Posted on

pregatiri, alergatura si muzici

buuun….am zis ca daca nu scriu acum nici nu mai apuc sa fumez si eu linistita o tigara 🙂

zile incarcate, au trecut cu bine, renul mic e vioi, ma bate pe mine la cap cu menu-ul pentru seara de Ajun, cand ne vom aduna prietenii care au fost alaturi de mine in 2012 ca sa … stam, sa ne facem cadouri simbolice si sa bem un pahar de vin alaturi de …turte moldovenesti cu nuca, poale-n brau si alte desfatari de sezon 🙂 anul asta cred ca fiecare trebuie sa pregateasca o colinda, m-am gandit eu mai bine 🙂

vremea nu e atat de urata incat sa nu iesi din casa, lipsa taxiurilor ma cam rupe atunci cand nu pot suplini distantele doar cu metroul, am fost la cateva concerte cat sa acopar toata gama de nevoi de sarbatoare, de la rock la colind, nu am facut toate cumparaturile si mi-e o lene monumentala…

nu prea am inteles ce s-a intamplat cu brazii de anul asta. abia azi am vazut in zona pietei cateva exemplare, chestie care mi se pare un pic ciudatica. a merge la un hypermarket de tip bricostore pt asa ceva mi se pare un prea mare efort. vad eu maine insa, azi merg la inca un concert si acusi fug ca sa am tot timpul de circulat in regula.

asta-noapte, cand ma uitam in lungul bulevardului cu clopotei luminati, am avut senzatia ca tunelul se termina in curand si ca va veni si lumina, acea lumina de care mi-e al naibii de dor 🙂 e si asta un soi de sfarsit al lumii.

am fugiiiit!

Posted on

scutece cu nuca :)

in copilarie nu mancam turte nici sa ma bati. pai cum sa pun gura pe ceva care purta numele popular de “pelincile/scutecele lui hristos”? bleah! fascinant mi se parea ca dincolo de reteta obisnuita (umplutura de nuca si zahar) exista si o alta umplutura, pe care adolescentii consumatori de etnobotanice ar trebui sa o aprecieze mai mult decat pe orice alta buruiana care-i omoara: julfa – un soi de pasta din seminte de canepa (e pentru cunoscatori). fascinanta la varsta aceea mi se parea denumirea, nu consecintele, caci precum scriam mai sus, nu “consumam”.

“copilaria” asta a mea a tinut multi ani…cam pana anul trecut. da, la intalnirile anuale de Ajun intotdeauna au existat turte (mama sa traiasca!) puse la dispozitia prietenilor, care chiar mai plecau si cu pachet acasa, dar eu…nimic! lemn! anul trecut nu stiu ce s-a intamplat si mi s-a deschis apetitul. urmarea e ca anul asta nu le-a mai facut mama, le-am facut eu, le-am insiropat, le-am potrivit corespunzator si de-abia astept sa vina seara de maine seara. bine, le-am si gustat deja, ca sa fiu sigura ca e pe gustul cat mai multora dintre cei care vor fi pe aici la intalnirea 2011 🙂 (mint! toti cei din casa le-am “gustat”… 😀 )

in alta ordine de idei, nimic nu-i mai frumos decat sa mergi sa cumperi brad cu cel de langa tine. pentru cine traieste prea apasat de viata reala, precizez ca asta nu inseamna doar ales de brad si platit, ci o stare de sarbatoare si liniste, obligatorie pentru perioada asta. ne-am dus, am ales bradut, acum e pe pozitie si maine ii vine randul la facut frumos, pe sunet de colinde (e un post de radio on-line cu “colinde vintage”…adica tot jazzul craciunului ever).

spor la treburi!

Posted on

sa se faca verde! am zis!

dupa un uichend cu paolo nutini, cu intrerupere de cateva ore pentru rock greu, ma declar relaxata. au fost ceva drumuri si ceva peripetii intra-craniene, dar le las in liniste unde le e locul. emisiunea cu turla a iesit tare fain, e cu pofta de cantec omul asta si sper sa-si gaseasca locul potrivit in ale muzicii si teatrului. concertele de la timisoara si cluj-napoca ale lui berinde au iesit minunat (am deja ecouri care ma bucura, mai ales de la cluj). ma bate gandul unui concert cu luna patrata  in februarie, da’ nu stiu cand. e luna cea mai aglomerata in declaratii de dragoste iar eu cant despre amante si relatii in 3…la naiba! incalc toate principiile lunii indragostitilor 🙂 acuma stiu si ca mai sunt nebuni ca mine si ca ma “scot” la o adica cu “piesa cu luna” (asta-i vorba unei fane de 4 ani jumate). dar chestiunea ramane importanta…cand sa pun concertul de februarie?! intre directia 5 si taxi?! 😀 😀 sau mai devreme?!

a fost validata informatia mea in premiera in legatura cu Folk You. gasiti in jurnalul national

ca tot vorbeam de nutini, cat mai cititi una alta, dati si drumul la muzica

revenind…a fost un “uichend” ciudat, pe alocuri foarte cald si de familie, pe alocuri zapacit. peste toate insa frig rau. incep sa bat din picior ca vreau primavara si cat mai repede. e singurul anotimp in care miroase verde, in care aerul e verde, in care in creierii mei e plin de verde (probabil inmuguresc sinapsele), in care piticii mei nu se mai ascund in pantofi pentru ca au atata verde-verde la dispozitie 🙂

hai sa fie si o poema nocturna, ca inca nu s-a terminat clipul de mai sus (cei de la 30 de ani in sus vor intelege poate mai bine)

…………………………

mai tii minte paharele de plastic
prin care vorbeam
tu pe o parte a garlei
eu pe partea cealalta?
bucuria nu sta in noduri
pe firul dintre tine si celalalt
ci in vibratia intinderii
aceea duce cuvantul mai aproape de inima

mai tii minte sobele cu plita
pe care se coceau turte
si le mancam fara sa stim ce e nutella
sau ca ar putea exista ceva mai bun?
bucuria nu sta in restaurante
cu masa, lumanari si chelneri albi
ci in vibratia gustului de iubire
ramas din noaptea trecuta

mai tii minte peretii camerei de 14 ani
cu postere dezlipite din reviste colorate
si versurile scrise cu carioci prin var
si casetele rulate pana la dezmembrare?
bucuria nu sta in ziduri pe care le cumperi
in contracte si rate
ci in casa din inima
cea mai frumoasa de pe planeta

bucuria sta in inima pe care o imparti

…………………..

a doua piesa e pentru cei care au o saptamana grea. nothings gonna bring you down! 🙂 sa aveti o saptamana bestiala!!!

Posted on

Intalnirile de drag

de ani de zile, muulti, seara de Ajun inseamna seara cu prieteni apropiati. ne adunam in fata bradului, cantam,  bem (discret, foarte discret) mancam turtele mamei si alte bunatati (in pofida postului, stiu, sunt o pacatoasa). ne facem cadouri simbolice (anul trecut instituisem un buget, dar a fost in mod brutal si crud incalcat, asa ca m-am lasat de asta), eventual lasam televizorul pe vreun film de sezon si palavragim asa…batraneste. pe langa brad, evident. ca am zis de cadouri: ma panichez cand vine vorba de ele, oricum ar fi ele de mici sau mari. daca nu le va placea simbolul? daca nu-i ok? sfarsesc prin a bananai prin magazine un pic haotic si pe ultima suta de metri “solutionand” problema. nu stiu daca de fiecare data fericit 🙂

teoretic ar trebui sa pregatesc si ceva muzica, numai ca hard-ul laptoapei e full aproape de tot felul de chestii pe care nu mai am timp sa le arhivez ca lumea. de curand ma uitam prin niste fotografii mai vechi si am descoperit inclusiv o petrecere de Craciun, cu Mos cu tot. anul asta m-am transformat in Elf si am adus Mosul mai devreme (cunoscatorii stiu de ce si unde), asa ca ma voi pune doar pe impodobit bradul. plus ale bucatariei, alaturi de mama. Legat de bucatarie, trebuie sa ma laud: muraturile pe care le-am pus anul asta – gogonele, castraveti, gogosari – au iesit absolut geniale!! 🙂 bine, a venit si mama cu un pic de pepene murat (de la lipovenii rusi), singura varianta pentru mine ca sa inghit vreo bucatica de pepene de orice fel.

inca nu-mi gasesc cutia cu “gloabe” de catifea. mai am de sapat prin cutii se pare. problema mea acum e sa nu dau de vreo cutie a pandorei, din cea inchisa bine si sigililata. sper sa am buna inspiratie!

va doresc sa fiti alaturi de cat mai multi dintre cei care conteaza si sa va amintiti cu drag de cei care sunt departe sau prea departe. si sa zambiti si sa fie cald.

vineri va urez oficial! 🙂 pana atunci, doar am mai zis: pregatiri cu spor!

a! vineri noaptea, Psihologul Muzical e la datorie. Andrei Partos nu face pauza, nu ia vacante 🙂

Posted on

din ziua cand vine mama

din ziua in care mama vine la mine, din gentile ei multe si grele se revarsa spiritul craciunului. nu stiu cum le potriveste ea pe toate, dar din fel de fel de buzunare ies arome, siropuri, prafuri frumos mirositoare.  o data cu venirea mamei se activeaza si ideea de planificare. numai ca de data asta e vorba de planificare a bunatatilor 🙂 turtele traditionale (un foietaj cu nuci si zahar si sirop, moldovenesc si special pentru seara de ajun), cozonacii, placintele “poale-n brau” – toate au un “timing” al lor, un anumit ceas sau o anumita zi de pregatire.

imi pregatesc narile pentru experienta cuptorului in fierbinteala caruia se nasc minunile culinare. evident, imi pregatesc si mainile pentru framantatul de cozonaci, dar asta e alta discutie.

tot din ziua in care mama vine, trebuie sa revin la un program mai normal de somn…cat de cat. nu de alta, dar cand dormi pana mai tarziu si te trezesti si mama deja a facut ceva treburi definite initial ca fiind comune…ai asa o jena ancestrala 🙂

imi incep vacanta in caldura si iubire din cele care nu pun conditii. mi-ar fi placut sa avem o familie mai mare, sa ne adunam de Craciun cu totii, dar chiar si asa, intr-un fel, ii aducem pe toti la masa, prin gand, prin povesti, prin amintiri.

va doresc (deocamdata) pregatiri de Craciun cu zambet si armonie!