intre telefoane, maine si relatii

pentru ca sunt lenesa nu duc lucrurile la reparat cand trebuie. oricum nu prea cred in ideea de obiect reparat. e ca si cu relatiile in definitiv, orice nod, sarma sau lipici aplicat prelungeste un pic agonia si cam atat. cu alte cuvinte 😀 mi-a murit telefonul de tot. acum am revenit la un nokia batran ca inghetata polar (daaaa, stiu, a aparut din nou si inca n-am mancat si mor de pofta copilariei!!!), telefon care nu stie ce-i acela wifi, rade la mine cand ma suna cineva si…cam atat. ma consolez ca voi rezolva si asta intr-un fel sau altul, de preferat in curand. oricum, e bine de precizat ca daca ma sunati sa nu va asteptati sa va recunosc din prima (evident ca cele 6892 de numere de telefon nu au incaput in memoria antiquue-ului).

(nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului ca video-ul “dragoste in 3” poate fi vizionat in format HD la 1080 🙂 )

scriam de relatii parca, nu? 🙂 una dintre lectiile pe care le-am invatat in ultimele luni e ca murim “maine” si “maine” poate fi al naibii de aproape. s-ar putea sa ma inteleptesc si sa devin neplacuta, dar cand aud in jur spus “e timp” (de iubit, de luat decizii, de trait) mi se strepezesc dintii. nu, nene, timp nu mai e.  “maine” poate se insemne si cancer nu doar relatia perfecta pe care tot o cauta unul sau altul. si cat de multi nu cred ca “maine” inseamna si rau, nu doar o ipoteza a binelui care va fi de la un moment incolo….

ma intreba cineva ce sa faca cu speranta ca ii va fi bine la un moment dat. sperantele sunt pentru oameni slabi. cei puternici n-au timp sa isi faca sperante, isi ocupa tot timpul cu drumul ales, cu pasii pe care ii fac si le e bine.

imi place uneori sa ma vad batrana si simpatica, povestind cu prietena mea la fel de batrana ce faceam la 20, 33, 41, 52, 64, 70 de ani. punand o acolada faina peste tot. povestind de copii, de barbati, de crizele nervoase, de alegeri. pentru asta insa, acum trebuie sa traiesc ca si cand nu voi ajunge niciodata sa mai povestesc ce faceam ieri.

si pentru ca vorbeam de telefoane 😀 cu ce fac si eu o poza azi de pus pe twitter de la concertul linkin park?! 🙁

terapie cu dinti

mersul la dentist devine terapie pentru usoara depresie careia ma subscriu de o vreme incoace.  am avut noroc din doua motive: primul e ca am crezut-o pe prietena mea cand mi-a spus ca medicul ei e bun, cu mana usoara si grija pentru cine sta pe scaunul de “torturi” (chiar este, da, ai avut dreptate, multumesc ca m-ai facut sa cedez) si al doilea ca durerile care m-au luat dupa programarea pentru ianuarie au amortit orice alt gand la orice alt…ceva (luna decembrie a fost the worst possible din foarte multe cauze oricum). prin urmare la motivul doi, durerile de acum sunt suportabile si pe alocuri inexistente.

acum imi structurez timpul pentru rezolvat dureri, rezolvat frica. drumurile zilnice ma scot din casa cu ritmicitate si asta iarasi conteaza. nu de alta, dar cand iti faci singur programul, “iesitul” e random si la el renunt primul. am avut si destule treburi in fata laptoapei pentru care mi-e frica sa nu cedeze iarasi de la cat o suprasolicit muncitoresc.  dar sa ma vedeti cum constiincioasa ma pregatesc de mers la bormasinile mici care-mi fac zgomot in creieri! 🙂 ceva de nedescris! ma intreb ce va urma dupa dentist. cardiologul ma asteapta si el desi (sau pentru ca) a trecut 1 an si tot nu m-am lasat de fumat si nici de probleme pe care le stivuiesc corespunzator pe cord. vor veni apoi analizele de rigoare. dar si ce sanatoasa voi fi! voi urla din toti porii ca-s bine si mishto (aaa….exagerez un pic dar tot in scop terapeutic)

rasfoind azi un site care-mi place am dat peste o piesa cu care m-am intalnit intr-un moment nepotrivit. unul de cinism teribil. bine, nici acum nu stau prea bine, dar imi pot imagina cat de fain suna o astfel de declaratie de la omul potrivit. si uite cum stau cu piesa asta pe repeat 🙂

sa ne vedem sanatosi pe 22 si pana atunci sa ne citim prin toate cele (blog, mailuri, facebook…). a! am zis ca twitter-ul, altadata atat de uracios mie, a inceput sa-mi ocupe ceva minute pe zi? 🙂