Posted on

Mergi cu mine într-o mini vacanță?

Dragii mei, când vine vorba despre evenimente atipice, știți că spun Da! 🙂 Fundația Dacica îmi oferă bucuria de a petrece împreună cu o mână de oameni 3 zile de poveste. Cum socializez rar și mi-e dor de asta, cum se împlinește deja 1 an de când am văzut mai mult pereți decât oameni, iată că mi s-a oferit ocazia să am și muzică și răsfăț. Comunicatul organizatorilor cu program și detalii este mai jos. Rezumatul este acesta:

  • o seară de muzică – Lună Pătrată
  • cazare 2 nopți conform tipului de cameră ales
  • cină dacică vineri seara
  • cină (meniu 3 feluri) sâmbătă seara
  • mic dejun generos de tip bufet sâmbătă și duminică
  • prânz sau lunchbox (sandwich-uri și fructe) pentru sâmbătă, ziua de drumeție (dealurile cu ghiocei, cetatea Sarmisegetusa)
  • vinars (adică țuică și pălincă), bere, vin și alte băuturi după puterile fiecăruia
  • foc de tabără
  • drumeție duminică dimineață
  • pisici scărpinabile la orice oră

Încep deja să visez…voi vă gândiți și dacă nu puteți veni, poate dați de știre prietenilor care stau mai aproape. 🙂

Dacă vreți o evadare din asfalt, vă aștept cu drag!

Aproape că nu ne vine nici nouă să credem, dar TreKulture Mix a ajuns la a zecea ediție! Acum 5 ani născoceam un format de eveniment care își propunea să elimine distanța dintre muzicieni și public, să coboare artiștii de pe scenă în mijlocul unui grup restrâns de fani, cu care să petreacă un weekend întreg în mijlocul naturii, pe poteci de munte sau printre ruine de cetăți antice. Mai degrabă o reuniune informală între prieteni decât un spectacol, cu foc de tabără, seri lungi de povești, mâncare gustoasă și un program flexibil, schițat dinainte dar adaptat pe loc în funcție de vreme și de preferințele participanților.
Mai mulți artiști de top au acceptat provocarea noastră în acești 5 ani, și fiecare edițe a fost altfel și a fost minunată. Așa cum suntem siguri că va fi și cea de-a zecea, care are ca invitată o artistă cu un stil original și o voce de o sensibilitate rară.
Alina Manole este considerată una dintre cele mai frumoase voci feminine din muzica tânară, este singurul artist care a inventat o planetă muzicală – LUNA PĂTRATĂ – și a deschis calea unui gen muzical nou în România: folk-jazz. Sound-ul diferit şi atmosfera elegantă a muzicii, stilul elevat, piesele ale căror teme pot părea “incomode” celor care trăiesc în convenţii sociale, vocea singulară cu un timbru special, toate acestea se reîntâlnesc în fiecare apariţie scenică şi în fiecare material discografic al artistei. Cântecele Alinei Manole vorbesc despre practica iubirii, despre amante şi divorţuri, într‐un ton ironic și accesibil oamenilor inteligenți, cu simțul umorului. Publicul Alinei, care-i vânează concertele în cluburi sau teatre, este unul elevat, open‐minded, aparte, așa cum sunt și oaspeții pensiunii noastre.
Mixul al zecelea va începe cu o seară dacică și, deși sună previzibil, deoarece ne aflăm la Pensiunea Dacica, totul va fi surprinzător. Pentru că vom avea o cină cu bucate dacice (iar cei care au mai participat la experimentele noastre gastronomice trebuie să se aștepte la rețete noi), vom degusta noul nostru mied dacic Amiază (la Sarmizegetusa), apoi vom viziona un film despre controversatele tezaure dacice descoperite în preajma cetăților și vom povesti despre ele și despre cei care le-au făurit cu Aurora Pețan, doctor în istorie și președinte al Fundației Dacica.
Sâmbătă este zi de drumeție și, dacă ați văzut afișul evenimentului, v-ați dat seama că vom merge să vedem și să fotografiem zilioanele de ghiocei care acoperă dealuri întregi la începutul primăverii. Un spectacol natural care ne impresionează în fiecare an: albul naturii renăscute care ia locul albului zăpezii.
Apoi, seara, luăm câte o pisică în brațe și urcăm în mansardă s-o ascultăm pe Alina, să cântăm împreună cu ea, să ne amintim de iubirile noastre care au fost sau n-au fost să fie, să facem haz de necazurile noastre caraghioase, să zâmbim și să ne jucăm de-a viața-ascunselea. După cântare, coborâm să ne aruncăm tristețile în focul de tabără și să le umplem locul cu un pahar de vin bun și cu multă prietenie.
Duminică dimineața (a se citi ”pe la prânz”, ținând cont de experiența edițiilor trecute), trezim pisicile și le scoatem la plimbare pe deal, spre cetatea Piatra Roșie sau pe Piciorul Alunului, să se vindece de mahmureală și de melancolia serii ce-a trecut.
În caz că veți mai prinde locuri, avem 3 variante all inclusive de cazare și de preț:

Din cauza locurilor limitate, nu putem onora rezervări de tip single, decât dacă este posibilă și acceptată împărțirea camerei cu o altă persoană singură.

  • 750 lei / persoană, cu cazare în camere duble sau twin cu baie proprie;
  • 650 lei / persoană, cu cazare în camere de 4 locuri (2 perechi de paturi suprapuse), cu baie proprie și balcon (minimum 2 persoane);
  • 550 lei / persoană, cu cazare în bungalowuri cu 2 paturi, cu băi comune (2 băi pentru 5 bungalowuri). Bungalowurile și băile comune au încălzire.

Prețul include:

  • o seară de muzică cu Alina Manole
  • cazare 2 nopți conform tipului de cameră ales
  • cină dacică vineri seara
  • cină (meniu 3 feluri) sâmbătă seara
  • mic dejun generos de tip bufet sâmbătă și duminică
  • prânz sau lunchbox (sandwich-uri și fructe) pentru sâmbătă, ziua de drumeție
  • vinars (adică țuică și pălincă), bere, vin și alte băuturi după puterile fiecăruia
  • foc de tabără
  • drumeție duminică dimineață
  • pisici scărpinabile la orice oră

Echipament recomandat pentru drumeție:

  • bocanci
  • geacă de ploaie și vânt

Confirmarea rezervării se face după achitarea unui avans nerambursabil de 250 de lei / persoană. Relații și rezervări la tel. 0757 DACICA (0757 322422) – Pensiunea Dacica.

Posted on

Septembrie, joi

Așa se așază lucrurile uneori…! Mai întâi a fost o vacanță neașteptată, pentru mine cea fără vacanțe/concedii (nici planificate, nici spontane, pur și simplu nu le am în program). Dar cum 2020 are surprize plăcute, contrabalansând lucrurile urâte din jur, pot trece în amintire 8 zile de răsfăț la malul mării și în miezul unei livezi. La mare, ce-i drept, am avut concert, dar cu excepția celor 2 seri, una cu dedicație și una tihnită, am stat, am citit, am băut pahare mari cu lapte și am adunat bagaj frumos pentru scrieri ulterioare. În livadă a fost ca de obicei, cu cald de prieteni și cu multe pisici mici-mici, numai bune de pupat și de ținut în brațe. Măsura frumoasă a lucrurilor am simtit-o acasă: cât am fost plecată nu m-a durut nimic, mi-am luat tratamentul constiincioasă (efecte de pandemie) dar nu, nicio durere nu m-a scos din ritm. Bucureștiul însă…

Dincolo de faptul că îmi place să locuiesc în Capitală, că cei 26 de ani de când sunt aici m-au făcut un om al metropolei la care visam de copil, viteza și presiunea orașului își spune cuvântul. Am spus de multe ori în ultima vreme că peste 2 decenii voi sta undeva la curte, într-o zonă liniștită a unui oraș mai mic și mai curat. La cum merg lucrurile, parcă îmi vine să pun planul în aplicare mai repede căci la doar câteva zile de la întoarcerea acasă somaticul s-a răzvrătit și mi-a adus 48 de ore oribile. Azi stau cât de cât pe picioare, dar perspectiva nu e încântătoare. Norocul este că am la ce să mă gândesc, ceva frumos. E joi azi, nu? 🙂

Peste fix o săptămână, joia viitoare, pe 17 septembrie, am primul spectacol Joia Păcătoșilor din anul 2020. Mai era un pic și se făcea 1 an de când nu mai urcasem pe scenă cu JP. Am anunțat pe facebook ce și cum, probabil cam mult față de cum anunț de obicei dar sunt tare încântată de ce se arată. Pentru cine nu are facebook și mă citește aici, linkul spre bilete e aici și mai sunt câteva disponibile pentru evenimentul ce va avea loc în Grădina Urbană (lângă Intercontinental, aproape lipit). Mulțumesc celor care cumpără bilete! 🙂

Revenind, nu știu dacă Bucureștiul îmi face rău sau îmi fac singură rău pentru cum sunt când îl locuiesc. Poate e graba cu care aștept răspunsuri și cu care se așteaptă răspunsuri de la mine. Poate e presiunea constantă a muncii care trebuie să producă bani pentru a susține visele mele nebune. Poate e aerul pe care îl respir și care nu este atât de curat precum zonele din care am venit. Poate e toamna care m-ar ajunge oriunde aș fi. Nu știu. Ce știu cert este că azi mi-e mai bine și e joi, iar joia viitoare vorbesc și cânt despre păcatele de izolare. (hihi! inițial mă gândisem să pun un subtitlu la spectacol – ”Amanți în izolare,” dar am zis să nu fiu atât de păcătoasă din prima…)

Să ne vedem/citim/cunoaștem cu bucurie și sănătate! 🙂

Posted on

micro-pauza

aici unde sunt…e noapte si ploua. tv-ul e deschis si germania marcheaza gol dupa gol. cina in camera, un e-mail verificat pentru ca trebuie. ies pe balcon sa fumez, iau si aparatul foto….tot ochii raman de baza pentru ce vad in lumina de felinare. e zi de vacanta, vacanta adevarata, care nu inseamna calatorie dintre cele muzicale, substitut minunat de altfel. ma dor picioarele, creierul pare sa intre un pic in amortire…stare standard de care-mi aduc aminte vag. 🙂 ma bantuie ganduri legat de ce ma asteapta acasa, pana maine sper sa adoarma si ele, macar 24 de ore. apoi ma intorc. la naiba, de ce nu exista buton de pauza in clipele masurate de bataile inimii? de rewind n-am nevoie, de forward…doar uneori…

port in noapte imaginea unei casute cu flori albastre, pe care le-am pozat prin gardul cu uluci sparte.

alte-flori-albastre

si hai sa fie si felinarul cu stropi de ploaie

ploaie-cu-felinar

intre timp fulgera pe sus, din cand in cand, ca o gand care tresare prin somn.

Posted on

primul articol de toamna

muzica lui Sixto Rodriguez in fundal. albumul “cold fact”. full album. alaltaieri am vazut, in sfarsit, documentarul “Searching for Sugar Man”. no comment, cine l-a vazut stie de ce, cine nu l-a vazut (inca) sa isi faca timp, un pic in ecuatia timpului pierdut de-a lungul unei zile, pentru istoria artistului Rodriguez.

ioi, n-am mai scris demult pe blog 🙂

pe scurt au fost asa: folk you – vama veche, garana – festival, sibiu – artmania si calatorii, vama veche – concertul meu, concertele altora, vacanta, rasfat, un loc din bulgaria si o plaja pustie cu luna cea mai plina din toate. somn in toate ecuatiile, oboseala placuta in noapte, carti citite pana la ultimul rand, oameni noi, prieteni vechi, aer mult de respirat, un pic de magie, cea-mai-ce-dintre-palarii, o papusa de lemn, doua pietre violet, cateva premiere la varsta asta.

apoi Bucuresti, cu toamna la pachet de care ma bucur (cineva mi-ar spune ca ploua doar in mintea mea, dar e vorba de ploile toamnei, cele aurii), cu televizor folosit doar pentru redari de imagini, cu stirile care circula pe facebook despre cazul copilului ucis de caini si despre Rosia Montana. despre cele din urma subiect am fost intrebata de ce nu ma implic activ, de ce nu merg si eu ca artista X cu trompeta sa tip la Universitate. “pentru ca nu vreau sa fac asta pentru o poza pe facebook” – am raspuns spontan, fara sa stiu ca da, artista cu pricina are deja poze pe FB ca dovezi ale activismului…e si asta o forma de publicitate. nu mi se potriveste.

voi scrie ce cred dupa ce voi reciti proiectul de lege. nu interpretarile. in calitate de cetatean imi asum si votul si empatiile fata de o cauza sau alta. ca sociolog sunt observator, imi impune profesia.

a fost si emisiunea despre muzici si tendinte din studioul Adevarul. inregistrarea se gaseste AICI

acusi plec din nou si abia astept, chiar abia astept, m-am obisnuit cu drumurile si imi plac sutele de km de sub pleoape. pe 27 septembrie cantam la Baia-Mare, pe 28 si 29 ramanem in zona, poate si pe 30, cine stie… apoi vine octombrie, cu intalnirile de care mi-e dor.

inchid, ca ma trage de maneca piticul ca-l ignor si mi-a cerut ceva in seara asta

a! uite si papusa mea (fara tzepi) de la Sibiu, dintr-un anticariat in care abia astept sa revin 🙂

intre timp un alt album – Jeff Buckley – Grace

Posted on

tinctura de primavara

zilele de vacanta au fost ca un soi de tinctura de propolis: numar de picaturi in crestere de la zi la zi, dintre cele care iti fac bine cand esti obosit. mi-am propus sa ma odihnesc si asta am facut, mi-am propus sa las stress-ul acasa si asta s-a intamplat, mi-am mai dorit eu niste lucruri si s-au intamplat, si la mare si in bucuresti. cu alte cuvinte…a fost … Vacanta.

un rezumat ar insemna asa: citit, relaxat, vazut concertele cu “just another lie”, “niste baieti”, “kultur shock”, farfarello, “timpuri noi”, ceva jam session cu “folk frate”, focuri de tabara, rasete, oameni frumosi, prieteni si mai si, plimbare de vama cu vama aproape goala, fuga de multimea de 1-2 mai in refugiul de “la copac”, somn de dupa-amiaza, dans pe “in val de mare de mare de mare…”, peripetii la plecare, prima mea calatorie cu trenul pe ruta mare-bucuresti, oboseala maxima dar mers la biserica dupa lumina, papat super cozonac, somn, iarasi somn, masa la familia din bucuresti, apoi petrecerea cu prietenii de pe pitar mos, apoi iarasi rasfat de toate felurile 🙂

acum port ceva soare pe nas si stiu ca nu va trece pana cand ma voi reintoarce in vama. ba mai mult il voi duce la Sibiu si la Cugir, unde avem concerte saptamana aceasta. in Sibiu va fi pentru a doua oara cand voi canta la Imperium si tin minte ca ieri primul concert de acolo, cu o amprenta emotionala aparte.

la Cugir am fost invitata la festival si din cate am inteles zona este absolut superba si la cum mi-am dat seama deja din discutiile telefonice, si oamenii sunt dintre cei care-s pasionati si vor sa iasa lucrurile bine!

marturisesc ca abia astept sa plec din nou, abia astept drumul spre Sibiu, abia astept echipa completa cu Raul, Nasu’ si Teddy, abia astept…sa cant…ca mi-e cam dor….

sper ca vacanta voastra, atat cat a fost, sa va fi relaxat si sa va fi incarcat bateriile cat pentru toata vara!

Posted on

arhive de timp

timpul se comprima ciudat, pachete cu luni de zile se arhiveaza parca, din cand in cand scot fragmente din memorie. pe masura ce trec zilele fragmentele devin mai putine in multitudinea de clipe care trec in asfalt. asa imi dau seama ca am o problema.

mi-e dor sa deschid geamul si sa vad un munte. pe munte nu mai urc de niste ani, nici macar asa, cuminte si fara efort, pana pe varf de ceahlau. de niste ani nici nu prea am avut concediu/vacanta, cu 3 exceptii (trebuiau sa fie 3), din care doua au insemnat asfaltul unor capitale superbe. motivul muncii fara sef devine din ce in ce mai mult o scuza jenanta in fata demobilizarii. in perioada aceasta spun ca daca a pierde un contract al carui profit inseamna bani e mai important decat a castiga in cateva zile liniste si odihna si caldura numai buna de rezistat in inca ceva luni de munca, atunci traiesc in alte norme decat cele ale sufletului. iata, ma razvratesc 🙂

da, ceea ce m-a salvat, la propriu, sunt plecarile cu concert. probabil ca daca as fi mai putin emotiva si mai putin stresata de cum se intampla actul meu artistic atunci as considera si ca sunt in mini-vacanta si poate as percepe altfel ruperea de bucuresti. de cele mai multe ori insa “merg cu treaba”, noroc cu caldura oamenilor langa care ajung, caldura ce ma ajuta sa mai rezist putin.

dar da, visez la momentul acela in care sa ma trezesc dimineata, sa deschid geamul (sau usa unei camere care da spre terasa) si sa simt aer curat, sa beau cafeaua alaturi de cel drag, sa lenevim, sa facem dragoste, sa ne plimbam, sa uitam ca va trebui sa ne intoarcem pe asfalt…

a! si poate sa si ploua putin…

Posted on

sa fim ingaduitori

desi Pastele de anul asta nu mi-a fost traditional si cu miros de bunatati in toata casa (noroc ca exista o bunica pe lumea asta, care nu-i a mea, dar care a suplinit “necesarul” de cozonac si de drob 🙂 ) am bifat cate ceva din ceea ce era absolut necesar si anume…odihna. activa, ca mai aveam serial de vizionat (am inceput “24”) si plimbare de facut in soare prin parcul carol (asta azi, luni). dincolo de neajunsurile unei plimbari prin parc (copii nesupravegheati, care intra in tine cu bicicleta, trotineta, rolele si pe care nu inteleg de ce parintii ii privesc cu ingaduinta de la 10 metri distanta – oare se tem si ei?! + imaginile de gasti care scuipa seminte si ce mai au prin gat si plamani ), soarele mi-a incarcat bateriile frumos. acum imi ard un pic obrajii si stiu ca nu e de la inghetata pe care am mancat-o cu pofta… 🙂

nasol e ca maine incepe munca. si cam am…  trebuie sa-i fac si injectii lui dodo, azi am fost cu el la cabinet ca are probleme…deh…varsta… trebuie sa anunt maine si concertele urmatoare, ca asa e frumos. vom ajunge in zona de mare, astept o confirmare si de la constanta ca sa fie pachetul complet. in luna mai vom pleca in partea cealalta de romanie, sper ca dupa 3 ani sa ajung si la timisoara… 🙂 de 4 mai cred ca am zis, nu? ca se lasa cu concert in club mare si frumos in bucuresti (cu lumini absolut bestiale!), Wings pe numele lui. am zis si ca-l reamenajam pentru concertul nostru? 🙂

maine seara am program de rock cu MAYA, mai intai ii voi vota in semi-finala trofeul club a apoi ii voi asculta pe indelete in joy pub (clubul din piata romana) de la 9 jumate. nici nu spun asta intamplator… 😀 ideea e ca poate ne adunam asa, cu viteza sangelui fiecaruia… 🙂

mda…e luni seara…maine muncim…poimaine…joi….mmmm…da’ de ce?!?!?! 🙂

Posted on

roma – ep.1

de obicei imi pregatesc calatoriile, ma informez, ma documentez. plecarea la roma, desi stabilita cu bilete cu tot inca din decembrie, a fost atipica. n-am avut timp de nimic. in afara reperelor cunoscute worldwide n-aveam nimic in minte. nu studiasem nimic. am intrebat cu doua zile inainte pe fb de un loc de papat bun, cu aroma locala. am aflat ca toate si peste tot.

am gasit primavara, asta m-a bucurat cel mai mult. primavara cu temperaturi duble fata de bucuresti in ziua cea mai racoroasa. ultima zi am experimentat 19 grd. ce experienta frumoasa 🙂 in plus, verde. verde-verde, intens, ingrijit, curat, observat chiar din prima zi cand, dupa ce masina hotelului ne-a lasat la alt hotel, 😀 am pornit la plimbare. da, a fost chiar amuzant ca primul contact cu italia a fost prin soferul hotelului, om la vreo 50 de ani, venit la aeroport si spunand ca trebuie sa vorbim cu gazdele noastre. o mica problema. nu aveau camera disponibila in ziua respectiva, urma o relocare pentru o noapte la alt hotel, aflat la o strada distanta, urmand ca de marti lucrurile sa se rezolve. confortul acelasi, stelele se regaseau corespunzator in noua locatie. am primit, poate compensatoriu, o camera uriasa. cam cea mai mare camera in care am stat vreodata, fara sa fie apartament 🙂 ca sa inchei partea asta tehnica, lucrurile s-au rezolvat frumos apoi. marti am preluat camera rezervata, hotelul foarte frumos, serviciile impecabile, patul pregatit pentru somn in fiecare zi (si asta conteaza enorm cand mergi 11 ore prin oras), curat, linistit, elegant.

plimbarile au adus in fiecare zi altceva. alta zona, alt cartier, alte repere. singura constanta a fost aceea ca am revenit, in fiecare zi, la fontana di trevi, in perioade diferite ale zilei. si sa fii de stanca si tot simti ceva acolo, fie si o nevoie de a fi romantic.

strazile, de fapt stradutele, sunt o incantare…

ce mi-a placut mai mult decat reperele obligatoriu de vazut au fost asa: muzeul lui leonardo da vinci, o expozitie de arta renascentista (rafael, michelangelo) si atmosfera din alexander platz – club de jazz cu concert vazut printre pleoape.

o iau pe rand. muzeul leonardo da vinci e incredibil de mic pentru cat de inventiv a fost artistul. sunt reproduse, conform schitelor, masinarii si mecanisme diverse. de la rulment la precursoarea bormasinii, plus costumul de scafandru, camera oglinzilor, elicopterul si bicicleta cu lant. daca as fi inginer sau macar om dotat cu simturi practice accentuate cred ca as intelege mai mult, asa doar m-am minunat si am pus chestii in miscare (da, unele dintre exponate pot fi atinse, rotite, poti da la manivela linistit). ne-a amuzat masinaria din fotografie, recunosc 🙂 pian portabil, da?!

expozitia de arta renascentista – tot spatiu mic – centrata pe artistii italieni influentati de cei doi ilustri, mi-a adus culoare si incantare in  fata culorii, detaliilor, utilizarii spatiului, materialelor etc. ma bucur ca au fost expuse si lucrari originale rafael si michelangelo…asta dupa ce am avut ocazia sa vad indeaproape, tot la roma, si salvador dali…preferatul meu demuuuult 🙂

concertul de jazz…pierpaolo principato trio: pian, contrabas, tobe. atmosfera superba, club mic dar frumusel foc, cu traditie in organizarea de evenimente jazz, lumanarele, lumina cat sa vezi pe unde mergi afara sa fumezi, sunet deplorabil 🙂 nu m-am putut stapani sa nu compar un pic ceea ce incercam sa facem noi cand vine vorba de sunet si ce era acolo…faptul ca am avut masa de langa scena a contat enorm, mai ales legat de contrabasist care canta super numai ca nu razbatea prin boxe…

cultural vorbind, roma are ce sa-ti arate in afara pietelor, “pietrelor”, monumentelor. strategic vorbind, roma culturalizeaza orice. mai ales mancarea 🙂 dar despre asta, in alt articol 🙂

Posted on

plec putin

era 9 seara cand incepeam postul asta si bagajul nu era facut. acum e 11 si jumatate si in sfarsit e gata. iar mie imi curge nasul. oare racesc de la emotii? 😀

cateva zile plec in primul concediu dupa …hm…3 ani? mai bine zic “dupa lisabona” si gata. mi-ar fi placut sa ma rasfat mai mult de “cateva zile”, dar bune si astea la casa sufletului 🙂 plec la roma, vremea am inteles ca va tine cu noi, nu sunt anuntate ploi si cumva e mai primavara decat aici, adica temperaturi duble fata de bucuresti.

ce vreau neaparat e sa pot merge muuult si sa vad tot ce vreau. sa beau cafea buna si macar un cappuccino pe zi. sa pap un desert cu care m-a imbiat magda pe fb, tartufo pre numele lui. sa ma abtin cat pot de la toate minunatiile culinare ca sa nu am senzatia ca de 5 saptamani mananc “sanatos” degeaba. sa fac poze si sa uit de cateva lucruri pe care le port cu mine. sa fiu sanatoasa.

mi-am facut si lista deci 🙂 la intoarcere voi povesti daca m-am tinut de ea sau nu 🙂

mai pun o data clipul lui teddy ca nu ma pot abtine…realitatea bate orice scenariu :))

Posted on

vacante inca imposibile

cica incep ploile. mi-e dor de o vacanta de cateva zile undeva departe de asfalt. sa stau, sa dorm, sa iubesc, sa pap ceva bun, sa ma rasfat fara program, sa ma plimb cu moderatie (fara eforturi fizice teribile, uneori organismul vrea sa fie lasat in pace si atat), sa ma adun cat sa scriu, sa ma adun cat sa linistesc celulele, una cate una (sau hai, in grupuri, ca vorbim doar de cateva zile). ritmul ultimelor saptamani ma impiedica sa fug spre liniste si cam asa se vor desfasura lucrurile inca o perioada asa ca deocamdata, inainte sa adorm, visez la toate cele pe care mi le doresc. pana si gandul linisteste.

ca si in primavara, organismul imi da semne ca nu ma port cum trebuie cu mine insami. saptamana viitoare insa iau drumuri de medici la picior si pentru mine, ca tot am invatat drumurile pentru cei din jur.

cica incep ploile. n-as fi eu daca nu m-as bucura un pic. un pulover mai gros, o esarfa la gat (obligatoriu), o umbrela din cele mici care incap in geanta si un ceai bun intr-un loc cu arome placute (eventual o masa la geam).

o muzica frumoasa care sa insoteasca periplul (victor bailey, poogie bell…)