Posted on

Cele mai intense fotografii…

alb

…sunt cuvintele. Fara indoiala. Frumoase, indurerate, afurisite, din dragoste, nervi sau obisnuinta, construind poeme, declaratii de dragoste, despartire, curcubee sau locuri de intalnire, cuvintele au viu in ele cat pentru o planeta sau doua.

Acum ascult Chet Baker, la biroul meu mobil de langa casa. Casti. Volum suficient de tare incat sa nu aud dialoguri din jur. Fumez. Resimt fizic accidentul stupid de aseara, cand dorind sa-mi rezolv problemele telefonului mobil, “vechi” cat sa ii fie depasita garantia, am pierdut mai bine de 20.000 de sms-uri adunate in ani multi. Un prieten cu empatie zero (da, exista) m-a intrebat “si care-i problema?”. Pai unele mesaje erau de la oameni care nu mai sunt fizic pe planeta. Altele il aveau pe “te iubesc” in toate formele, de la dorinta la plin de inima si viata. Altele aveau ratiune care de multe ori imi lipseste.

E o curatenie nedorita. As putea spune “trebuia sa vina si momentul asta”. Da’ nu pot. Tin la amintirile mele. Si nu le-am tinut bine.

Azi ma intorc in timp cu gandul si regret cuvintele pe care le-am pierdut si sunt trista, a naibii de trista. Ca o foaie alba de hartie.

Posted on

Intre trenul mamei si taxiurile mele

gtitaxi

Sambata. Migrena de 3 zile. Daca trece ca raceala in 7…m-am scos! Acum e localizata undeva pe la jumatatea fruntii, s-a ridicat de pe ochi, deci pot sa vad. Ceea ce inseamna ca mai pot sa scriu una alta, ca sa nu ma gandesc la concertul de maine. Ca sa nu ma gandesc tot timpul. Mai devreme am repetat toate “necantatele“, inca nu m-am cronometrat dar parca vad ca pe unele le voi scoate pe parcurs. Daca in postarea anterioara scriam ca imi voi inchide telefonul, cred ca nu am facut-o la timp. Si astazi am primit mesaje pentru cel putin un bilet, daca nu doua, pentru aniversarea de maine…Nu, nu mai sunt bilete de doua saptamani. N-am ce face. Norocul meu ca am fotoliu pentru mama :))

Apropos, venirea mamei la acest concert nu e deloc usoara pentru mine cea de pe scena. Mai ales ca ce se intampla acolo (cei care au fost anul trecut stiu deja) e un soi de trecere in revista, reala, a drumului meu muzical de pana acum. Cu istoriioare care au stat in spatele unora dintre alegerile de viata si de cantec. O sa incerc sa o ignor, zau! E un spectator si gata! :)))

Tot ca sa-mi ocup timpul, dar ieri, ca aveam nevoie, mi-am instalat a 4-a aplicatie pentru taxiuri. Restul au cedat rand pe rand. Nici telefonul meu nu e de acum o luna, dar nici nu e nokia 1300 totusi 🙂 GTI Taxi e aplicatie mai noua. Am aflat de ea de pe site-ul prietenilor de la blogal initiative, site pe care mai intru din cand in cand sa vad campaniile altora. Si tot din cand in cand scriu daca e ceva dragut pe acolo si testez. (in teste e si un alt site de servicii, amanat momentan ca nu am timp sa stau pe acasa sau daca stau prefer sa fiu eu-si-ale-mele)

Am instalat. Am calmat antivirusul. Am chemat taxiul. Introducerea adresei e parca un pic mai decenta decat la ultima aplicatie instalata. Similar Clever-ului (care din pacate se blocheaza intens) vad taxiul pe unde e si ce manevre face ca sa ajunga la mine, inainte sa-si dea seama ca pentru a ajunge la numarul meu de strada calea e mai lunga decat s-ar crede. :))) Interfata e simpla, un pic rece, dar “merge si asa”. 🙂

Locuind in zona centrala am avut de unde sa aleg o masina. Acum, fara legatura cu aplicatia, am constatat ca pentru o aceeasi distanta, parcursa la o aceeasi ora si in aceeasi zi (drumul pana la radio de fiecare marti adica), desi am mers cu companii cu tarif de 1,39-1,75 sau 1,99 , costul total al cursei (fara bonus) aproape ca nu difera. Hm…! Restul distantelor sunt relativ aleatorii, in functie de evenimentele la care merg, in special concerte. Asta daca tot sunt fumator si teoretic sunt un om neiesit la concerte sau cu biblioteca goala… 😀 (pentru cine se intreaba ce-am vrut sa spun…sa caute campaniile antitabac ale unei trupe si ale unei edituri…)

Bun. Revenind: daca incepe sa se blocheze ma voi declara dezamagita mult. Ce mi se pare foarte important este disponibilitatea aplicatiei – si implicit a serviciilor – in multe orase din tara. Nu de alta, dar presimt un turneu 🙂

Fisa tehnica: Aplicatia GTI TAXI se poate descărca gratuit din App Store (iOS) sau Google Play (Android), în funcție de tipul telefonului pe care îl folosești.

Gata pauza! Ma duc sa pregatesc discuri si tricouri pentru sectorul merchandising si apoi sa pun in ordine toate foile…

Bine ca am luat la pachet papa pentru mama. De La Copac, evident 😀

Posted on

Luni, 20 octombrie

Am inceput ziua de Luni cu pofta. De visat. Si iata-ma rasfoind magazine on-line (adica Thomann.de pentru cunoscatori) dupa tot felul de jucarii pe care mi le doresc. Sau care imi trebuie. Chestia asta mi-a luat 2 ore. Lista scurta arata bine pe hartie, microfonul, sistemul inEar si pianul electric. Doar pe hartie insa, ca mai am si altele de facut 🙂 Dupa cele 2 ore m-am scuturat, am terminat (inca) o cafea si am revenit la munca.

Acum fac pauza si profit de ea pentru ca pe blog nu am anuntat concertul de pe 13 noiembrie. Si nu toata lumea are facebook. Ceea ce nu e rau 🙂

Asadar fac anuntul: pe 13 noiembrie, de la 21:30, in Bucuresti, la Hard Rock Cafe, am concert. Scena noua, emotii la purtator cat incape. Da, stiu, mai sunt zile bune pana atunci, dar asta nu ma impiedica sa nu ma gandesc la ce e de facut.

Formula de concert e completa: eu (indispensabila, n-am ce face!), Raul, Claudiu, Dan si Adrian.

Biletele s-au pus in vanzare prin iabilet.ro . La achizitionare exista optiunea de Bilet electronic (SMS și/sau email) pe care o puteti folosi cu incredere! Cumpararea biletelor de pe www.iabilet.ro asigura automat si rezervarea de locuri la masa scapandu-te de drumul pana la locatie sau de un telefon pentru rezervare. Care masa poate fi in fata scenei (locuri VIP 40 de lei) sau in laterale (canapele, mese etc. – 30 de lei biletul). Cine isi cumpara bilet prin iabilet are parte de o luna gratuita de abonament la Deezer, in valoare de 7 euro.

Cine vrea bilet din alta parte…are de unde sa cumpere 🙂 Adica mai sunt niste locuri unde pot fi gasite dupa cum urmeaza: Magazinele UMAN din Baneasa Shopping City (etaj) si Piata Romana (George Enescu 30 colt cu Magheru), SENIA in Magazinul Muzica, Agentiile Perfect Tour – Str. Theodor Aman, Nr. 11 si Calea Victoriei nr. 100 si direct la  Hard Rock Cafe.

Am spus oare tot ce tine de “tehnice” ? 🙂 Cred ca da. Ba nu! Mai e ceva! Alocarea locurilor rezervate prin cumpararea de bilet se face in ordinea datei la care a avut loc operatiunea. Deci daca veti cumpara bilete in ziua de concert…sanse slabe sa ne vedeti altfel decat pe ecrane 🙂

Mi se termina pauza.

Pun poza.

afis alina manole HRC

Pun si link catre pagina de facebook a evenimentului. Cine are cont pe FB primeste si multumiri daca da invite si share. Ale mele 🙂 Cu mare drag!

Pun si un live cu piesa “Asa si-asa”, varianta 2014 🙂

Sa avem spor la munca! 🙂

Posted on

o zi fara telefon mobil

ora 10:00 – evident ceasul suna de macar jumatate de ora. ma ametesc intre drumuri de cafea, baie, e-mailuri.

0ra 10:30 – trebuie sa tiparesc formulare pentru alte aprobari necesare albumului. stampila. semnatura. opis. bun, sunt toate

ora 11:00 – inca o gura de cafea, o tigara “furata” intre machiaj si “cu ce ma incalt cat de cat comod pentru cat am de mers azi”

ora 11:20 – ies din casa, am actele, cheile de la casa, portofelul.

ora 11:30 – constat ca mi-am uitat telefonul mobil acasa…

…si iau decizia sa nu ma intorc acasa sa il iau.  in primele 10 minute am simtit o stare de agitatie vecina,verisoara sau cuscra cu atacurile de panica. ce ma fac fara telefon? am de facut drumuri multe, daca ma suna x sa confirme y, la randul meu mai trebuie sa dau telefoane…

dupa alte 10 minute, coborand la prima statie de metrou din seria celor de azi si luand-o catinel “in jos” catre institutia unde aveam de depus dosar, ma “destept”. daca voi primi vreun telefon important voi suna inapoi cand ajung acasa. pana atunci, drumurile de azi nu presupun (cu o singura exceptie) inca un contact telefonic inainte. e bine. voi supravietui.

ajung la institutia cu pricina. am 5 etaje de urcat, la alegere, cu liftul sau pe jos. ma gandesc la picioarele mele si la tocurile din dotare. lift sa fie. are macar 60 de ani (liftul), scartaie ingrozitor. panica: daca se opreste liftul intre etaje si eu nu am telefonul la mine?! nu s-a oprit. nici la coborare desi nu stiu de ce parca “in jos” nu mi-a mai fost gandul la telefon…

plec spre a doua destinatie. nici acolo nu am nevoie de telefon mobil. e ceva ce-mi lipseste insa. probabil ca as merge verificandu-l din cand in cand, comunicand diverse pe what’s app sau prin telefon. sau as suna-o pe mama (sa o verific, evident) si  mi s-ar parea ca distantele parcurse pe jos se duc mai repede.

plec spre a 3-a destinatie: studio. aici lucrurile nu-mi sunt foarte clare. Victor a spus “dupa 1:30”, n-am sunat dimineata sa verific…am o problema care tine de telefonul uitat acasa deci. decid sa fac o oprire intermediara, intr-un loc unde stiu ca gasesc si un telefon si un laptop sa comunic pe facebook ca … “Vin”. ajung. nu e omul cautat in shimb ma intalnesc din intamplare cu o prietena pe care n-am mai vazut-o demult. am, teoretic, jumatate de ora la dispozitie. bem o cafea si incep sa ma relaxez 🙂 imi dau seama ca, stand cu nasul in telefon, s-ar putea sa pierd lucruri faine pentru simplul fapt ca imi aranjez activitatile muuuult prea ordonat 🙂

gasesc un telefon, il sun pe Victor, il anunt ca vin, e totul ok.

plec spre studio si fac gestul automat de a-mi verifica telefonul. imi aduc aminte ca e acasa si deodata ma simt mai…safe 🙂 nu am ce pierde 😀

stau la o trecere de pietoni cu rosu interminabil pentru pietoni si ma uit in sus. sunt niste nori tare faini. nu i-as fi vazut daca vorbeam la telefon. ma uit la oameni si ma inec in agitatie. zambesc (de nebuna, dar imi asum).

la studio ma linistesc. sunt cumva acasa. lucram 3 ore pana ne simtim epuizati, si eu si Victor. trimit un mesaj pe facebook prietenei cu care stabilisem sa ma vad dupa studio, va citi mesajul, ma linistesc de tot.

plec spre casa, singura mea temere este … sa nu raman blocata in liftul blocului in care stau. atunci mi-ar trebui telefonul. nu s-a blocat nici asta. slava cerului!

ajung acasa, vad apeluri ratate si mesaje. imi dau seama ca am avut parte de liniste azi, neasteptata. respir, imi aprind o tigara, zambesc si incep sa dau telefoane.

urmatoarea data il voi uita acasa programat. nu se moare din asta, desi asta am crezut in acele 10 minute de panica initiala. dimpotriva 🙂

Posted on

380

un trifazic la doamna ca mai are un pic si se intampla scurt-circuite in cartier. 220-ul nu-mi mai ajunge, e clar, pentru incarcarea bateriilor.

insomniile stau bine-merci in noptile mele. norocul meu e ca soarele apare mai devreme si am inceput sa prind rasarituri minunate.

de insomnii profita activitatea de comunicator si designer. sociologul se uita la mine din oglinda, artistul se activeaza numai cand repeta.

de duminica incoace se intampla lucruri frumoase. oglinda cadou cumparata si montata (pentru mine oglinda e ca televizorul, optional, in prima seara m-am speriat trecand pe hol… :D), bilet la Peter Gabriel (cadou primit in seara de luni de la Emilia, Luciana si Anamaria), ieri un telefon si invitatia ca vineri sa inregistram pentru emisiunea Garantat 100% (ma bucur tare!). nu, nu stiu cand se va difuza emisiunea care sa includa momentul nostru. n-am intrebat. 🙂 ceea ce stiu sigur este ca mergem in formula in care am inregistrat albumul nou: Alina Manole (alt solist n-am avut 😀 ), Raul Kusak (pian), Claudiu Purcarin (tobe), Dan Nicolau (trompeta), Adrian Flautistu (contrabas)

saptamana se va termina cu concertul de la Teatrelli, sold-out. plecaciune si drag cumparatorilor de bilet!

intre timp sunt o multime de detalii de care trebuie sa ma ocup in legatura cu lansarea de album. atat de multe ca, la un moment dat, vazandu-ma din exterior, mi-am dat seama ca e bine sa ma abtin cand sunt intrebata “ce mai fac”.  vai de prietenii mei! le fac capul calendar! 🙂 cer iertare anticipat! 🙂

saptamana aceasta sper sa pot anunta data de lansare a albumului. planetele trebuie sa fie aliniate corespunzator insa…

saptamana viitoare sigur voi anunta inca ceva, care tine de zona profesionala 🙂

anunt de acum, ca tot mi-am amintit, ca spectacolul “Joia Pacatosilor” va avea inca o reprezentatie in aceasta primavara, in luna aprilie. tot in bucuresti, nu mai am cum sa plec de-aici prea curand…

pentru ca poate va plictisiti seara acasa in timp ce eu muncesc (vai, cum suna asta!! 😀 ) va anunt ce evenimente sunt in perioada urmatoare in Puzzle:

– 21 martie – concert Blue Nipple Boy
– 22 martie – Fun & Dance Night cu Sanziana si Trupa Lucky 13
– 24 martie – “Cantice’n Cerc” – Raul Kusak/Adrian naidin – reinterpretare jazz Maria Tanase
– 27 martie – “Cea mai frumoasa…” – concert Marius Batu(Poesis)
– 28 martie – trupa Modiwo – pentru prima data la Bucuresti – world music
– 29 martie – Fun & Dance Night cu Silviu Pașca | The Guy
– 30 martie – concert Proiectul Tivodar
– 4 aprilie – concert extraordinar Speak Floyd
– 5 aprilie – Fun & Dance Night cu Desperado
– 10 aprilie – concert Partizan
– 11 aprilie – concert Coma light (acustic)

am scris aproape dintr-o suflare (doar cat aerul inspirat, cel expirat vine dupa ce apas “publish”)

poza acestui articol imi aminteste de momentele in care las totul balta si cant. abia astept ziua de sambata! 🙂

sa aveti primavara faina si sanatoasa!

Posted on

Una calda, una rece

Calda si proaspata e vestea ca albumul meu are si voce. Da, tot a mea, n-am schimbat solista pentru albumul cel nou. 🙂 Am bifat, cu ziua de astazi, toate piesele. Despre ce se mai intampla legat de album voi scrie insa separat, in seria “Jurnal de album”.

Rece, de-a dreptul glaciara, e o dezamagire ca fix atunci cand crezi ca lucrurile merg bine intr-o colaborare, atunci se modifica lucruri. Fara sa fii anuntat din timp ca sa mai poti schimba ceva. Afli doar pentru ca intrebi si pana atunci muncesti ca prostul fara sa stii ca nimic nu mai e la fel. Unde munca inseamna si timp si bani…

La ora asta nu mai sunt nervoasa…sunt doar trista. Si inghetata. Bine, de cei care nu raspund la telefon nu povestesc…

Noroc cu compensatiile: mai intai vestea de care scriam in primul paragraf. Apoi un telefon, tot ca “de luni” de la o prietena care ma anunta, senina, ca mi-a cumparat niste medicamente pe care le caut de vreo luna si nu le gasesc. Si mi le face cadou de martisor 🙂 Pentru partea cu cadoul inca ma burzuluiesc, dar momentul din zi si din ale mele in care mi-a spus asta la telefon…priceless! 🙂

De 2 ore stau si scriu e-mailuri organizatorice, administrative, tehnice pentru zona de muzica, album, concerte. Le-am pregatit frumos ca sa le trimit maine dimineata. recunosc, mai trimiteam si noaptea e-mailuri, dar cum am aflat la un moment dat, mai exista oameni care lasa telefonul deschis dupa ora 23:00 (si eu fac asta) si le intra notificari de emailuri chiar cand sa adoarma. Nu e bine, nu vrem sa deranjam 🙂

Maine e zi de studio iarasi. Ultima. Tineti-mi pumnii stransi, s-a lucrat intr-un ritm nebun (Victor stie) iar visul asta e mare de tot 🙂

Sper sa nu mai adorm iarasi la 6 asa cum s-a intamplat in ultimele zile…desi prefer insomnia migrenelor…

Posted on

“alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?”

astazi voi scrie raspusul la o alta intrebare care mi-a fost adresata, nu pe facebook ci intr-un e-mail (si e-mailul meu este public pentru abonatii paginii FB). cred ca imi voi face un obicei sa-mi aleg intrebari la care sa raspund pe blog, ca si acum, ca si data trecuta… 🙂

“am citit articolul tau cu intrebarea “alina, tu cand iubesti?” si as vrea sa-ti pun si eu o intrebare desi nu am 14 ani. imi cer scuza ca te tutuiesc, avem varste apropiate. mi-am facut curaj sa-ti scriu (…)  “alina, de ce barbatii nu suna a doua zi?” ” (textul era mai lung, dar foarte personal, asa ca mi-am permis sa iau doar esentialul)

femeie draga, mai doamnelor, daca ati sti sigur ca ati intalnit marea iubire cu siguranta nu ati astepta telefonul de a doua zi. “iubirea vietii” ar sta cu voi la micul-dejun, ati iesi impreuna din casa, plimbandu-va de mana pe strazi urmele noptii. daca inima voastra simte nesiguranta inseamna ca nu e barbatul “acela” pe care sa-l luati de mana si sa-l duceti la primarie sau caruia sa-i goliti un sertar si sa-i puneti periuta de dinti noua, sugestiv, in baie.

sunteti niste creaturi minunate….in loc sa va faceti asteptari pana la cer si sa tremurati la fiecare apel…nu mai bine stabiliti frumos linia si petreceti noaptea fara stress? o noapte faina (daca aveti un pic de noroc in privinta asta… 🙂 ), potentata in avans de intalniri la cafea si mesaje nocturne…

definiti ce vreti cu adevarat. un sot? un tata de copil? o relatie? o poveste? o noapte?

daca aveti suficient de mult spirit de vanator atunci da, aveti un avantaj: nu aveti asteptari care sa depaseasca linia unei nopti de amor.

daca aveti destula minte si atitudine, in urma voastra sunt destui barbati din care puteti alege si o veti face destept, cu siguranta, in siguranta pentru inima voastra.

si va rog… fiti pretentioase cand vine vorba de ritualul de curtare. barbatul trebuie sa fie foarte destept, empatic pe cat se poate si, oricat de romantice ar fi textele clasice, daca vi se pare copilaros…mai bine nu! atentie intotdeauna la gramatica daca e vorba de sms-uri si atentie la discursul cu “care” in loc de “pe care” 🙂

daca va cunoasteti foarte bine atunci veti sti ca orice modificare a comportamentului vostru data de un context de duo e artificiala. nu va reprezinta. sunteti niste scorpii si deodata deveniti vulnerabile si va comportati suav? n-o sa tina, zau.

inainte sa asteptati un telefon de “dupa” aveti un “inainte” despre care ratiunea va spune totul. e greu cand ai fluturi in stomac sa fii rational…cunoastem! 🙂 una dintre optiunile viabile pentru a fi “safe” e simtul umorului. cand incepeti sa visati frumos la “ce-ar putea sa fie” imaginati-va si o situatie delicata, usor penibila…ajuta la coborarea cu picioarele pe pamant.

daca sunteti deja casatorite se schimba problema, evident :))

si inca ceva: pentru unii dintre noi, femei si barbati deopotriva, capitolul se inchide cu sex. pentru altii, tot de ambele sexe, “noaptea” e inceput de inca un capitol…

in ceea ce ma priveste, nu sun niciodata a doua zi. 😀

Posted on

ce sa fac mai intai?

orice tigara trebuie sa devina utila. de asta cele mai multe articole de pe blog sunt scrise in timp ce fac pauza de tigara. sau de tigari, daca ma pierd prin ganduri si mainile nu transcriu destul de repede.

plec la sibiu. ma bucur ca un plod. sau nu… ca un spiridus. undeva acolo exista o voce, ca un punct de mica, ce spune tremurat “sper sa nu-mi strice nimeni bucuria asta!”. asa-i de fiecare data, de cand ma stiu. in fata bucuriilor mari ma pierd … 🙂

la sibiu cant. azi cant. mi-e dor sa cant. si, culmea, mai cant si maine, intr-un loc magic de langa cugir (cabana mistretul), la festival. si cant cu prietenii mei dragi in ale jucariilor muzicale.

(ahhh…! m-am lovit la un deget, adica m-am julit si ma ustura. semn ca am platit deja “tributul” bucuriei? 😀 )

am primit si telefonul care imi confirma ca da, plecam. aaa…nu am terminat de facut bagajele, mai am de pus cd-urile, sa verific microfonul, sa …

gata! fug sa fug prin casa. si mai am si de pregatit motan pentru absenta (adica vorbit cu el, explicat….).

“a fost o data, ca niciodata, un spiridus”

Posted on

vineri, 13 iulie, concert in bucuresti (update)

concertul s-a mutat in Godot Cafe Teatru (Blanari 14, langa club A) ! s-a modificat si ora de incepere, in loc de 9 va fi 23:00!

a trecut ceva vreme de cand n-am mai concertat in bucuresti si normal ca mi s-a facut dor 🙂

am ales ziua de 13 iulie din mai multe motive. in primul rand pentru ca nu puteam eu pe 14 😀 in al doilea rand pentru ca e ziua Acelei prietene pe care o ai o data in viata. in al treilea rand pentru ca era singura mea data disponibila luna asta pentru concert in bucuresti. in al 4-lea rand, prea mi s-a parut fain ca e si vineri si 13…

formula de concert: alina manole, adrian cristescu, tudor olaru

nu uitati de rezervari, daca se intampla ceva si nu puteti ajunge sunati sa anulati, pentru ca alti oameni frumosi ca si voi sa nu renunte la concert (da, de fiecare data mai sunt locuri, adica “se fac”, inclusiv ale noastre va vor sta la dispozitie) 🙂

evenimentul public este anuntat si pe facebook, pe pagina oficiala

gata, va las un pic, descarc foto de la ipotesti si ma pun pe povestit cum a fost si acolo 🙂

Posted on

intre telefoane, maine si relatii

pentru ca sunt lenesa nu duc lucrurile la reparat cand trebuie. oricum nu prea cred in ideea de obiect reparat. e ca si cu relatiile in definitiv, orice nod, sarma sau lipici aplicat prelungeste un pic agonia si cam atat. cu alte cuvinte 😀 mi-a murit telefonul de tot. acum am revenit la un nokia batran ca inghetata polar (daaaa, stiu, a aparut din nou si inca n-am mancat si mor de pofta copilariei!!!), telefon care nu stie ce-i acela wifi, rade la mine cand ma suna cineva si…cam atat. ma consolez ca voi rezolva si asta intr-un fel sau altul, de preferat in curand. oricum, e bine de precizat ca daca ma sunati sa nu va asteptati sa va recunosc din prima (evident ca cele 6892 de numere de telefon nu au incaput in memoria antiquue-ului).

(nu pot sa nu atrag atentia asupra faptului ca video-ul “dragoste in 3” poate fi vizionat in format HD la 1080 🙂 )

scriam de relatii parca, nu? 🙂 una dintre lectiile pe care le-am invatat in ultimele luni e ca murim “maine” si “maine” poate fi al naibii de aproape. s-ar putea sa ma inteleptesc si sa devin neplacuta, dar cand aud in jur spus “e timp” (de iubit, de luat decizii, de trait) mi se strepezesc dintii. nu, nene, timp nu mai e.  “maine” poate se insemne si cancer nu doar relatia perfecta pe care tot o cauta unul sau altul. si cat de multi nu cred ca “maine” inseamna si rau, nu doar o ipoteza a binelui care va fi de la un moment incolo….

ma intreba cineva ce sa faca cu speranta ca ii va fi bine la un moment dat. sperantele sunt pentru oameni slabi. cei puternici n-au timp sa isi faca sperante, isi ocupa tot timpul cu drumul ales, cu pasii pe care ii fac si le e bine.

imi place uneori sa ma vad batrana si simpatica, povestind cu prietena mea la fel de batrana ce faceam la 20, 33, 41, 52, 64, 70 de ani. punand o acolada faina peste tot. povestind de copii, de barbati, de crizele nervoase, de alegeri. pentru asta insa, acum trebuie sa traiesc ca si cand nu voi ajunge niciodata sa mai povestesc ce faceam ieri.

si pentru ca vorbeam de telefoane 😀 cu ce fac si eu o poza azi de pus pe twitter de la concertul linkin park?! 🙁