Desteptarea primaverii, trupa Firma si alte istorii de avanpremiera

Desteptarea primaverii

Despre punerea in scena, la Teatrul Mic, a piesei “Desteptarea primaverii” stiam de anul trecut. Din umbra, am trecut prin cateva etape de povestiri. Apoi am primit intrebarea “Vii?” si m-am infiintat, in loc privilegiat un pic, in sala de teatru.
O mentiune mica: sunt spectator bun, imi inchid telefonul, nu soptesc nimic catre vecinul de scaun si sunt atenta-foc, dar…am o problema cu duratele mari ale unor spectacole. Ma sperie. Poate usoara claustrofobie. Poate faptul ca stiu ce inseamna procesul de atentie si care sunt duratele optime. Nu intru in detalii stiintifice. Ati inteles ideea. Ei bine, piesa dureaza 3h si 15 minute. Pauza dupa 1h 45 min. Ma panicasem un pic.
Si a inceput. Si a venit pauza. Si s-a terminat.
Si detaliile scrise mai sus nu au contat si asta mi se intampla rar. FOARTE rar.
Incerc sa ordonez ideile pe baza carora va voi face si recomandarea de a vedea Desteptarea primaverii
1. Textul – il cunosteam deja; cine nu il cunoaste, cu atat mai mult se va bucura de el; il gasiti pe internet.
2. Mash-up (ca alt cuvant mai potrivit in limba romana nu am la ora asta) intre arta dramaturgica si cea muzicala.
Nu este un spectacol de teatru si atat. Pe scena se afla trupa Firma. Care nu e trupa de acompaniament. E parte din poveste. Cantecele au fost scrise pornind de la text si sunt perfecte. Perfecte. Nu sunt fan Firma. Imi plac cateva dintre piese si un videoclip pentru care s-a muncit mult. Ce se intampla insa in acest context nu are legatura oricum cu un concert -standard. Daca mergeti, imi veti spune apoi despre “In numele tatalui” si mai vorbim pe tema 🙂
3. Jocul actorilor, tineri, bun. Rares Florin Stoica – trebuie mentionat.
4. Solutiile regizorale…ei bine, acum ajung la Vlad Cristache.
Liviu Ciulei si Victor Ioan Frunza sunt doi dintre regizorii care au pus in scena textul. Si vine Vlad Cristache in 2017. Nu stiu daca a fost elevul lui Victor Frunza, dar ceva imi spune ca da. Cand intr-o piesa de teatru ma scot din circuit 5 scene, e mult. Sau, ca sa nu intelegeti gresit, e de mult Bine. Si ma uitam la regizor aseara, atat de tanar ca i-am urat in gand sa nu uite varsta aceasta cand va ajunge la 50.
6. Sunetul e impecabil. Calibrarea muzica – voci actori e exact asa cum trebuie. Nu e sonorizare, e sound design. Cateva dintre efectele de pe final de momente muzicale fac cale buna de stare unor pasaje intregi cuvantate.
7. Hai ca vine si randul unui punct slab, ca ma stiti sincera chiar si in entuziasm 🙂
Light design-ul. Aici mai e de lucru. In 2 dintre acele scene minunate de care scriam mai sus, ceva idei mai inspirate in ceea ce priveste luminile ar fi dat pus un diamant undeva. Au mai fost si alte momente in care simteam nevoia de light desigh, nu de lumini de teatru. In plus, doua dintre luminile amplasate la nivelul scenei, spre una dintre iesiri, mi-au batut in retina mult si albastru si…gata.

As mai scrie inca pe atat. Despre text si despre uriasa diferenta intre anii acestia si cel in care a fost scris in ceea ce priveste adolescentii si ce cunosc atat de rapid acum in privinta sexualitatii. Despre public si faptul ca inca se mai aude sunetul telefoanelor mobile. Despre freamat si emotiile unei avanpremiere.
Va las sa ma credeti sau nu ca 3 ore si 15 minute (si 30 de minute, daca luam in considerare pauza) merita petrecute acolo.
Inca ceva: intrati la timp in sala la inceput si dupa pauza. Lucrurile se intampla cursiv, continuu. Inclusiv in pauza.

Plecaciune si drag,

Alina Manole

Ea nu-i femeie, e miere

alina-manole

vezi tu, nimic din ce stii nu-ti ramane in cap cand vine vorba de ea, nimic din ce-ai invatat nu-ti mai este de folos… ca n-are nimic ascuns si te intrebi “cum mama naibii?! asta nu-i femeie!” si ai dreptate, asta nu-i femeie, e miere din cea care curge auriu si acopera toate ranile… ce femeie te trimite la culcare singur pentru ca ea are treaba, are descantece de facut, ca sa-ti treaca relele…? ce nu stii e ca o inteapa in inima cand ii spui ca esti trist, cand se uita la tine si te vede abatut, ca se duce cu mainile pline de grijile tale sa le puna in sare si o ustura si-o dor dar zambeste printre lacrimi ca stie ca tu vei fi mai bine, asta e grija ei cea mare, sa-ti fie bine, uita-te cum in fata ei iti pica toata bravada, se duce dracului, are ceva de nu stii ce sa-i spui: sa-i vorbesti de pat, sa-i vorbesti de inima, sa-i vorbesti de copilul ala din tine…? si te apuca toate cele ca nu-i ca celelalte, cu ele poti sa soptesti si sa te culci si sa te simti dupa cum ti-e pofta de carne, cu ea te simti om intreg si dezgolit, uite cum cad toate cele de masti si te inveleste cu bunatate si nu-i maica-ta si nici n-are cum sa fie ca nu-ti vorbeste ca ea, iti vorbeste altfel, parca dinauntrul tau, parca din carti, din cele magice si te sperii…cum sa fie femeia asta buna cu tine asa, pur si simplu? si fara sa ceara nimic, nici de iubit, nici de trait …o fi naluca! asta e!… dar pe naluci nu poti sa le prinzi in brate si sa le saruti…iar tu visezi asta si o faci in gand de zeci de ori si de fiecare data gandul asta te ridica o palma de la pamant, ce-o fi gandind ea la ora asta? cu cine-o fi? nici n-ai dreptul sa intrebi, cand se rascoala in tine gandul asta ti-e rau si iti merge de-a-ndoaselea, nu-i a ta si nici nu crezi ca ar putea sa fie desi e toata acolo pentru tine si stii ca o sa ramana, cu gandurile ei bune care iti dau aripa… stii ca te inalti doar pentru ca se uita la tine si te vede cum poti sa fii, cum iti doresti sa fii, acolo sus, cel mai sus, asta e iubire? de ce n-ai avut habar de asta de la inceput, de-acum 15 ani, de-acum 7? acum ti-e frica, o sa pierzi tot ce te-au invatat altii si urla mintea-n tine sa o uiti, sa o renegi pentru ca nu vrei sa fii cel din oglinda ochilor ei, acolo esti perfect si de asta ai face toate prostiile, ca sa-i arati ca nu se poate ca ea, ca nu poti sa fii bun la nesfarsit, ca prosti sunt aia de-s buni ca-si dau timpul aiurea pentru ceilalti, ai fost si tu asa si uite ca ai ajuns pe jumatate orb, cu franjuri pe la ombilic de cat te-au sapat razboaiele, daca te uiti bine nici ea nu sta prea bine, dar refuza sa  fie altfel si primeste toate lucrurile zambind fara sa se intoarca, plutind peste guri de spuma, de unde atata putere, e clar, face ceva, altfel n-ar rezista, e prea mica, o poti lua in palma si incape acolo, macar daca te-ar lasa sa o iei in palma si sa ai grija tu, tu sa ai grija? la o adica de ce nu? poate are nevoie sa doarma, uite, sa doarma o noapte intreaga fara sa scrie, fara sa stea cu ochii deschisi, mari si intunecati ca cerneala lui Dumnezeu, nu intelegi, ea nu e… n-are definitie….ce haos e in jur si ea un punct luminos cand nu mai stii incotro, poate m-ar iubi – spera inima – dar vine gandul si rade de tine, ea nu ma poate iubi doar pe mine, ea nu e femeie, e bunatate care curge ca mierea ….

Alina Manole

5.08.2014

plec putin – si actiune si versuri

asa, ca inainte de plecarea in Vama Veche si de concertul de acolo, in spiritul articolului de ieri, mai postez versurile unei piese de pe albumul Dragoste in 3

“Plec putin (m/v Alina Manole)

Vezi tu, a trebuit sa plec putin, nici n-o sa stii ca nu-s aici

Ma voi intoarce in curand c-un pumn de licurici

Ar trebui sa-nchid fereastra…cred…la noapte o sa rada un nor

Mai stii povestile ce le spuneam? Povestile nu mor…

ref: Si daca o sa-ti fie dor…nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta

A trebuit sa plec un pic, s-adun nimicul din nisip

Vezi tu, a trebuit sa plec un pic, stiu c-ai vrut sa nu mai plec deloc

dar langa tine nu mai stiu daca pentru mine mai e loc

ref: Si daca o sa-ti fie dor…nu ma cauta, nu striga, sunt aici in preajma ta

A trebuit sa plec un pic, s-adun nimicul din nisip

….

Vezi tu, a trebuit sa plec putin…

Vezi tu, a trebuit sa plec…”

Buna dimineata, Femei! Buna dimineata, Barbati!