articol la comanda :)

cand mi-a spus mama la telefon “n-ai mai scris pe blog” m-am panicat. noroc ca stie ce e pozie si ce nu in scrierile mele de aici 🙂

are dreptate insa. mi-am ocupat timpul cu acumulari de imagini, senzatii, muzica si…de ieri cu raceala.

o iau pe rand.

au fost concerte: “duelul tobosarilor” absolut minunat, un proiect extraordinar; concertul de decembrie al lui Alexandru Andries et comp – delicat ca o ninsoare linistita, era sa fie si Luna Amara azi…inca nu stiu daca-mi permit sa ies din casa si sa port virusii, inclin sa spun ca nu

a fost sesiunea de cumparaturi pentru cei care vor veni la concertul de la Puzzle de pe 16 decembrie. cate un simbol mic de final de an. in plus, va exista un pachet special format din 2 cd-uri “dragoste in 3” si “cu drag” la un pret promotional, astept sa mi se comunice si va anunt…astept si afisul care nu mai vine 🙂 idei?

a mai fost o noapte de aniversat, in rest ore de rasfat in toate felurile, si culinar, si cultural si ore de scris si ore de citit. se aduna foi, topuri de harti, caiete, agende, servetele… 10% sau mai putin din ceea ce scriu apare pe contul oficial de FB…restul va fi carte in 2014, am zis!

Mosul Nicolae, pe care am declarat demult si cred ca tot pe blog, ca-l iubesc mai mult decat pe Craciun, mi-a adus si ce-i trebuie copilului, si ce-i trebuie femeii romantice si ce-i trebuie artistului. pachet complet 🙂 de acum inainte, vorbind doar despre artist, poemele mele sau textele pentru piese se vor scrie cu un stilou frumos cu cerneala albastra, cu penita perfecta 🙂

raceala e bonus. am simtit ca ma prinde ieri, in timpul pelerinajului dupa cadouase. ma tratez. medicamente, fructe, miere, ceaiuri, supa de legume. da, si aspirina 🙂 ma voi face bine pana pe 16, in definitiv e mai mult de o saptamana pana la concert…

ma opresc din scris, a venit timpul sa pap supa…

ca tot “posesorul”

despre dodo am mai scris ca e cel mai bland si bun motan din lumea pisiceasca pe care am cunoscut-o. nu zgarie, nu musca, nu sasaie, nu se zburleste, doarme facut covrig pe pantofi sau pe papucii mei de casa cand stau cu picioarele pe scaun. miauna, slava cerului, ca sa nu fie confundat cu un caine. din cand in cand bodongane daca il cert pentru ca vrea sa se urce pe masina de spalat sau daca vrea sa cerceteze sub chiuveta sau daca vrea sa ma pacaleasca si sa intre in dormitor. tot din cand in cand se bucura ca ajung acasa (aaa…asta suna intr-un fel dar o las asa 🙂 ) si incepe sa alerge ca un ponei prin casa cu toate cele 7 kg din dotare. e alb tot si simpatic. convietuim de 9 ani impreuna, el are 10 si a fost adoptat. evident lasa par alb pe cele mai negre tricouri.

de saptamana trecuta incoace a fost bolnav si probabil ca, precum e tot stapanul de animalos, am avut senzatia ca ma dor pe mine toate injectiile.

motivul pentru care scriu insa despre dodo e pentru ca azi a fost ultima zi de injectii, iar ceea ce i se intampla la categoria rezolvari de probleme de sanatate se datoreaza unui cabinet veterinar unde am ajuns cu disperarea omului care nu poate sa deplaseze pacientul. doi medici s-au ocupat de el si da, au gasit solutii de transport astfel incat spatele meu sa fie intreg iar el investigat. bine, in prima zi cand am vazut ceva sonde am simtit ca lesin si am fost scoasa afara, apoi la fiecare serie de injectii am inchis ochii ca sa nu pic…

cabinetul TrickVet e in cartierul berceni si dispune de aparatura suficienta si de amabilitate cat cuprinde. intotdeauna mi-am spus ca de fapt in cabinetul veterinar este tratat si pacientul animalos si individul pe 2 picioare care il insoteste…

le multumesc si pe aceasta cale medicilor florin ghete si vlad diaconescu pentru abordare si dedicare. da, nu am inteles nimic din plansele in care mi se aratau formatiuni de xantina….dar ce vad acum dupa ceva zile de tratament este ca dodo nu mai miauna de durere si sta cuminte pe scaunul de langa mine si doarme. si mai e si tuns frumos, ca asta se intampla de cativa ani buni ca sa putem convietui in conditii decente de alergie  🙂

Motanul meu simpatic

si ca sa ma si laud, tot ca tot “posesorul de pisica”, a cam cucerit inimi la cabinet si astazi a avut si sedinta foto 🙂 si daca tot e vedeta…sa fie si clipul care l-a consacrat 🙂

donez cetatenie

la 20 si un pic de ani imi doream sa emigrez. cu putere. aveam motive solide, aveam o tinta onorabila, studiam problema, descarcam hartii si formulare. n-a fost sa fie. am regretat, in timp, mai mult sau mai putin. azi regretul meu e isteric.

nu am crezut niciodata ca transferul de putere poate sa ia forme atat de lipsite de subtilitate. batalia pe institutii imi arata actori politici fara stil, fara clasa. intre plagiat, sinucideri si suspendari, evenimentele din ultimele saptamani sunt dramatice pentru ca in fiecare dintre subiectele de prima pagina e vorba de fapt de nevoia de putere si tot ce deriva de aici in detrimentul pierzatorilor, in avantajul infometatilor.

asist de cateva zile la incercarea de construire a unui profil nou de erou politic, de tip Hollywood-ian, cu aura emotionala, ale carui defecte, pacate si vicii trebuie subscrise unui gest (presupus) onorabil. atatea scenarii americane ne fac sa simpatizam eroul negativ, sa lacrimam usor la moartea sau infrangerea lui, sa profitam de unda de speranta a textului de pe ecran ” dupa 20 de ani” cand il vedem iesit din puscarie,  mai curat, mai uscat…

indiferent ce s-a intamplat in interiorul casei lui adrian nastase, indiferent de motivatia gestului sau de pozitia glontelui, indiferent de corectitudinea procesului a carui durata sfideaza dreptatile omului obisnuit, personajul acesta urma sa fie arestat. decizia fusese luata. astazi se afla in spital si pe toate caile cu putinta se incearca stoarcerea de lacrimi de la electorii care vor merge in toamna la vot. vinovat sau nu, o institutie a statului i-a decis statutul pentru urmatorii ani. condamnatul obisnuit, cel care fura – sa zicem – o masina, va fi incarcerat imediat. daca va incerca sa se automutileze si va ajunge la urgenta, de indata ce se va simti ok si va deveni coerent va fi transferat la sectia spitaliceasca a unui pentenciar. va fi interogat. va fi supus procedurilor. condamnatul nastase nu, si mi se activeaza isteria pentru ca exista Cetateni si cetateni, pentru care justitia e Asa sau Altfel.

in timpul acesta scandalul cu plagiatul in serie devine aproape lipsit de importanta. in fata unui gest extrem, mai conteaza niste ghilimele?! da, stim cu totii, cel putin cei care am facut scoli suficiente, ca 80% dintre lucrarile de doctorat (si licenta) nu sunt decat traduceri ale unor lucrari cu autori care si-au facut munca de cercetare. in urma cu multi ani, cand imi scriam lucrarea de licenta, cum resursele on-line erau mult insuficiente si abonamentele la bibliotecile din afara prea scumpe pentru mine ca si student, am solicitat unuia dintre autorii teoriilor pe baza carora imi fundamentam lucrarea sa imi trimita articolele sale. lucrul acesta s-a intamplat, am primit colet de la universitatea din bath cu printuri ale articolelor. plus carti. am avut atunci neplacuta surpriza de a vedea unul dintre articolele sale tradus si transpus sub semnatura unuia dintre profesorii mei. fara ghilimele si cu usoare referinte. a fost prima lectie de plagiat. voi mai spune ca am fost imediat intrebata de unde am materialele citate in lucrare. cata satisfactie am avut atunci spunand “le-am primit prin posta de la autorul….” si am simtit jena profesorului meu. macar atat. si cum la un moment dat am ajuns sa scriu referate ale unor lucrari de doctorat (un membru de comisie doctorala nu avea foarte mult timp pentru a le citi pe toate) am o imagine foarte buna despre norma citatului pentru multi dintre colegii de breasla cu diploma de doctor.  da, acesta a fost unul dintre motivele pentru care am renuntat la a dobandi acest nivel academic.

sa ma mire ca rand pe rand, in cazul fiecarui ministru nou sau vechi, avem de-a face cu lucrari compilate si traduceri asumate ca fiind idei proprii? nu se intampla. ceea ce insa imi da sictirul peste cap e faptul ca furtul intelectual devine, in ecuatia ultimelor saptamani, unul minor. eh, de ce ne mai impiedicam de ” ” ” ” ?

intre o adunare ilegala de fonduri si o adunare ilegala de cuvinte, cea dintai devine telenovelica si obtine cumva simpatizanti. cea din urma conteaza doar pentru intelectuali, “cine-or mai fi si aia”.

vestea serii de ieri a fost demisia lui voiculescu din senat, sub motivatia publica a eliberarii de povara unui statut care nu-i permite respectivului sa “faca lucruri bune pentru tara”. in toata debandada ultimelor saptamani, consider ca teoria conform careia e vorba de fuga de justitie este mai mult decat probabila (exista un dosar de coruptie al carui termen final era in cateva zile). puteti citi aici teoria cu pricina.

cum oricum nu contez ca cetatean al acestei tari decat atunci cand vine vorba de taxe si impozite, cred ca pentru o buna perioada de timp ma voi considera un om cu buletin, undeva, intr-un sistem din care nu mai vreau sa fac parte. imi voi pastra insa cu naivitate dorinta de a vedea ca ceva CORECT se intampla.

alina manole