Festivaluri de vara

Iarasi o vara plina…

– 14 – 16 iunie – Festivalul Berii, parcarea Salii Polivalente, Bucuresti, n-as fi inceput lista cu ei daca nu canta si Timpuri Noi intr-una din seri 🙂

– 21- 23 iunie – Electric Castle Festival, Castelul Banffy, prima editie, sunt curioasa de urmari

– 5-7 iulie, B’estfest, in al 7-lea an de existenta, Tunari – sper sa arate la fel de bine pe cat a aratat anul trecut

– 18-21 iulie, Festivalul Peninsula, mutat spre Cluj, spatiu mai mare, sper ca acelasi farmec

– 26-28 iulie, Festivalul Sighisoara Medievala, tin minte vremuri tare bune ale festivalului…

– 27-28 iulie, Rock the City, Romexpo, Bucuresti, again Rammstein

– 31 iulie – 4 august – Padina Fest, Platou Padina

– 1-4 august, Folk You Florian Pittis, Vama Veche, 🙂

– 5 -11 august, ArtMania Festival, Sibiu, as face o vizita de “uichend” dar ce ma fac cu festivalul de mai jos?! 🙂

– 10-11 august, Summerwell, Palatul Stirbey, Bucuresti

De ce am insirat toate astea? Pentru ca printre ele voi face slalom, ca doar mai trebuie sa ajung si la Vama Veche, cu treburi muzicale sau nu… 🙂

In plus, e bine sa va faceti rezervari deja…a devenit deja complicat, va spun din proprie experienta! Iar daca vrei sa stiti cine si cum canta…google-it, ca sunt line-up-uri in modificari sau completari permanente…

metale verzi

monedele ma incurca. dai peste ele unde nici nu gandesti si mai ales in masina de spalat unde fac un zgomot teribil. daca cumva ti-ai pus jeansii pe pat te vei trezi cu o moneda sub perna. in baie, pe masa de pe hol, la casa cu pitici (am si asa ceva, nu surprinde pe nimeni, nu?!), pe canapea, masa, polita de la geamul din bucatarie. iar in genti….oh, doamne, in genti….toate gentile, posetele, rucsacii mici, mari…

da, am borcanul clasic, ala mai simpatic, in care-mi golesc buzunarele. cand se umple insa…

poate ca e si vina mea. nu sunt nici cel mai ordonat om din lume. sa stau dupa fiecare runda de cumparaturi sa le pun intr-un loc anume mi se pare o pierdere de timp. nu judecati inainte sa va vedeti tabieturile voastre, da? 🙂

din cand in cand ma mai apuca insa ordinea si iata-ma si cu pungute cu bani. punguta de 50 de bani, punguta de 10 bani, punguta de 5 bani. am intrebat prietenii daca le pot duce la banca. mi-au dat un traseu prea complicat insa…

chestia asta o gandeam de dimineata.

pentru ca astazi frigiderul m-a implorat sa-i dau de lucru cu ceva si sa nu mai consume curent degeaba, mi-am stabilit un menu de vara si am plecat la piata… tadaaaaa…cu monede. am luat si hartii, just in case, baza a ramas insa metalica.

poate suna stupid pentru unii, dar m-am intors acasa bucuroasa de parca as fi cumparat un avion. am luat capsuni, cirese, rosii, ardei, dovlecei, patrunjel, marar, ceapa verde, usturoi verde, ceva carne, 2 iaurturi mici si toate astea platind cu fise. nu s-a suparat nimeni (vezi anul 2010…am mai scris la un moment dat despre asta), ba chiar am primit si bonusuri leguminoase (morcov si ardei iute) de la una din precupetele de la care cumpar cam de fiecare data cand ajung sa vreau sa gatesc.

am umplut un rucsac dintr-o jumatate de punguta de 50 de bani si din o “mana buna” de 10 bani luata din borcanul din bucatarie…plus o hartie de 5 lei implicata in proces, nu de alta, dar nu mai aveam fise 🙂

nu stiu ce s-a intamplat de ignor in ultimii ani cel putin valoarea monedelor. poate pentru ca am avut si anul 2010 (vezi linkul de mai sus). tin minte ca, fiind copil, vanam monede prin casa si cand adunam suficient de multe ii cumparam mamei cate ceva. nu mie, da, sunt un copil bun 🙂 despre cum spalam sticle va spun altadata… 🙂

una din posibilele explicatii este ca am lucrat prea mult cu hartii. nu ca bani, ca documente. hartii la schimb pentru alte hartii.

ma duc zambind sa gatesc cel mai bun ghiveci de legume din lumea mea si apoi sa pap niste cirese si apoi sa pun niste capsuni cu zahar brun intr-un castron urias, sa moara casa de placere si de miros 🙂

a doua cafea

imi rezerv cafeaua a doua a zilei pentru un gand inapoi, spre spectacolul lui Nicu Alifantis de la Opera. imi amintesc fragmente aparte, apoi vine impresia de ansamblu peste mine si apoi … kamadeva. spectacol ca un tablou incastrat intr-un bob de orez, cu toate detaliile posibile. zambesc la gandul asta. am cateva repere de profesionalism in muzica romaneasca. am putine momente insa cand inca de la inceputul unui spectacol ma emotionez ca naiba si nu stiu daca sa zambesc sa plang sa sar in sus. sau poate sunt fan? 😀 acum ascult albumul Mozaic, album elaborat, am cel putin 3 piese care-mi plac  mult mult mult. inca nu m-am rupt suficient de auditia efectiva astfel incat sa pot sa si lucrez in acelasi timp, de asta prefer sa scriu pe blog desi ma asteapta un document de corectat…

eclipsa si luna plina m-au dat peste cap si am avut migrene in diverse stadii. acum mi-e bine (in fine, cam de ieri a inceput sa fie bine) si sinapsele functioneaza normal. am de luat decizii in care teoretic primul plan imi apartine. nu e usor niciodata. noroc ca am timp de gandit si analizat.

citesc in ultima vreme Saramago, ma copleseste pe alocuri, ma bulverseaza, ma apasa, ma irita, ma face sa izbucnesc in ras sau sa spun “ok, la asta nu ma gandisem”. diana a avut dreptate: pe scriitorul asta il poti iubi sau nu, nu exista cale de mijloc.

am avut, tot in ultima vreme, etapa “activul primavaratic” 🙂 am ordonat lucruri, am aruncat, am donat, am eliberat, am curatat, am impachetat iernile, am facut loc. dodo bulversat, ca orice motan care stie exact ce repere si-a luat pentru cat mai putina miscare. in fine, nu doar el bulversat 🙂 inca mai am de rezolvat cu chestiile mici, acelea mici de tot care ocupa spatiul fara sa-ti dai seama, de la tuburi cu spuma de par la tus de pleoape care nu-ti mai place. si sunt prea feminine toate ca sa deleg… in plus, vine sectorul de cercei, bratari, coliere si accesorii care (nu stiu exact cum 😛 ) se amesteca si se incurca si se….de capul lor.

a! mi-am numarat rochiile. 31. trebuia sa fie numar prim, ma bantuie numerele prime, am si notat odata cate mi-au marcat existenta. nu pot sa renunt la niciuna dintre rochii, fiecare are istoria ei, mai mult sau mai putin publica. unele le-am depozitat – isi au locul fie in alt anotimp, fie in alta conjunctura de viata.

astazi la 12 aerul era inca proaspat, ca in diminetile de vara pe la 7 si jumatate. am inspirat adanc, mi-am pus ochelarii de soare si mi-am trimis o ocheada, narcisista, intr-un vitrina de magazin. mi-a placut bruneta imbracata in albastru 🙂

prostioare 🙂

reanunt, serios, ca joi ne putem vedea in bucuresti. eu va cant, voi va ganditi la ale voastre. poate si vorbiti cu voi, dar in gand, ca cine stie ce adevar iese afara si asta, din cate stim, nu trebuie sa se intample.

muzica ce insoteste a doua cafea…

sistemul primavara-vara

saptamana aceasta am liber la orice si mai ales la munca. nasol e ca am si liber la organizat dulapurile pentru primavara-vara si la sters geamurile si la facut ordine si curatenie, ceea ce ma umple de respect cand ma uit in oglinda dimineata. eu fata de mine adica 🙂

din toate administrativele, cel mai mult imi displace partea cu hainele, reorganizarea, rearanjarea. sistemul dupa care au fost ordonate in toamna a fost uitat (da, exista un sistem). toate sunt alandala si trebuie sa scot tot ceea ce nu cred ca imi va mai trebui in urmatoarea perioada. ajung la cate un pulover si ma intreb: dar daca plec la munte in iunie?…nu-mi trebuie si ceva gros? hmm…pai si cum sa-l pun in sac? sau il pun totusi in sac dar deasupra….? si cum nu uit unde l-am pus (ca sunt mai multi saci)? oare sa scriu pe el? sau mai bine fac un sac de haine groase pe care sa le denumesc “in caz de urgenta”? … povestea asta dureaza pret de cateva secunde obositoare. in plus, stau in picioare in fata dulapurilor, scot tot pe pat, incerc sa le pre-sortez si ma aplec, iar procesul dauneaza crunt coloanei mele obosite. dupa 20 de minute fac pauza. cu tigara cu tot. ma asez pe scaun si scriu pe blog. intre timp gandesc un nou sistem. 🙂

si ascult si pe omul asta, ca imi place mult de tot

Concert 18 iunie – Bucuresti

stiu, 18 iunie inseamna o zi de sambata, iunie, vara. o parte dintre voi veti fi la mare sau prin zone de relaxare. pentru cei ramasi in bucuresti insa, daca vreti sa va racoriti intr-un interior in care noi venim cu muzica…va astept cu drag 🙂

concertul nu aduce o “aniversare de X ani de la”…nici un eveniment de tipul “ultimul concert din vara asta in bucuresti”.

daca soarta ne va fi favorabila si daca dumnezeu ma va iubi destul, concertul se va subscrie unei formule de tipul “prima data cu…”. Claudiu Purcarin pe numele lui, Nashu’ pentru prieteni si pentru mine un mai nou prieten, artist extraordinar si om de bun simt cum rar se mai intampla. Ritmica si feelingul lui Claudiu vor fi auzite pe albumul nou, pe toate piesele, fara exceptie.

va astept cu drag, nu uitati si de rezervari ca nu costa: 021:310.80.48

Concert 18 iunie - Alina Manole - Luna Patrata

razlet, ravasit, raceli

ma tot chinui sa scriu ceva, adica sa imi fac timp de liniste. am zile agitate, incarcate, sper sa treaca frigul pentru ca ma amorteste rau si nu mai suport propolisul…

asta-noapte m-am trezit la un moment dat cu senzatia ca e vara si mult prea cald. evident ceva febra. si febra de ganduri ravasite. in cele din urma m-am amuzat pentru ca ma tot straduiesc sa fie lucrurile in ordine, le analizez, le pun in cutie (a pandorei) si se intampla ceva care ma da peste cap. dar cum spuneam la un moment dat, ma bucur de mine ca sunt Om care Traieste, nu Omul – Planor. la ce bun sa iti incadrezi toate si sa te cunosti si sa te “indrepti” si sa te certi si sa te ordonezi…?! cand ai mai avea timp de simtit, pana in adanc?! 🙂

ceva ganduri razlete de data asta (dar cu bullets, da?!)

  • incep sa ma gandesc serios la numele viitorului album. stiu cu ce piesa incepe (cred…) , stiu (sigur) cu ce piesa se va incheia. sunt multe optiuni care-mi trec prin minte, dar cred ca la un moment dat voi avea nevoie de ajutor 😉
  • iarasi nu ma uit la stiri! recuperasem ceva saptamana trecuta. noroc cu Andrei Partos (pe care l-am tot amintit cand vine vorba de brief-uri la obiect si pe gustul meu legate de politic, monden, social in media)
  • se apropie aniversarea de 2 ani a Lunii Patrate. 2 ani foarte plini de emotia cu care muzica pe care o fac a ajuns la sufletele, din ce in ce mai multe si toate atat de frumoase. vom aniversa, va spun de acum, prin (cel putin) un concert in care vom fi in formula completa (cvintet: chitara, bas, clape, contrabas, trompeta). daca se modifica ceva…anunt oricum 🙂
  • motanul meu aproape a innebunit. alearga de nebun, mi-a sfasiat o canapea pe laterala, miauna…nu mai suporta nici el frigul…a! trebuie tuns! ultima experienta a fost trista pt el caci fata care a venit sa-l tunda avea aparat prost si destul de putina experienta cu asa ceva (….da, stiu, trebuia sa ma interesez mai bine) si in cele din urma i-a facut un soi de pre-anestezic din care s-a trezit cu greu. cum e motan cuminte si bland, nu mai vreau sa-l trec prin asa ceva. ca doar in alte dati n-a fost bai cu tunsul…daca stiti, cunoasteti, oameni priceputi  (am avut numarul unui cuplu foarte simpatic de medici veterninari care au venit acasa si chiar a fost super ok) dati-mi de stire! (da, tuns la domiciliu)
  • nu uitati de vineri! daca sunteti acasa si cu internet sau radio prin preajma, va garantez ca vom rade mult impreuna
  • maine e concert Adrian Berinde la Clubul Taranului !

aveti grija de voi si sa nu raciti…vine primavara si avem tot timpul 😀

p.s. uite ca am primit si o poza civila (vreo 4 de fapt….) Multumesc 🙂

un’ te duci? la 3 si 14

– Un-te duci soldat ?

– Ma duc la-mparat !

– Un-te duci tu sfecla ?

– La 3 si 14!

– Un-te duci tu fata ?

– Eu ? La imparata !

– Un-te duci tu sfecla ?

– La 3 si l4!

– Un-te duci tu iepure ?

– In de pestere…

– Un-te duci tu sfecla ?

– La 3 si 14!

– Un-te duci tu vulture ?

– In sfarcul de strugure.

– Un-te duci tu sfecla ?

– La 3 si 14!

– Un-te duci tu suflete ?

– Pe drum fara umblete.

– Un-te duci tu sfecla ?

La 3 si 14!

(ducerea, nichita stanescu)

Cateva ore am asteptat formula muzicala compusa de Imi (Emeric Imre) pentru versurile de mai sus. Si la un moment dat am auzit-o. Cine nu l-a auzit nu o sa inteleaga.

Bun, o iau de la inceput.

Cald rau in Crossroads. Dar macar lumini pe artist. A inceput concertul si chitara s-a auzit incetisor pe primele 4 piese. Pana ne-am prins ca a fost vorba de doza. Care doza si-a revenit si a restabilit dinamica auditiei (desi recunosc mi-a placut prima parte pentru ca a creat o atmosfera aparte)

Imi a venit cu 60 de piese. S-au cantat 40. Intre timp unii spectatori au plecat sa prinda metroul. Intre timp si-a facut loc si ventilatia.

2 ore si 40 de minute de cantec non-stop. Fara pauza. Pe alocuri cu povesti hazlii, pe alocuri cu emotii starnite de parca ar fi venit o boare de poezie peste tot.

Oricum, de ce mi-a fost teama nu am scapat. A inceput vara…!