incredibila mirare

si incredibila tristete pe care mi-o dau lucrurile alea mici pe care nu le ia nimeni in seama…alea mici de tot, precum “+”-ul intr-o ecuatie.

eu + tu

unde + inseamna asumare, decizie, spalat rufe, inghitit nervi PM, compromis, pupat, plictiseala, parinti…ale naibii de multe si mici.

ce bine ar fi ca intotdeauna ca IN PLUS-ul asta sa fie Fericire…

dar pe asta nu ti-o poate garanta NIMENI

oricat de speciala as fi, nu sunt o exceptie aici. nu, nu garantez nimic. nici bucuria, nici zambetul, nici armonia, nici batranetea, nici nepotii.

traim din incertitudini dar sssst! asta o stiu doar oamenii care mor iar eu am murit/plecat putin…de cateva ori in viata asta.

eu + tu

eu/tu

eu, tu

eu; tu

eu’ tu

eu% tu

eu$ tu

eu@ tu

eu-tu

eu…tu…

eu

drumurile poarta adevaruri incomode

sa pleci la un drum nou inseamna sa faci bagajul dupa ce, o vreme poate, te-ai insigurat intr-un univers confortabil de “a-fericit”. ce iei la tine? ce alegi din multimea de amintiri, de lucruri?

a fost o vreme cand purtam dupa mine toate amintirile. acum, pe masura ce trec anii, aleg mai atenta povara emotionala a bagajelor mele. niciun bagaj din cele cu care pornesti la drum nu trebuie sa atarne mai mult ca motivul pentru care ai ales desprinderea.

drumurile pornesc dinauntru, intotdeauna dinauntru. cele vechi se lipesc de pasi si ingreuneaza. daca iti spun: “pune gratarul la rascruce, curata talpile, ramai intors cu spatele pentru ca oricare celalalt isi are deja drumul lui nou de o vreme incoace“….te vei supara putin? e un adevar incomod…o sa-ti treaca supararea dupa ce vei face primul pas…care pas oricum e ca o aruncare in prapastie…dar ce senzatie de plutire incredibil de frumoasa…si habar nu ai ca plutesti spre Sus

impachetez doar haine astazi.  inca ma mai gandesc cat din tine las aici…tu esti bagajul meu incert si dureros, care se roaga inca, fara sa stie ca ar putea fi al naibii de fericit