupa-amiaza cand vei da orice pentru 5 minute, atunci nu te vei mai putea gandi la 50, buna dimineata, pana atunci mai e, sa inceapa ziua, pleci cu drumul ca si cand ai pleca din tine.

oaza de ipotesti

acum am timp sa povestesc despre ipotesti si sa pun si cateva fotografii “civile”, fara microfon si rochie si lumini si scena 🙂 nu de alta dar intamplarea de festival a fost frumoasa si merita cu totul povestita.

drumul lung lung ne-a topit, am ajuns in 8 ore pe o canicula ingrozitoare, ba chiar ne-am si ratacit la un moment dat (fapt deloc intamplator prin zona cu pricina, drept dovada marturiile juratilor 🙂 ) . dar am ajuns si am gasit oaza frumoasa si oameni minunati. cei care au grija si dau contur locului sunt inca neimblanziti de cautarea de sponsori si sprijin pentru manifestarile pe care le fac acolo. sunt de admirat pentru cum se descruca, in conditii de austeritate, pentru a intretine cultura intr-un spatiu de invidiat. recunosc ca mi-ar placea sa stau acolo cateva saptamani, departe de lume si atat de conectata la tot. nu, tehnologia nu e agresiva, e cat trebuie. casele de protocol au de la semineu la aer conditionat si centrala termica, un restaurant senzational (repet, senzational) e foarte aproape (asta la categoria nevoi de baza), exista o sala de conferinte foarte bine pusa la punct (puteti sa-i spuneti si sala de studiu), o arhiva impresionanta, un muzeu al poeziei cu peste 6000 de volume princeps, exista si biserica si casa memoriala si casa papadopol, exista sala de expozitii, amfiteatru exterior si liniste si livada si verde verde….

am cantat seara ca si cand n-am fi mers atat de multe ore, dupa ce am ascultat concurentii (printre ei o fata talentata cu un cover la luna patrata 🙂 ). am auzit in recital oameni pe care ii stiam sau pe care i-am vazut acolo, cu emotiile lor mari…cat ale mele 🙂 am auzit destula lume cantand “luna patrata” alaturi de mine…am vazut oameni dansand pe “ti-as desena”…am cantat si seara tarziu, dupa focul de tabara. am cunoscut oameni pe care voiam sa-i vad demult si oameni noi, atat de entuziasti, atat de tineri, frumosi, increzatori. am auzit “sarumana” si “dumneavoastra” cat sa ma urc pe pereti, am auzit si un “vai, lesin” cand m-am prezentat cuiva care nu m-a recunoscut intr-o tinuta alta decat cea de scena. 😀 am ras, am glumit, am schimbat vorbe de suflet sau am povestit despre fotbal si politica. m-am reintalnit cu ovidiu (mihailescu), cosmin popescu si emeric. ce mai, a fost frumos 🙂

multumesc Flavius, multumesc Relu, pentru primire si gazduire si tot 🙂

va las cu cateva fotografii 🙂

Continue reading "oaza de ipotesti"

aroganta, plouam

ploua ca ceata. am tot stat acasa pana a inceput. apoi am plecat la probele de sunet. daca ador ceva e momentul de dinainte de ape: vatul, haosul, tensiunea din nori. nu vi se pare ca suna a vanatoare de oameni? picatura cu picatura fiecare dintre cei de sub nori va fi atins. nu scapa nimeni. pe crestet, pe ureche, in ochi cand se uita in sus, pe umeri, pe coapsa desi fuge, de sus in jos, de jos in sus pe pantaloni sau pe tocuri…

ploua ca ceata. taxiul nu s-a strecurat… mai avea un pic si devenea strecuratoare.

cu aroganta voi scrie ca uneori sunt ca ploaia asta. cad cu putere pe viata de langa mine. desi ma intreb daca ma poate duce, asta nu ma impiedica, nu ma schimba. eu stiu ca trebuie sa curg, asa traiesc, pentru asta am fost facuta.

am ajuns acasa cu bucuria reintoarcerii la culcusul meu cald si la atmosfera pe care o are casa de o vreme incoace. am 75 de lalele in casa (stiu cate sunt pentru ca le-am numarat cand le-am schimbat astazi apa si am mai aruncat din cele traite deja prea mult). cumparate, primite cadou. pana anul asta nu-mi placeau…dar stiu si momentul in care mi-au deschis ochii. mai am si garoafe si narcise albe batute si frumos mirositoare.

O parte din laaaleeeelele

nu se mai simtea nici fumul de tigara, am inspirat inauntru doar un aer incarcat de verde intre geamuri si usi. acum evident ca fumez, in bucataria mea de lucru.

mi-am amintit in seara asta ca dodo implineste acusi 8 ani. cu mine e de 7. motan cuminte si prost si blanos si afectuos si atat de ca mine cand nu vrea sa fie deranjat… 🙂

ascult Sting. e mai putin de 1 luna pana la concert…

I must love what I destroy and destroy the thing I love

detalii bijutericoase si muzicale

n-am povestit de concerte, nici de cel care a fost nici de cel care urmeaza. si trebuie sa povestesc si de ziua de sambata un pic.

o iau metodic 🙂 concertul de la Music Hall a fost concertul lui rosu-verde. asta suna de poveste un pic, nu? cu imparatul rosu si imparatul verde… 🙂 pai a fost asa: eu imbracata in rosu-verde, cablurile chitara/microfon – rosu/verde, primit dar de floare foarte rosie si cu frunze mari si verzi, primit dar cutie de bijuuri verde cu rosu si buburuze pe o frunza, deci rosu cu verde…:) un accent alb de la 3 trandafiri a fost asa, de contrast 🙂

cum a fost concertul pentru cei care nu au ajuns/gasit/dorit? ca artist, locurile noi te golesc un pic de energie. cresc toate consumurile 🙂 locul e fain, mare, poate deveni cozy datorita meselor si taburetelor de piele, sunetul e bun, piticii umbla liberi, iar gazdele sunt simpatice.  atmosfera a fost asa…linistiiita si dragastoasa (cred ca a fost concertul unde am vazut cei mai multi imbratisati) 🙂

urmatorul concert e tot luna asta, pentru ca februarie merita sarbatorit: e capos, bulversant, ba iubeste ba lasa, ba are accent american, ba vorbeste romaneste. in plus, e ‘al mai mic si cred ca si un pic frustrat. compenseaza el prin altele, dar…doar 28?! 🙂

26 februarie 2011, concert “Luna Amantelor” – Alina Manole et comp, Clubul Taranului, ora 21:00 (compania integrala va fi anuntata ulterior)

acuma despre ziua de ieri. discutii faine au fost? au foooost! munca serioasa a fost? a foooost! activitate de creatie a fost? well….din plin. la categoria creatie, am un prieten drag mie care stie sa manuiasca “plastilina” numita fimo, scotand din ea fel de fel de chestii simpatice pe care le cumpar de obicei de pe la targuri. cercei, ineluse, medalioane etc. si ce ne-am gandit noi? sa fie asta pretextul de stat la povesti. si sa ne ocupam napoleonian de mai multe chestii in acelasi timp. adica sa si vorbim, sa ne si relaxam, sa si scoatem ceva cu manutele astea  😀 a durat cateva ore bune. la un moment dat am luat pauza de vorbe, fiecare in patratelul lui (la propriu) de lucru. si a fost la naibii de bine sa nu fie ganduri, sa fie zambet si liniste. o sa va arat si ce telefonul meu nu a stiut sa fotografieze ca lumea (utilizatorul prost, deh) , ca rezultat a 5 ore de activitate.

ne-am premiat monstruos cu ciorba a la alina si o fasole cu 3 feluri de afumatora cu muraturi tot brandul propriu. ca trebuia sa ne hranim si fizicul, nu? 🙂 poze cu mancarurile nu va arat, ca vi se face pofta. (da’ tot o sa-mi deschid eu carciumioara mea cu 7 mese…!)

premiul numarul II a fost un pic de muzica, la doua chitari. am cunoscut ieri o takamina care m-a pus pe ganduri serios…au unele chitari o vibratie asa faina…

bun, am zis de poza? pai sa fie o poza! 🙂

joaca de sambata

sa fie si un pic de muzica…:)

ne vedem diseara de la 6 la 8 la Radio Lynx 🙂 luna patrata -radio

Salata de morcov si alte patratele, de Alina Manole

dupa ce-am scris ieri…nu pot sa scriu acum decat ca…azi e azi 🙂

nu ma pot uita la stiri in continuare. vag ma expun celor de pe hotnews. citesc cronicile lui andrei partos si ma sperii de cat de mult se supune chinurilor de a privi productiile jenante ale televiziunilor. pauza mea nu va mai dura mult…ca ma trage sociologul de maneca. acumulez acum altele, mai de suflet, mai de cunoastere.

in plus, descopar morcovul 😀 leguma asta pe care nu o toleram decat vag in ciorbele-mi vestite se dovedeste a fi ok si in salate ad-hoc

asa ca dragilor…iata o reteta de salata intocmita de subsemnata in seara asta, cu efecte mai mult decat benefice asupra casei, starii de spirit, locatarilor, motanului etc

ii dau si titlu? hai ca-i dau: Salata de Morcov si alte patratele, de alina manole 🙂

un morcov mare ras, cateva frunze de salata verde taiate delicat, vreo 10 patratele simpatice de portocala, patratele de branza cateva, de gust doar, 10 patratele miiici de pui intors un pic pe gratar, un ou fiert tare ca piatra, iute ca sageaaataaa….(si el taiat in colturi), apoi zeama unei jumatati de lamaie si un strop de sare (asta nu mai poate fi patratit) 🙂 la cererea papilelor se poate adauga un pic de maioneza cea mai light cu putinta.

iese ceva de genul a ce s-ar fi putut vedea in poza de mai jos daca nu era cu telefonul si cu ochi slab de fotograf. culorile sunt mult mai vesele. 🙂 si joaca simpatica. oricum, poza era facuta pentru mama, ca cica trebuie sa ii demonstrez ca stiu sa mananc si legume, ca-s sanatoase si fac inima mare si puternica 😀

salata de morcov si alte patratele

sa se faca verde! am zis!

dupa un uichend cu paolo nutini, cu intrerupere de cateva ore pentru rock greu, ma declar relaxata. au fost ceva drumuri si ceva peripetii intra-craniene, dar le las in liniste unde le e locul. emisiunea cu turla a iesit tare fain, e cu pofta de cantec omul asta si sper sa-si gaseasca locul potrivit in ale muzicii si teatrului. concertele de la timisoara si cluj-napoca ale lui berinde au iesit minunat (am deja ecouri care ma bucura, mai ales de la cluj). ma bate gandul unui concert cu luna patrata  in februarie, da’ nu stiu cand. e luna cea mai aglomerata in declaratii de dragoste iar eu cant despre amante si relatii in 3…la naiba! incalc toate principiile lunii indragostitilor 🙂 acuma stiu si ca mai sunt nebuni ca mine si ca ma “scot” la o adica cu “piesa cu luna” (asta-i vorba unei fane de 4 ani jumate). dar chestiunea ramane importanta…cand sa pun concertul de februarie?! intre directia 5 si taxi?! 😀 😀 sau mai devreme?!

a fost validata informatia mea in premiera in legatura cu Folk You. gasiti in jurnalul national

ca tot vorbeam de nutini, cat mai cititi una alta, dati si drumul la muzica

revenind…a fost un “uichend” ciudat, pe alocuri foarte cald si de familie, pe alocuri zapacit. peste toate insa frig rau. incep sa bat din picior ca vreau primavara si cat mai repede. e singurul anotimp in care miroase verde, in care aerul e verde, in care in creierii mei e plin de verde (probabil inmuguresc sinapsele), in care piticii mei nu se mai ascund in pantofi pentru ca au atata verde-verde la dispozitie 🙂

hai sa fie si o poema nocturna, ca inca nu s-a terminat clipul de mai sus (cei de la 30 de ani in sus vor intelege poate mai bine)

…………………………

mai tii minte paharele de plastic
prin care vorbeam
tu pe o parte a garlei
eu pe partea cealalta?
bucuria nu sta in noduri
pe firul dintre tine si celalalt
ci in vibratia intinderii
aceea duce cuvantul mai aproape de inima

mai tii minte sobele cu plita
pe care se coceau turte
si le mancam fara sa stim ce e nutella
sau ca ar putea exista ceva mai bun?
bucuria nu sta in restaurante
cu masa, lumanari si chelneri albi
ci in vibratia gustului de iubire
ramas din noaptea trecuta

mai tii minte peretii camerei de 14 ani
cu postere dezlipite din reviste colorate
si versurile scrise cu carioci prin var
si casetele rulate pana la dezmembrare?
bucuria nu sta in ziduri pe care le cumperi
in contracte si rate
ci in casa din inima
cea mai frumoasa de pe planeta

bucuria sta in inima pe care o imparti

…………………..

a doua piesa e pentru cei care au o saptamana grea. nothings gonna bring you down! 🙂 sa aveti o saptamana bestiala!!!

verde-verde, piatra lunii si piticu extensibil

trebuie sa ma laud. mai intai cu ceva verde-verde, doua boabe de malachit sub forma de cercei. ii port de cand i-am primi, m-as si culca cu ei in urechi daca nu m-ar intepa un pic…piticul e in extaz total, va dati seama! am si inel pereche, pentru el incerc sa-mi caut lucruri verzi, cat mai verzi…(nu prea gasesc, da’ asta e alta poveste). iar cine mi-a facut darul stie ce stie!

mai apoi trebuie sa ma laud cu o bucatica de piatra lunara slefuita cu maiestrie de un om cu pasiuni foarte frumoase. piatra lunii, daca e sa ma iau dupa ce se scrie pe ici pe colo e si buna pentru meditatii si pentru pancreas si e recomandabila celor care cheltuiesc prea mult (asta e doar o parte, literatura e nenumarata). dar cum meditatii fac pentru linistire creier, pancreasul e sanatos, de cheltuit am cheltuit azi pentru o pereche de pantaloni faini….literatura ramane unde-i sade bine 🙂  gestul insa depaseste orice semnificatie legata de piatra in sine, e unul tare frumos si m-a bucurat mult mult mult pentru ca in toata nebunia ultimelor saptamani am gasit motiv de zambet si de recunostinta. cum gasesc snur frumos, ca pentru o piatra a lunii, cum il voi pune la gat. sper ca asta sa se intample pana la concertul care e acusi.

Piticul meu extensibil :))

nu in ultimul rand trebuie sa ma laud cu un pitic. mosu a venit cu el de Ajun…si cand ma supara dodo il fac gelos jucandu-ma cu el. e un pitic ce creste cat vrei tu 🙂 (pozele sunt facute cu telefonul la lumina instalatiei pentru bradut…o sa ii fac si poze faine)

gata cu lauda 🙂

reincepem concertele acusi. cine nu a fost la ultimul concert nu stie inca piesa noua-noua. se numeste “intoarce-te acasa (mai repede!)”. sa ne vedem sanatosi (pana atunci intru intr-o sesiune minunata de mers la dentist si de rezolvat problemele de sanatate aparute fix de sarbatori…)

Aventura de la Baza Vamii Vechi

de obicei prima fraza e cea mai grea dupa o aventura intensa, cu final frumos. si ma refer din nou la concert (asta cu referirea la noaptea de dinainte si tigara de dupa)

a fost frumos tare la baza sportiva (incep cu propozitii, poate stimuleaza inspiratia)
la baza sportiva a fost foaaaarte frumoooos (a doua propozitie, simt ca incep sa se faca valuri)
in seara concertului luna era rosie.
in seara concertului luna rosie a rasarit din mare.
in seara concertului am avut emotii.
in seara concertului, emotiile mi-au inlocuit pantofii verde-verde

in vama veche au fost 3 “Lune” in acelasi timp: Luna Rosie (iesita din mare), Luna Patrata (adica noi) si Luna Amara (la Soni). Cu o astfel de influenta, cred ca toti cei care au dansat la Stuf in loc sa vina la concerte au avut migrene a doua zi mult mai puternice. zic si eu :))

revenind la ale noastre folk-jazz, nu m-am asteptat sa fie asa nici publicul, nici aerul, nici joaca de pe scena, nici …nimic. am cantat cu drag in fata unor suflete care m-au coplesit frumos cu Linistea din timpul ascultarii. si iarasi o sa spun ca de asta ma inchin publicului meu: e cuminte si asculta si tace si respecta ceea ce facem noi pe scena.

teddy mi-a facut o surpriza maaaaaare de tot cu o joaca migaloasa: pe spatele scenei s-a pus cortina de catifea si pe ea s-au lipit litere decupate L U N A P A T R A T A + logo-ul de Luna. m-am suparat pe mine ca am uitat sa-i multumesc de pe scena, dar eram emotionata si un pic epuizata…asa ca spun acum Multumesc Teddy!

Scena Luna patrata facuta de Teddy la Baza Sportiva

adrian si dan m-au suportat, again, cu starea febrila de dinainte de concert. au primit fisele se setlist, scrise de mana, cu ordinea pe care un pic am modificat-o in partea a doua. da, adrian, asa-s eu ordonata 🙂 tot ei doi au impartit solo-uri de care nu ma mai saturam acolo pe scena si cred ca intr-o zi ii voi lasa sa se joace singuri cat fumez eu o tigara.

tudor a stat la sunet, as usual indeplineste mai multe functii dar asta se pare ca nu-l impiedica sa nu fie obosit cand e vorba de concerte.

prieteni au fost langa noi cu bratele, vocile, zambetul, feed-back-ul. prieteni din bucuresti, prieteni de la suceava, calarasi…cu bucurie ne-am revazut acolo si le multumesc ca au venit sa asculte piesele mai vechi sau mai noi .celor pe care nu-i cunosc si care au venit la concert le multumesc ca au acceptat provocarea muzicii Altfel. e mare lucru ca au si cumparat albumul/albumele la final…sper sa le placa si versiunile orchestrate.

fotografiile pe care le pun aici si pe care le puteti vedea si pe grupul facebook sunt realizate de manuela cepoi. toata Ochi si Stare. Multumesc, Manu

Alina Manole
Subsemnata, Alina Manole, emotionata tare

Vineri mergem din nou in Vama Veche, la “Papa la Soni”.  6 august, asta e data corecta de concert. Vom fi tot 4 oameni  pe scena. Dar nu va fi la fel concertul, asta stim deja. Va fi Altfel 🙂 Si daca veti fi acolo si daca nu, dati de stire. Poate prietenii (invizibili) dau o tura sa scape de canicula 🙂

noaptea de dinainte si tigara de dupa

noaptea de dinainte e la fel de intensa ca tigara de dupa . motorul expectantei este insa diferit de cel al satisfactiei, asa ca ceea ce conteaza de fapt e intervalul dintre cele doua. vorbesc de noaptea de dinainte de concert si de tigara de dupa reprezentatie, evident 🙂

perioada asta e frumoas aglomerata in aniversari. pe 29 a fost ziua de nastere a Marius Tuca, azi ii sarbatorim pe Andrei Partos si pe Mircea Baniciu, niste Lei stralucitori dupa parerea mea, a caror amprenta pe realitatile multora dintre cei care cunosc muzica sau vor sa o cunoasca este puternica. fiecare in partea sa de influenta si asta mi se pare foarte interesant 🙂 le doresc sa continue ce fac cu si mai mult Zbor si Entuziasm. La multi ani!

si daca tot vorbesc de Lei, un prieten devine doctor luni, nu doctor din cei de oase ci din cei de zvonuri (sociologii stiu la ce ma refer) si de-abia astept sa-l vaz in fata comisiei, sobru si emotionat de un capitol pe care il incheie dupa ceva ani de studiu.

azi plec spre mare, sper sa nu-mi uit pantofii verde-verde si sa las acasa durerea de cap pulsatila si enervanta. ne vedem la “baza” si din cate am auzit concertul (meu) va incepe cam pe la 10 jumate-11:00.  🙂

a! si daca tot am zis de “Lei”, va recomand cu placere cu site despre planete si nu numai. dincolo de hartile cerului pe zile, explicate frumos, cu influente in functie de zodii si ascendent, puteti gasi si alte consideratii, de suflet, de bun-simt, de stare. si muzici meditative.

gata! iau Luna sa mai stam la povesti un pic. ne citim duminica 🙂