vreau o zi

o zi sa fie liniste, bunatatea sa nu coste, sa primesc lucruri minunate si sa nu fie un schimb, sa pot sa tac, sa pot sa pun cele mai stupide intrebari, sa ma pot adanci in temeri

o zi sa fie calm si sa curga totul usor si frumos, sa nu-mi pese, sa pot sa privesc in gol, 5 minute, sa nu aud intrebari, sa nu ma judece nici ingerii si legat de ei… o zi in care sa-i vad

o zi, una singura, in care sa dorm si somnul sa-mi fie pazit, sa fiu iubita fara niciun motiv, repet, fara niciunul, oricat de mic

o zi sa pot spune orice despre mine, tot intunericul, toata lumina si apoi sa fie totul uitat, de tot si definitiv

o zi ca un suvoi de apa croit dupa trupul meu, in care sa ma imbrac, nu sa ma spal

o zi in care sa pot uri cu toata fibra, in care sa uit ca-s om bun…ba nu…asta n-o sa se poata niciodata…

apoi sa incep sa traiesc

o sa vina repede ziua asta.

de ce “luna amantelor”

m-a intrebat cineva de ce am schimbat titlul concertului de sambata din “Luna Patrata” in “Luna Amantelor”. (e doar pentru februarie, oricum) 🙂

amanta din catecele mele e doar o femeie care iubeste mult. daca v-ati numi nu iubiti, ci amanti, v-ati comporta altfel fata de celalalt? daca v-ati prezenta cu “el e amantul meu” sau “ea e amanta mea”… datorita suprapunerii de eticheta sociala implicita….. ati intelege oare mai bine ce inseamna “iubit” sau “prieten”? 🙂 e doar un gand. vi-l dau si voua 🙂

afara e ninsoare de poveste. scot capul pe geam din cand in cand, ca nu-mi ajunge doar sa vad, vreau sa si simt. nu-mi mai ajunge …. 🙂 daca maine voi fi ragusita, sa stiti ca e de la iarna. ca mi-au pus fulgii lacat buzelor. dar si asa tot o sa va cant despre cat de mult se poate iubi si cat de mult se poate pierde si cat de frumos poate fi in ambele situatii pentru ca asa te simti viu. pentru ca asa ajungi la 60 si ceva de ani povestind cu zambet despre tine, omul TRAIT.

afara ninge de poveste si mi-am trimis si piticul la joaca. e pe undeva, rostogolindu-se de nebun ca sa se faca om de zapada