Drumurile care ma salveaza…

…da, ma salveaza si de mine uneori 🙂 (spus fara ton dramatic, cu un pic de ironie pe care – numai eu – mi-o permit la adresa mea)

una dintre bucuriile mele mari este sa plec pe campii. vorba vine. plec pe asfalt, rotile mananca fiecare kilometru si … incepe lumea. cele mai multe idei de scris imi vin in masina. bancheta din spate e cea mai inspirata. in fata devin copilot si sunt prea atenta. cateva cantece asa au aparut. cele mai multe poeme acolo stau, pe drumul dintre destinatii. chiar si cele mai multe momente personale fericite tot de calatorii au tinut. si acum zambesc 🙂

toamna incepe asa cum speram, cu septembrie auriu si drumuri muzicale. i-am spus calatorie fericita pentru ca, “organizatoric” vorbind, este vorba de partea a doua a turneului de promovare. “Fericirea de Luni” a mers in Moldova, la mare si in nord. acum plecam cu albumul cel nou in 5 orase de care mi-era dor.

sa le iau pe rand:

24 septembrie – Sibiu 🙂 – despre “orasul meu de catifea” am mai vorbit 🙂 si da, cantam din nou la Atrium, loc de frumoase amintiri…

25 septembrie – Cluj-Napoca  – ajung atat de rar la Cluj, fir’ar! poate de asta bucuria e si mai mare ca da, in sfarsit…La Cizmarie

26 septembrie – Baia-Mare – pentru a doua oara am fost invitati la Sarbatoarea Castanelor! ce peripetii faine au fost anult trecut…ioi! le-am povestit pe blog la vremea aceea. acum imi vine in minte si concertul de dupa concert…

27 septembrie – Zalau – in Zalau am cantat de 3 ori pana acum dar…ultima data in 2011… 🙂 acum ajung insa cu Raul, care e nascut in Zalau (si ma gandesc ce frumos va fi cand, aliniind planetele, vom merge impreuna in Roman). concertul e sub umbrela Muza Fest, pe Terasa Boema

28 septembrie – Brasov – ei bine, cu Brasov-ul e poveste interesanta! au trecut…tadaaaa…5 ani de cand nu am mai…si culmea, s-ar crede ca e aproape de casa :)) vom canta in Times Pub!

cireasa de pe glazura amara care sta pe prajitura numita turneu de septembrie se numeste…Bucuresti. ne intoarcem la Teatrelli cu bucurie si drag. pe 29. partea frumoasa e ca am integrat acest “acasa” in turneu si-l vom trata ca atare. ca inca o destinatie. voi ajunge in Bucuresti in ziua concertului, singura diferenta va fi ca nu voi merge la hotel pentru pregatirile de dupa proba. pentru acest concert s-au pus in vanzare deja biletele pe eventim sau la casa de bilete a salii, din Piata Lahovari. concertul din Bucuresti inseamna si o joaca faina, intrucat pe scena va fi, in afara de duo-ul de baza, Adi Flautistu – contrabas si Adi Tetrade – tobe. Pe Adi-de-la-tobe l-au cunoscut cei care au venit la Tg Mures, Sighetu Marmatiei si Vama Veche 🙂

sunt cam 1200 de kilometri si 5 concerte in tara. cu toamna. cu munti. cu paduri. cu asfalt. cu muzica. cu oameni faini alaturi (cant cu Raul Kusak si Ovidiu Condrea). cu oameni frumosi in fata mea. cu emotiile mele, de fiecare data uriase.

va astept sa veniti la concerte pe toti cei care sunteti in locurile unde ajungem si care aveti de trait si de iubit pana la capat. facem si terapie. bonus 🙂 adica eu imi fac cu voi…

foto-turneu-Alina-Manole

despre experienta ceaunelor

experienta aceasta merita sa fie povestita cel putin pentru ca in noaptea de sambata spre duminica nu ma mai lua somnul 🙂

am stabilit ce gatesc, am stabilit pasii, am trimis retetarul pentru stabilirea cantitatilor finale, m-am trezit la 7 si jumatate, la 9 fara un sfert eram la locul faptei. dimineata, inca racoare, cafeaua pe terasa, fasolea deja la fiert, cocosii la randul lor in proces de fierbere, legumele taiate. da, am primit ajutor, ca ceaunele sunt uriase.

si ne-am apucat. am inghitit fum cat pentru 2 baxuri de tutun, am baut litri de apa. am gatit.

nu partea asta merita povestita ci bucuria de a vedea oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care au vrut sa pape ce-am facut eu. sau faptul ca dupa 50 de minute primul ceaun cu bors de cocos(h) era aproape gata si ca da, la buna inspiratie a lui horatiu, cand a inceput aventura culinara, am gatit mai mult astfel incat sa mai existe un “ceaun de rezerva”. sau bucuria de a pune in castroane si farfurii pentru cei veniti la masa.

i-am cerut scuze taximetristului la intoarcerea acasa pentru fumul din hainele mele. mi-a spus “lasati, doamna, ca se vede ca ati muncit astazi” si m-am gandit la cei care ma hranesc atunci cand ies in oras. am stat ore langa focuri aprinse pe o caldura mare rau (nu ca in bucatarie ar fi mai racoare), aveam picioarele umflate, ma durea capul, aveam ochii mici si o oboseala maxima. unii fac asta in fiecare zi. am constientizat asta asta-noapte (sau dimineata, in fine) cand m-am intins in pat. nu e o meserie usoara, oricat de asumata ar fi ea de cei care chiar au ce cauta in bucatariile publice…

am trait o zi minunata, asta cu siguranta. mi-era dor sa gatesc si sa impart papa bun pentru prieteni. a fost o premiera pentru mine sa gatesc in spatiu public. am avut emotii cat china 🙂

sa va fie de bine! 🙂

multumesc lui horatiu pentru invitatie, multumesc tuturor ajutoarelor mele de la copac, multumesc celor care au facut poze ca sa ma vad apoi in actiune (e o ipostaza noua, cum sa nu vreau poze?!), multumesc prietenilor ramasi in bucuresti si care au venit pe canicula la racoarea de sub copacel si care au inhalat si ei o parte din fum ca sa fie langa mine.

si, daca tot v-am hranit un pic, sper sa ne vedem joi, la clubul taranului, la spectacolul “joia pacatosilor” , ca sa hranim si sufletul 🙂

am fost si la psiholog…verdictul insa…

vineri noaptea am petrecut cu Andrei Partos 4 ore … si nu stiu cand au trecut. ca de fiecare data am ras mult, am glumit inteligent (si modest 🙂 ),  am cantat live, am ascultat si piese de pe noul album. a fost o premiera pentru o parte din piesele de pe “dragoste in 3”. au fost muulte mesaje (sau asa mi s-a parut, o sa astept rezolutia Iuliei Radu, omul care raspunde de comunicare, tras linie la final, executat fotografii… 🙂 ) si ma bucur ca unii dintre ascultatori au ramas pana dimineata pe receptie. propunerile muzicale au intrat aproape toate, faptul ca unele n-au mai “incaput” e probabil si vina limbutiei mele 🙂 din categoria aventuri: mi-am pierdut la filmari capodastrul si cum imi trebuia unul vineri,  la 11:30 p.m. l-am sunat pe teddy care a intrebat si…a gasit unul. eugen butaru, multumesc de ajutor! a doua aventura, mai mica, e ca am plecat la mine si cu ceva cd-uri…si unul dintre ele i-a fost inmanat realizatorului…care realizator mi-a spus amuzat si in direct ca…e carcasa goala. voiam sa difuzez o piesa faina tare de pe un album inca ne-lansat in bucuresti, semnat Vali Racila si Raul Kusak…dar cd-ul a ramas in laptoapa 🙂

se poate spune ca am fost la psiholog cu “dragoste in 3“. si, spre finalul emisiunii, cand am fost intrebata daca si adolescentii au acces…am spus ca isi pot convinge parintii (si pe buna dreptate) sa vina si ei sau, daca nu au timp (parintii) sa li se spuna adevarul…sau unul dintre adevaruri: dragoste in 3 poate insemna si “eu, el si…piticu’ ” 🙂

in plus, e sala de teatru, nu se consuma bauturi alcoolice….liber la sub 18 ani. manifestari extreme precum ruperea tricourilor sunt strict interzise 😀

sambata am dormit enorm, oboseala acumulata la filmarea de clip si-a spus cuvantul. noaptea insa…pentru ca promisesem cu doua saptamani inainte, facusem rezervare etc…am pornit spre un rasfat. m-am rasfatat indecent cu un concert de blues. scriu “indecent” pentru ca locul in care am fost e cunoscut a avea mult fuuum si caldura, indiferent de anotimp si, teoretic, ar trebui sa ma pazesc de raguseli, raceli, inhalatii toxice etc. ha! vezi sa nu! n-a mai contat nimic altceva decat concertul Vali Racila & Raul Kusak. superb! blues. blues. blues din cel de platina. superb! va recomand si va trimit dupa acesti doi artisti, care vor mai avea concerte chiar saptamana ce incepe (a inceput deja). m-a bucurat ca am palavragit un pic si cu mihaela, anamaria si mihaela (doua mihaele, da!), venite si ele la concertul cu pricina. cica ne mai revedem pe 30 🙂

inainte de concert am fost si la Ateneu, am audiat big-band-ul radio sub mana lui Ionel Tudor, apoi am vizionat un playback al unui cvartet, apoi din nou un live cu Andrei Tudor. despre playback nu ma intrebati…ca mi-e rusine si sa povestesc.

duminica am facut ochi devreme, cu durere in gat, nas infundat si febra. mananc miere, beau ceaiuri, iau teraflu si aspirine. orice indecenta se plateste, clar. am mai dormit insa…muuult si mi-a prins bine. am sfarsit prin a merge la o carciumioara din motive de lene de gatit si…s-a terminat si duminica.

legat de carciumioara…mmmm….recunosc ca-mi place sa testez locuri. mai demult, cand aveam timp mai mult, scriam cronici mai multe despre menu si servire si estetica culinara. acum am timp mai putin dar nu ma pot abtine. e un restaurant mic de tot, cu specific arab. am aflat de el de la dorin ciobica, il lauda destul de entuziast, si am spus ca merita testat. ei bine…mmmm….curat, impecabil, servirea aproape instant, mancare senzationala, preturi foaaaarte ok. romani fiind, evident ca am dorit ciorbe (eu mai mult pentru gat, nu de pofta 🙂 ) si au fost bune rau (sunt pretentioasa la felul asta de mancare pentru ca fac la randul meu niste ciorbe geniale 🙂 ) si apoi ne-am axat pe platouasul cu “specifice”. buuun tare si gatit arabeste, nu din carti. sa mai spun ca ceaiurile de cardamon au fost din partea casei si am primit si un bonus de dulciuri indecenteeeee? si zau ca nu mai incapeau in burtica…dar le-am facut loc, intre doua guri de ceai. da, in carciumioara nu exista bauturi alcoolice, ca orice spatiu arabesc ce se respecta.

e deja luni. am febra din nou si asta nu-i bine. ma uit la concertul for NYC, in memoriam victimele de la 11 septembrie. o reunire minunata de muzicieni si artisti. multumesc, Iulia, pentru link. sper sa adorm curand si sa ma trezesc sanatoasa si in toate mintile trupesti. se anunta saptamani stranse, gata cu rasfatul.

a! pentru cine se uita pe facebook sau da “share” evenimentului de la teatrul Nottara…apare o alta data decat 30 septembrie. asa mai face facebook-ul. lansarea e pe 30 si nu altadata. pentru share am spus ca voi folosi linkul ASTA sau linkul ASTA si inca vreo cateva

si ca veni vorba de linkuri….iata inregistrarea emisiunii Psihologul Muzical cu subsemnata. Click daca va plictisiti 4 ore la birou :))

sa fie si un strop de muzica.

vacanta + inaugurarea de pe 2

Vacanta s-a terminat, asfaltul sa traiasca si cremele de protectie solara. Am fugit o saptamana cu telefonul (aproape) inchis, cu accesul la internet (aproape) inexistent. In prima zi am adormit la plaja pentru ca mi-era frig. Frigul insa nu are legatura cu soarele, asa ca am sfarsit cu o ardere in rosu aprins pe tot spatele. Urmarea a fost ca restul zilelor am incercat sa echilibrez balanta…dar am precizat ca arderea a fost cu baza de crema anti-orice? Un sfat prietenesc: cumparati crema cu factor 50, din Bucuresti sau din orasele voastre, preferabil 2 tuburi. Sa ramai in zona litoralului fara crema inseamna sa platesti dublu (si oricum cam fara rost, vezi efectele) si sa te frustrezi ca nu gasesti lotiunea anti-soare preferata.

Am zis de multe ori ca marea nu e punctul meu forte. Acum cativa ani insa a inceput sa-mi placa. A fost suficienta o dimineata fericita, calma, pentru a “suporta” nisipul si apa si pe lumina, nu doar la rasarit sau in pierderile nocturne. Am vrut sa vad daca anul asta e la fel. Ei bine, n-a mai fost “atat de…” (ca stare de spirit), dar cu siguranta faptul ca marea, in orice locatie am ajuns, a insemnat plaja aproape privata (lume putina, nu sezon) si liniste…a contat enorm. Bine, si consumul moderat de sangria, pregatita bine, la vreme de noapte, la o terasa cu semnificatie… 🙂

Intr-una din zile am ajuns in Vama Veche. 100 de oameni cu totul, muzici de care-mi plac mie mult tare, intalniri cu pitici pe plaja (miruna stie) si vesti mai consistente legate de concertul de sambata asta, de pe 2, cand inauguram o noua locatie Papa la Soni. E vorba de terasa La Corturi (un pic mai sus de fosta baza sportiva), cu scena pe plaja. Vom avea asadar un concert cu vizionare libera si auditie cu briza inclusa. La cum se anunta vremea si cat de friguroasa sunt…va fi si cu pulover 🙂 concertul a fost amanat din motive atmosferice

Duminica s-a incheiat si sezonul octombrie-iunie de “luna patrata” – radio. Deja se aglomereaza concertele la mare si “uichend”-urile departe de Bucuresti. In plus, se lucreaza la album, tobele s-au tras (claudiu e mesterul ritmic, se stie), chitarile sunt trase (o sa vad daca mai reiau ceva), pianul picura frumos (adrian, cine altcineva?!), trompeta puncteaza (dan, evident)…urmeaza vorbele, mixajele, masterul, coperta, numele albumului :), lansarea din toamna (inca nu stiu cand), scenariile asociate, sponsorizarile, parteneriatele…si lista continua

Sa aveti o vara suportabila in ale caldurii, cu surprize placute in ale mintii si cu veselie in inima.

Ne citim!

p.s. pentru cei care ma tot intreaba de FolkYou/miscarea de rezistenta, nu stiu mai mult decat am aflat si scris in ianuarie anul asta, adica perioada 21-24 iulie.

un pic de folk

in ultima perioada s-a intamplat sa ajung la 3 concerte de folk. spun “s-a intamplat”  pentru ca desi de multe ori imi doresc sa ajung prin diverse locuri cu muzichii, nu de fiecare data am timp sau mi-e bine suficient incat sa ies din casa. si ieri mi-as fi dorit de exemplu sa ajung la mojo, dar nu am reusit pe motive de raceala, evident.

dar sa o iau cronologic. mai intai, seara dedicata memoriei lui Vali Sterian. spre deosebire de alti ani, locatia a fost aleasa cu o miza crescuta a numarului de locuri, ceea ce nu a fost deloc rau. am ajuns inainte chiar de la inceput si nu am mai gasit locuri libere. asta m-a multumit foaaaarte tare si, asa cum vorbeam si cu Andrei Partos in seara cu pricina, numarul mare de spectatori veniti la un show “in memoriam” nu poate fi decat de bun augur in ceeea ce priveste respectul acordat unui artist chiar si dupa Trecere. sunetul a fost acceptabil pentru spatiul cu pricina, ceea ce iarasi a fost de bun augur pentru seara. iar daca inceputul a fost cum a fost, pe parcurs s-au reglat toate problemele tehnice si a devenit chiar foarte bine. un gest foarte frumos a fost facut de eugen avram care, neuitand pentru ce s-a adunat public, a spus cateva cuvinte despre Vali Sterian si apoi a lasat sa curga o piesa de “bun gasit”…o stiti cred (unii mai tineri s-ar putea sa o stie in versiunea lui dinu olarasu, va garantez insa ca originalul are farmecul lui Sterian cu totul). foarte multi artisti au cantat pe scena “preotesei”: fox studis, cantos, zoia, maria, sorin minghiat, tic petrosel, ovidiu, fortele de munca, paturca, eugen avram. ordinea e aleatoare si sigur cred ca am scapat macar doi dintre cantautori. ceea ce insa m-a “ranit” un pic, desi asta poate fi pusa pe seama sensibilitatii excesive, este faptul ca in timpul cantarii s-a vorbit mult. enorm. galagios. ascutit. am stat multa vreme in afara salii, in dreptul usii, ceva mai ferita de fum si de zgomot, care zgomot nu era al chitarilor ci al palavragelilor. eu inteleg socializare, da’ nici chiar asa. pe de alta parte…chiar cred ca formula de “intrare libera” perverteste orice ascultator. mi s-a intamplat intr-un club cu muzica live (iara nu folk) sa vreau sa “ascult”…cand toata lumea venise sa aniverseze. atunci am avut pentru prima data “revelatia” aceea minora: “daca-i concert, e cu bilet, daca e de distractie e moka” (asta-i vorba unui amic si am ajuns la ea pe buan dreptate).

revin la seara de folk. cu minusul asta (si iarasi multumesc celor care vin la concertele noastre care-s intotdeauna cu bilete si ne asculta) seara nu inseamna ca a fost mai putin reusita. felicitari celor care an de an chiar tin sa se faca seara Vali Sterian!

un alt concert la care am ajuns a fost cel al lui tica lumanare din el grande comandante. stiam ca in ultima vreme concertele lui tica sunt multe si in multe locatii din bucuresti. asa ca ne-am pornit cativa nebuni spre locul cu pricina.  am gasit public putin, cam cat doua maini asa, dar cu chef de cantat si chiar si de dans. poate ca suma celor adunati era atat de mica din considerentul de mai sus (multe concerte in interval foarte scurt de timp), dar munca omului cu chitara a fost ca pentru un club plin si asta-i un plus pe care nu il au multi artisti. cantat fara pauza, aproape 2 ore, cantece mai vechi sau mai noi, proprii sau ale altora (cand am ajuns, tica tocmai canta o piesa de-a lui ovidiu)…si un nu-stiu-ce care m-a facut sa-mi aduc aminte de munte si de drumetii si de cabane cu cantari pana in zori sau de “lire” si alte concursuri la care participam in tinerete. am cantat din toti plamanii de-ale drumurilor si urcusului toti nebunii de care spuneam mai sus si am oftat asa un pic ca vara asta s-a dus fara nicio escapada montana. legat de noua asociere a lui tica cu radu pietreanu, am fost intrebata care mi-e opinia. o voi spune si aici ca sa nu existe confuzii sau neintelegeri: fiecare om isi alege singur drumul si accepta tot ce decurge din asta. de ce sa ne preocupe soarta altora cand avem atat de multe decizii de luat noi insine?!

(legat de locatia cantarii…acolo am avut eu primul concert cu bilet de intrare, singura singurica, acum cativa ani, dupa reintoarcerea in muzica. inca mai am concertul filmat…ma uit ca sa vad ce-am invatat si ce mai trebuie sa invat. eram copila rau!)

un al treilea punct, ceva mai fierbinte, legat de folk a fost lansarea albumului “curcubeu” semnat maria gheorghiu. locatia noua doreste sa organizeze pe viitor concerte si cumva are si spatiul amenajat pentru asa ceva. e un spatiu intim, prelungirea terasei nu va fi cu putinta la iarna, dar sigur inauntru se va sta confortabil. sper sa functioneze si ceva aerisiri, pentru ca desi fumatoare, am evadat la un moment dat de prea multe toxine.

acum despre lansare: nu am mai vazut-o pe maria emotionata atat de mult de…demult. si dupa un intro special facut de duhovnicul inchisorii jilava, am auzit-o pe maria cantand “ave maria” asa frumos ca parca s-au cladit alte ziduri decat de carciumioara in jurul nostru. din cele mai sfinte un pic. am auzit apoi piese de pe album (orchestrat de adrian al meu, sa se stie ca eu le-am facut introducerile! 🙂 ) , am si cantat din toti rarunchii, am vazut si lume cunoscuta (pe cat pot eu sa vad cand sunt intr-un loc public). a existat si un moment de pauza a artistei in care prieteni au urcat pe scena si au cantat. il amintesc mai ales pe ion marinescu-turla, om drag sufletului meu si despre care am mai scris. apoi din nou maria a urcat pe scena si am auzit inca o serie de piese proprii sau preluari dupa tipicul si sufletul gazdei muzicale.

am scris un pic enumerand intamplarile si momentele pentru ca, in ceea ce priveste lansarea de album, m-as fi bucurat sa vad ceva mai multa lume. asa, daca citesc si cei care nu au reusit sa ajunga, poate au un pic de regrete. a fost o seara reusita si “incarcatoare” de frumos muzical (recunosc, am fugit un pic mai repede ca trebuia sa prind un mijloc de transport in comun)

acum imi dau seama ca am scris cam multicel, sper sa aveti rabdare sa cititi…in definitiv e un punct de vedere si nu unul de reper pentru niste concerte de folk de prin bucuresti. urmeaza pe 5 octombrie 3 concerte  in 3 locatii diferite (make, ionut mangu, mateiciuc&boicu), a doua zi tapinarii in iron city si ovidiu scridon la palat. vin si ceva festivaluri de gen (mizil, ploiesti). perioada aglomerata, mi-e clar, mai ales pentru public, care trebuie sa decida in functie de artist, locatie, pret de bilet, ora de incepere etc

va anunt deja ca vine si concertul “luna patrata” pe 23 octombrie (am zis ca totusi sa merite pentru cei rabdatori faptul ca au citit ditamai materialul) 🙂  daca nimic nu se mai schimba pana atunci, e sambata. si e cu schepsis 🙂

vama veche de asfalt 2010

cand am intrat joi seara in vama veche am avut socul celui care dorind sa fuga de colivie nimereste intr-una mai mare, dar in niciun caz nu e liber. de la asfalt am ajuns pe asfalt. trotuare cu borduri inalte, strazi pavate cu dale lipite pana la sufocare. cu pamant care nu mai respira. cineva spunea “e bine  cu asfalt pentru ca atunci cand ploua nu se mergi prin noroai”. what?! pai hai atunci sa se faca si ceva alei de beton pana la mare, sa nu ne “murdarim” pe talpi de nisip…

comertul in vama infloreste “beton” ca sa zic asa.  numarul comerciantilor mici a crescut fata de anul trecut. poate in detrimentul teraselor. preturile sunt de bucuresti, pe alocuri absurde. la o calitate dubioasa.  multe elemente de prost-gust, fosforescenta tipica de balci. pe alocuri ceva accesorii care nu-s indiene ci indigene si care chiar merita privirea, probatul, portofelul

unele locuri inca au farmecul de pe vremuri. prea putine. la mal de mare e o terasa, departe, spre bulgari, unde totul e simplu, necomplicat, fara artificii de amenajare. am petrecut acolo 2 ore in ziua cea mai incarcata de oameni (sambata). cred ca e superba intr-o zi de marti.

se cer tigari, se cere cate 1 leu pentru cate ceva. nederanjant. politicos.

vamaioti inca mai sunt. unii au copii, altii s-au transformat in miscatoare celule corporatiste. dar dupa prima zi de vama ii vezi cum se leapada de tot si re-devin liberi

cafeaua de la stuf nu mai are spuma de pe vremuri. e cafea oparita si atat. dar muzica e in continuare speciala dimineata.

ceva oribil…au aparut multe taxiuri. inainte mergeai pe jos pana in 2 mai. acum ai taximetrist la dispozitie. nu numai sus, la intrarea in vama, ci pe aleea care duce la stuf.  asfaltul sa traiasca! sambata dimineata, dupa rasarit, erau vreo 6. numai pe alee. sus, dupa magheru, dintr-o masina suna discret o manea. trist

la soni, cel putin cand am papat acolo, gulas-ul n-a mai fost consistent si picant, salata de vinete a avut mai putina maioneza, ciorba a devenit “for one” parca prea agresiv, fetele care pe vremuri te ajutau sa te decizi ce “papi bun” nu zambesc, sunt doar chelnerite. sunt la munca.dar terasa are acelasi tip de clienti si asta e bine.

la “baza sportiva”, terasa care inconjoara “roata” autoservirii, gasesti prieteni, perne de stat in fata scenei si preturi mici. in fiecare zi, cine vrea sa cante are microfonul pregatit, cubul de bas in priza, tobele instalate.  de dimineata pana noaptea. in plus, puteti vedea un catel simpatic, boxer alb cuminte. e al lui horatiu. pitic

marea de vama are mai nou cu un iaht/vapor care bantuie in larg. dar ce rasarituri!

ma intorc curand in vama. pe 31. cantam la “baza”. pe 6 vom canta la “soni”.