Note de verde…

foto alina manole
Alina Manole – foto Anca Cernat

…asa as descrie concertul din seara de vineri. Lemn, verde-verde, amfiteatru, organizatori faini tare (multumesc, Mioara!  multumesc, Alina!), sunet impecabil (multumesc, Claudiu Ionescu!), ajutoare de nadejde pe langa mine (Eugen, Emilia), pofta de cantat distribuita frumos intre noi 4 (subsemnata, Raul, Dan si Ovidiu).

Nu stiu cand a trecut ora de concert…o ora si un pic de fapt…a fost cumva…

Ma uitam la chipuri, atat de multe necunoscute dar si cateva pe care le stiu de acum…aproape o viata…Anca (ma vedea pe scena acum18 ani, intr-un debut intrerupt de bunavoie cam tot atunci),  Diana-Nanuc (tot 18 ani de cand ne stim). Perechi tinere si faine, cu pitici sau fara, perechi cu timbru alb, iata, impreuna intr-un parc, la concert, copii de 20-30 de ani cu parintii acolo, in aer liber, murmurand versuri. In astfel de circumstante, imi vine uneori sa ma opresc din cantat si sa ma duc la cate cineva…pentru cate o lumina din ochi, ca sa intreb “ce ti-ai adus aminte?”…cum ar suna asta?! Ar fi ciudat si “unfair” pe alocuri. La naiba, nici eu nu spun ce e in mintea mea cand cant… 🙂

Mi-a fost insa indeajuns sa aud “lalaalalalaaaa” sau “oh, Doamne, da” sau “vreau sa-mi cumperi…” cantat in cor. Si sa vad dansatorii fluturi. Si sa ridicam impreuna mainile in coregrafia de “asa si-asa”.

Fix in seara de vineri am primit dar. De la atat de multi oameni. Plecaciune si drag tuturor!

Am adunat energie cat sa mai mut muntii vreme de 3 zile. Apoi voi pleca in turneu, ca intotdeauna, ca intr-o vacanta speciala, pe care cei de langa mine o simt din plin.

Miercuri voi fi in Craiova, la Cafe Teatru Play

Joi cantam in Resita, in Vintage Pub

Vineri cantam in Timisoara, in cadrul evenimentului Street Delivery

Sambata si Duminica sunt la Tasnad, la festivalul Simbol

Luni, da, luni 15 iunie, voi canta in Cluj la Cotton Club

Fiecare zi va fi un pretext de Bine si de tandrete si de special si de dragoste. Altfel nu exista notele inimii mele.

Sa ne vedem si sa ne citim cu bine!

Omul cel bun…al lui Andrei Serban

Am cunoscut oameni fundamental buni. Foarte putini. Incredibil de putini. Poate e cercul meu prea restrans (imi tot spun). M-am minunat de ei si bucurat deopotriva. Doar de doi dintre ei ma mai bucur si acum, in existenta noastra pe aceeasi planeta. De fiecare dintre ei am auzit spunandu-se, romanesc?!, acelasi lucru: “prosti de buni“, cand ei, de fapt, au inima aceea. Si o intelepciune aparte, si o lumina speciala. Si incredibil de multe incercari in care s-au incapatanat sa ramana asa cum sunt. Fundamental buni.

Omul01_foto-Mihaela-Petre-940x626
foto: Mihaela Petre

Povestea Omului cel bun din Seciuan de la asta porneste. De la o exceptie. Una “pacatoasa”. Si are in ea, scriitura lui Brecht, toata schela unei constructii reale pentru destinul omului “defect” intr-o lume care nu are nimic special. Nici macar o criza economica. Are toate personajele necesare pentru ca povara bunatatii sa devina evidenta, clara, privitorului. Are toate ingredientele pentru care nu-se-poate-altfel in ecuatia de destin a exceptiei binelui. Are, si cat de frumos, un alter-ego: masca omului bun trebuie sa fie omul-cu-picioarele-in-asfalt care lupta, pentru a proteja, acelasi Bine, dar cu armele lumii, cele cunoscute, cele care nu sperie, cele care nu arata slabiciune.

Bunatatea e o slabiciune. Probabil singura slabiciune a Frumosului…

Omul cel bun din Seciuan” se afla de astazi, in mod oficial, pe scena teatrului din Romania. Bulandra. In regia lui Andrei Serban. A fost una dintre putine dati cand, felicitand si strangand mana unui creator (de spectacol de teatru de data aceasta) am experimentat o intreaga paleta de emotii. Si un pic de fericire pentru contemporaneitate.

Am ajuns la premiera datorita Andei Pittis, careia ii multumesc cu toata inima.

Plecaciune tuturor de pe scena si din afara scenei, implicati in punerea in scena si in lucrul cu emotiile. Cu emotiile celor care vor intelege cerul intors si vor auzi strigatul de final. Cu propriile lor emotii care au trecut si dincolo de poveste.

Nu, piesa nu e o lectie. Bunatatea nu se preda in mod organizat. Are un alt filon.

Mea culpa de final: sunt cea care s-a ridicat in picioare sa aplaude, in pofida recomandarii  “nu va ridicati in picioare…s-ar putea sa-l deranjati pe vecinul din spate” 🙂 Am apreciat ironia si i-am vazut efectele. Sau, ma rog, m-am manifestat nepoliticos… 🙂

(foto: Mihaela Petre)

buzunare

buzunare cu hartii, notite, rest de tutun, brichete, cartele de metrou, servetele, maruntis, chitante, bomboane, pliculet de ceai (!), nisip…

buzunare cu amintiri la mine-n inima. ce ventricole?! ce cutii? buzunare! cu fermoar, clapeta, nasture sau pur si simplu cu despicatura de cord.

ultimii 1300 de km inseamna un buzunar plin cu amintiri frumoase. de fapt, nu, nu cu amintiri. cu muzica si oameni. oameni. iubiri. marturisiri. emotii. adevaruri. oameni, cu toate ale lor, cu toate ale mele.

am aflat cum e sa mergi in club si sa ti se para ca esti in teatru. sa fii intimidat de tacere. sa te intrebi in pauza dintre doua piese daca e totul in regula. “e sunetul bun?”. la pauza sa ti se spuna “nu-i asa ca mai veniti?”…si tu stii ca inca nu ai terminat spectacolul si sa nu intelegi…

oameni care tac pentru ca poate au momentul lor cu ei insisi mai mult decat momentul lor cu tine. si canta. despre marea vanduta, despre pitici, despre adevaruri, despre fericirea de luni, despre aripi…

oameni care aleg sa fie cu tine. langa tine, pe scena. in fata ta. cea mai onoranta dintre alegeri.

femei si barbati reali, adevarati, in carne si oase, care stiu sa iubeasca pana la Luna si inapoi.

pe cer, vreme de 4 zile, Luna, asteptand sa-i faci poza la final de intalnire.

si tu, departe de casa, departe de ganduri, departe de alegeri, departe de tine, cu campuri de maci sub roti in cel mai adevarat scenariu de dragoste care iti este dedicat. dragoste de drum. poezie de drum. muzica de calatorie. muzica dinauntru

buzunare cu lumina de la oameni si de la cer.

plecaciune si drag!

 

Jurnal de album – fila 14

Lansarea oficiala, de 2 zile, a trecut. Fericirea de Luni e la indemana oricui 🙂 Ma voi aduna sa scriu la un moment dat despre cum mi-a fost pe scena…

Pana atunci insa, intrucat degeaba am avut hartiile pe care scrisesem multumirile, ca tot m-am incurcat, le transcriu aici, ca sa ramana 🙂 Ce nu am scris pe foi si nici nu am spus este ca albumul a aparut la casa mea de discuri noua, care se numeste Luna PR&Events 🙂 Pentru cine vrea sa vada fotografii din cele doua seri, exista cateva albume pe pagina oficiala de facebook, realizate de Vlad Eftenie, Emilia Nicolae, Ciprian Vladut, Ioana Lazar, Let’s Rock. Am mai primit si alte fotografii, incerc sa le pun pe toate 🙂

Si tot dincolo de ce statea scris o parte dintre multumiri le voi recupera personal 🙂 Multumesc, Horatiu si multumesc Alex Sandulescu 🙂 Fiecare stiti de ce, m-am laudat cu voi pe FB 🙂

Veste noua e ca plecam la drum patrat: 12 iunie – Piatra Neamt, 13 iunie – Suceava, 14 iunie – Iasi, 15 iunie – Botosani

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care vin la concerte si sunt platitori de bilet. Datorita voua muzica mea supravietuieste in sali de fiecare data pline.
Mama, te iubesc.Tavi, si pe tine!
Multumesc prietenilor care mi-au fost aproape vreme de 6 luni cat a durat productia albumului si a spectacolelor de lansare. M-au ascultat cand ma urcam pe pereti, mi-au trimis calmante prin posta, au avut grija de motan cand am plecat de acasa, au venit sa ma asiste la bilete, albume, filmari, au adus de acasa lucruri care imi sunt mie de folos…cu alte cuvinte au facut diferenta prin fapte.
Multumesc prietenilor mei de pe scena – Raul, Dan, Claudiu, Adrian. Cu ei reusesc sa dau glas vocilor din mintea mea care canta piesele inca de la inceput asa cum le auziti apoi pe scena. Din pacate, nu le pot promite sa umplem sala Polivalenta pentru ca …nu-mi place locul 🙂
Multumesc Victor Panfilov pentru modul in care am lucrat impreuna, pentru calmul si zambetul tau de fiecare data cand aveai in fata ta un om obosit. Pentru incantarea cu care ai participat la fiecare piesa de pe album. Pentru butoanele tale din care eu nu inteleg (inca) nimic 🙂
Multumesc Aurel Mitran si Violeta Creanga. Nu doar pentru ca m-ati primit in teatrul vostru ci pentru ca va pasa de mine ca producator, organizator, manager si artist.Si pentru ca am de la cine sa invat.
Multumesc echipei tehnice pe care am ales sa o am langa mine in zilele de spectacol pentru simplul motiv ca ne stiu foarte bine fiecare respiratie din cantece. Este vorba de Tudor Balcu, Albert Mihaiteanu, Eugen Boteanu si Andrei. Tudor Balcu a realizat si proiectiile video. Multumesc. In plus, alaturi de ei sunt profesionistii teatrului, care au ales sa petreaca cu noi doua zile de munca 🙂 Ati vazut si cativa prieteni-ajutoare in serile acestea: Elena, Johnnie, Alexandra. Le multumesc!
Multumesc Vlad Eftenie pentru fotografiile minunate pe care le-ai facut si care raman. Cadoul meu pentru tine este coperta de album si filmul Femei si Barbati. (recunosc, multa vreme nu am vrut sa-mi pun chipul pe coperta…m-ai invins!). Alaturi de noi au fost atunci si Ana Cucuta si Eli Driu. Multumesc!
Maria si Kolly sunt proprietarii unei ceainarii pe care va invit sa o vizitati. Caffe D’Arthe se numeste, e loc de poveste, Acolo am facut fotografiile si conferinta de presa. Va multumesc pentru gazduire. Pentru rochii ii multumesc Roxanei, de la Dona Kyros, ca mi-a pictat pe ele ce-am vrut eu si am gasit la ea o lume frumoasa! 🙂
In mod public anunt ca 2 dintre piese sunt ale unor prieteni. Generic vorbind. Raul si Raluca (La Copac) au o piesa, Ruxandra si Catalin (Hotel Golden Sea Vama Veche si Atelierul Mooz) au cate o piesa. S-a intamplat asta firesc, cand au auzit ca am nevoie de finantare pentru album. De restul pieselor au avut piticii grija…si evident, lista de sponsorizari este deschisa in continuare, in definitiv mai sunt inca 9 piese.
Mirela Retegan mi-a facut cadou ziua de nastere, adunand prieteni la un loc pentru ceea ce eu credeam ca e concert privat. Varsta mea de numar prim a debutat frumos si cu lacrimi de bucurie. Multumesc, Mirela, tie si celor care au ales sa raspunda “da” chemarii tale in seara de 21 martie!
Alex Ciuca este prietenul care a tras de mine sa-mi schimb site-ul. www.alinamanole.ro arata acum cum trebuie datorita lui. Multumesc!
Cristian China (Chinezu) si Kooperativa 2.0 au asigurat o parte dintre jucariile de promovare. Campania pentru bloggeri a fost una pe care mi-o doream si iata, s-a implinit! Cu aceasta ocazie multumesc celor care scriu pe bloguri, pe site-uri si pe facebook despre muzica pe care o fac.
Andrei Partos, prin emisiunea sa Psihologul muzical, si cu asistenta speciala a Iuliei Radu, sunt prieteni vechi care nu au scapat nicio ocazie muzicala de a ma invita la povesti de noapte, cate 4 ore macar. Va multumesc pentru profesionalism si mesajele voastre din timpul aventurii mele.
Multumesc si celor care realizeaza emisiuni de radio, in special la Radio Romania (Actualitati, Cultural, International, Bucuresti FM), si care aleg sa difuzeze si ceea ce cant eu. Mai exista la TVR doua emisiuni in cadrul carora am fost prezenta si la care sper sa revin: Omul cu Chitara – Ducu Bertzi si Garantat 100% – Catalin Stefanescu. Multumesc. Ii multumesc si lui Razvan Simion pentru live-ul nostru de la ora 8 dimineata din cadrul emisiunii “Neatza cu Razvan si Dani”
Foreverfolk.com, adica Marius Matache, Oana Duma si Raluca Chirculescu – sunt prieteni care fac, pro-bono, ca informatia despre lumile muzicale sau de teatru sa existe. Va multumesc! Mache, tie multumesc de 2 ori, iti explic eu mai tarziu de ce.
Prin Bestmusic toate albumele sunt disponibile publicului. Acolo se vand albumele “vechi”, care nu mai exista in format fizic , acolo va fi de pe 4 iunie albumul nou. Tot ei sunt cei care imi gestioneaza interesele in fata tertelor persoane in ceea ce priveste materialele on-line de tip filmari, difuzari etc. Avem de muncit, nu gluma!
Biletele s-au vandut prin Eventim si nu a fost prima oara. A fost prima oara insa cand am colaborat in calitate de parteneri. Cristina Cimpean, Adrian Bucurei, va multumesc!
Let’s rock este la randul lui unul dintre cei mai seriosi parteneri de media on-line, cu raspuns imediat la ceea ce fac, ca e vorba de activitatea mea de comunicator pentru alte evenimente, fie ca este vorba de jucariile mele. Multumesc Iuliei in special!
Multumesc Adevarul pentru machete, promovare si interes. Alina Stoian si Raluca Moisa sunt oamenii care au dat de veste de lansare si n-au facut asta oricum.
Ii multumesc lui Marius Tuca si ii multumesc Danei Andronie pentru spatiul acordat in Jurnalul National. Pana la Dana nu facusem recensamantul locuitorilor Lunii Patrate. Sa cititi articolul!
Multumesc CPV pentru faptul ca macar o zi pe luna am uitat de toate. Stiti voi cine sunteti!
Si cum in toate exista un Pitic anume, ii multumesc pentru ca datorita lui sunt aici pe scena si lansez acest album. Nu as fi reusit fara el sa ma mobilizez, sa nu abandonez, sa caut solutii, sa ma joc.
Daca am uitat pe cineva sa ma ierte. A fi artist, producator, impresar si manager e un cumul de functii dificil.
Albumele se afla la iesirea din aceasta sala.
Va doresc sanatate si fericire pana la Luna si inapoi!

Jurnal de album – fila 13

Seara de dinainte e intotdeauna cea mai grea. De data asta vor fi doua seri de dinainte, asta suna…cumva 🙂

Astazi a plecat primul transport catre teatru. Astazi am auzit ca-s “freak control” cu toate programarile mele, liste, planificarile. Astazi mi s-a confirmat faptul ca cei 3 prieteni – voluntari vor fi prezenti la fata locului: Elena, Alexandra si Johnny. Astazi am facut ecusoane. Astazi am tiparit desfasuratorul pentru toata echipa tehnica. Astazi am dat ultimele sms-uri catre trupa.  Astazi imi dau seama ca se apropie de final munca mea de producator. E un job cu dead-line, spre deosebire de cel de artist. Ce nu va merge bine va fi din cauza mea si asa va fi toata lumea multumita si libera la comentarii 🙂

Artistul-de-mine trage de el sa iasa din starea de agitatie. Fara succes. Probabil pana la prima greseala voi fi foarte incordata. Apoi voi avea revelatia ca ca perfectiunea nu e a muritorilor si o sa-mi dau voie sa ma bucur 🙂

Sper ca cei care vin sa se simta bine, sa fie sanatosi, sa stea comod, sa ajunga de pe unde-i poarta drumurile. Preferabil la timp intrucat concertul va incepe foarte aproape de ora anuntata, 19:30. Nu-mi plac sa intarzii ora de incepere nici in cluburi, daramite in teatru!

Accesul se va face pe baza de bilet sau de invitatie pe care va rog sa le prezentati celor doua persoane de la intrarea in sala (nu in holul de jos, ci sus).

Pentru cei care au aparate foto, am rugamintea ca blitul sa nu fie pornit.  🙂 Declansatoarele provoaca zgomot, asa ca va rog sa folositi aparatele foto cu moderatie 🙂 Cei care vor sa filmeze sunt rugati sa se uite la spectacol cu ochii mari, nu prin “fereastra” de telefon sau camera foto. Lumina aparatelor deranjeaza vecinii de scaun.

Orice check-in poate fi dat inainte de stingerea luminilor 🙂

La intrarea in sala va exista un stand special cu albume si tricouri plus un bonus de creatii simpatice ale Atelierului Mooz.

Dupa fiecare spectacol voi veni in foaier, pentru a da autografe celor care cumpara “Fericirea de Luni”. Va fi si “Dragoste in 3” prezent…“Luna Patrata” e de vanzare doar pe internet

Maine nu voi raspunde la telefon nimanui. Sa nu fie cu suparare, dar cine a avut ceva de spus sau de cerut a avut tot timpul pana acum… 🙂

Sa ne vedem sanatosi! 🙂

Ma duc sa…nu stiu nici eu ce ma duc sa fac…. 🙂

Astazi ma simt mica mica de tot.

 

 

 

Jurnal de album 2014 – fila 12

Incep relatarile cu ziua de vineri de saptamana trecuta. O zi plina-plina-plina dar cu doua momente notabile: am gasit rochie de scena si am fost la Andrei Partos in emisiune.

Chestia cu rochia sa nu vi se para o frivolitate, ca nu e. 😀 De fiecare data am probleme majore cu gasirea “acelei rochii” care sa defineasca si ea momentul muzical pe care il am de sustinut. Daca as fi vedeta de lucrul asta s-ar ocupa altii. Dar nu-s si nici nu intentionez sa devin, asa ca de obicei agonizez cu cautarile. Anul asta lucrurile au stat altfel: aveam in minte ceva, am gasit pe net un loc care parea promitator, m-am programat si…am ajuns! Am gasit la Dona Kyros o atmosfera tare frumoasa si un om care m-a ajutat mai mult decat crede ca a facut-o 🙂 Am rochie pentru concert. Rochie pictata, personalizata pentru eveniment. Nu o am fizic, maine ma duc dupa ea 🙂 Mi-am luat insa bonus o alta rochie pentru conferinta de presa….care a avut loc ieri 🙂 Daca mergeti acolo sa spuneti de unde ati aflat, bine? 🙂

Mostra mica:

Alina Manole - conferinta de presa - Fericirea de Luni

Vineri noaptea am mers la Andrei in emisiune. Ca de obicei dialogul cu Psihologul Muzical ma binedispune si ma energizeaza. Am pus piese, am cantat live, am povestit. Am primit intrebari foaaarte foaaarte multe si multumesc ascultatorilor! Am avut si doua “revelatii”. 1. cineva mi-a spus ca am numarul destinului 3 (si am disc cu cifra 3, da? 🙂 ) si 2. cineva m-a intrebat daca sunt nascuta intr-o zi de Luni (raspunsul este da….si iata inca un “semn”, de data asta pentru albumul cel nou) 🙂

Trec la saptamana curenta…

Discul e gata! L-am ridicat ieri, Luni, de la fabrica in timp ce incepea furtuna. In masina am asteptat cateva minute bune inainte sa-l deschid. Apoi i-am dat play. Am sarit de la o piesa la alta repede-repede. “Merge”, am zis victorioasa. Apoi am asteptat sa scada pulsul sub bitrate-ul de 200 🙂

Ieri (luni), pe 26 mai, a avut loc conferinta de presa la care i-am invitat pe toti acei oameni care vreme de jumatate de an, de cand dureaza povestea Fericirii de Luni, m-au sunat macar o data sa ma intrebe ce mai fac, daca mai pot, cum merge munca la studio. Oameni care au scris sau au vorbit despre lansare in mod constant, oameni care m-au sprijinit, oameni cu care am incheiat contracte faine 🙂

Gazde am fost noi, adica subsemnata, Raul, Victor si Adrian. Locul intamplarii: Caffe D’Arthe, acolo unde Vlad Eftenie a facut fotografiile.

Alaturi de mine si (trebuie sa recunoastem) cei mai punctuali au fost o parte dintre castigatorii campaniei blogal initiative. La finalul acestui articol veti avea linkuri catre toate articolele care au participat in campanie 🙂

Tot ieri, ca deh, era Luni, s-a lansat noul website. cel vechi era din vremuri de joomla amintire (pentru cunoscatori). Multumesc Alex Ciuca si Superior Media !! www.alinamanole.ro va asteapta si el, pe langa blogul acesta care dupa lansare si dupa odihna de dupa…isi va gasi si el alt chip 🙂

Tot ieri, pentru ca tot deh si tot Luni, am lansat in eter single-ul albumului. (suna prea comercial totusi “single”….). Reformulez: piesa care da titlul albumului se afla, integral, pe youtube 🙂 Fericirea de Luni e disponibila oricum si pentru zile de Marti, Miercuri, Joi…si tot asa 🙂

Astazi, marti, (intre timp e miercuri….) pot anunta ca nu mai sunt bilete nici pentru seara de 3 iunie. Adica mai sunt vreo 2, dispersate in sala teatrului. Exista insa un concurs activ pe Foreverfolk!!! Se ofera, contra unui comentariu de poveste, 2 invitatii de cate doua locuri. Pot participa si cei care au bilet in prima seara si nu, nu jurizez eu! 🙂

O sa anunt si ca voi incepe sa raspund la telefon mult mai putin. Sper sa nu se supere nimeni dar e saptamana de dinainte de lansare. In afara de mama, colegii de scena, partenerii activi media (a se citi regulile de parteneriat pe care le-am mai anuntat o data si de la care nu voi face rabat deloc), contabilitate si institutii publice…telefonul va fi pe post de robot care va primi sms-uri 🙂 Prietenii stiu de ce si mai stiu si ce au de facut 🙂

Iarasi am scris articol lung cat o zi de post (sau de dieta)…

Ufff….!

Iata toate articolele care au participat in campanie si pentru care multumesc, cu plecaciune si drag, fiecaruia dintre cei care au raspuns la provocarea campaniei:

 

Cronica subiectiva de teatru – “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”

Am citit la Hoinaru acum 2 saptamani cronica piesei “Pai…despre ce vorbim noi aici, domnule?”. Intamplarea a facut apoi sa fiu invitata in emisiunea Garantat 100% si sa-l cunosc, fix, pe Catalin Stefanescu. O alta intamplare a facut ca telefonul sa sune ieri la ora 5: invitatie la teatru, Teatru Act, piesa incepe la 7, trebuie sa fiu acolo la 7  fara 20 intrucat, intamplator, 2 bilete au ramas fara cumparator. Intreb – din lumea mea de mailuri, parteneriate si pregatiri de lansare de album – “Ce piesa?”. Titlul e evident, nu? 🙂 Cele doua locuri au fost la 1 m de situatie, ca sa fie intamplarea si mai faina.

Marcel Iures, George Mihaita, Dabija, scenariu Catalin Stefanescu, scriere dupa Morometii.

“Morometii” este una dintre cartile pe care le-am digerat pana la integrare. O anumita zona rurala absenta in viata mea, desi de origine moldoveneasca, si-a avut compensarea in cartea lui Marin Preda. Am refuzat-o de cateva ori, ne-am intalnit ca intr-un soi de inclestare, apoi am citit-o in etape diferite de viata. Unele pasaje isi au amprenta emotionala a varstei si la multi ani dupa, la reluarea lecturii.

Sa extragi inteligent si sa definesti Morometii intr-un dialog de 1 ora si jumatate e dificil. Am pornit cu semn de intrebare. Rezultatul, in acest caz, m-a impresionat si nu pentru ca este al realizatorului emisiunii in care am fost invitata. O scriu serios. Cheile dialogului in doua personaje (Ilie si Cocosila) se afla in salcam, politica, pomana, lada de zestre si gard si cu ele se deschid tablouri narative bine conturate. Reusita unui astfel de demers dramaturgic ar trebui sa se regaseasca in comentariile criticilor de teatru, nu pe blogul acesta. In calitate de spectator cu lecturi destule la activ sunt (si a doua zi) incantata de scenariu. E mult… pentru ca sunt rezervata de fel.

Actori si personaje

Filmul lui Stere Gulea ramane, in zona de vizual, cel mai puternic reper. Victor Rebenciug ramane pentru mine cea mai puternica si (imho) realista reprezentare a personajului Ilie Moromete. Mitica Popescu – Cocosila 1988 – minunat. In continuare va ramane asa.

Marcel Iures intra in poveste cu totul. Gradat. E o chestiune de stare. Dar ma convinge de statutul de taran dintr-un rural ars si sarac. Momentul reamintirilor (veti vedea piesa, veti intelege) este dureros de viu si de adevarat. Nu ma asteptam la altceva decat sa-l “vad” pe Ilie si sa plang atunci cand agonizeaza.

In piesa de aseara, in partea de inceput, personajul lui George Mihaita este… prea urban, un pic nelalocul lui. Partea buna e ca, desi m-a convins tarziu ca e “Cocosila” … pe urma nu m-a scos din imaginea suprapusa. Voi dori sa revad piesa si la 1 an de existenta pe scena. Unele lucruri dobandesc patima si contur in timp.

Regizorul Alexandru Daboja e prezent cat trebuie, fara sa “deranjeze” dialogul. Simboluri cat trebuie (cana cu bastista, pomana, lumanarile – au apus vremurile bune, stim), un twist de personaje, la final, gandit pentru scena, exemplar. Citeam un interviu in care regizorul spunea ca-si dorea sa aduca o “piesa cu tarani” pe scena Teatrului Act. Sa mai scoatem un pic ruralul din public insa…ca ajung si la el acum si ma intristez un pic. In primul rand pentru ca ora de incepere 7 inseamna sa fii macar la 7 fara 5 in sala. Si eu sunt fumator…Apoi…de exemplu…rasul zgomotos, incredibil de zgomotos, la auzul unor cuvinte care nu mai sunt tabu demult. Atat de zgomotos incat pauza catre urmatoarea replica era vizibil mai lunga decat ar fi trebuit.  “Ce-a zis? A  zis Iures “chizdra” ?” – jenanta reactie. Ma mir cu naivitatea pe care o voi pastra pana la capat de curcubeu.

Pentru cine a vazut sau va vedea piesa…sa stiti ca am plecat cu regretul ca n-am luat o bucatica de tablou (minunata ideea fotografiei funerare!).  Ar fi stat in zona mea speciala de pitici, ca un trofeu de amintire a unei Intamplari frumoase, cu teatru la purtator.

Gata! Ma opresc aici!

Mergeti sa vedeti piesa nu ca la un eveniment monden cu nume ilustre pe afis, va rog. E o “piesa cu tarani” in definitiv 🙂

(nu, n-am facut poze cu telefonul, cu blit sau fara, in timpul piesei)

Lansarea noului album

Scriam saptamana trecuta despre planete, despre cum se aliniaza si, implicit, daca imi vor da voie sau nu sa anunt lansarea noului album.

Miercurea e zi buna pentru vesti asa ca…pot sa anunt in mod oficial ca la inceputul lunii iunie lansez noul album “Alina Manole”!

Data lansarii – 2 iunie!

Timp este ca sa anunt si locul (teatru desigur) si ora de incepere 🙂

Teoretic ar trebui sa anunt si titlul albumului? 😀

Biletele vor fi puse in vanzare in curand! Recomand sa urmariti pagina oficiala de facebook : https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

O alta veste, tot de luni, este ca duminica veti putea urmari la TVR prima noastra aparitie in cadrul emisiunii Garantat 100%! 🙂

Sa aveti un mijloc de saptamana gustos, crocant, cu arome bune!

hai sa ne casatorim pentru inca o noapte

…si dimineata sa facem partaj

una dintre putinele parti bune a ultimelor 3 zile, innecate intr-o migrena insuportabila, a fost montajul video facut pentru una dintre piesele ce vor fi pe albumul aflat in pregatire. au mai fost si alte momente bune care au tinut de intalniri, discutii, concerte, dar migrena…

a cedat din cand in cand, pret de cate 1 ora. s-a mutat de la tampla la ceafa pana cand m-a obosit. stiti ce sunt florile de Spilcutze? eu nu stiam pana miercuri seara. cica ajuta. poate dupa un tratament mai lung. la cate medicamente am testat…

am incercat sa anunt pe blog tot felul de lucruri, sa mai scriu ce s-a mai intamplat…n-am reusit. e prima zi in care e cat de cat clara situatia din interiorul cutiei (craniene, nu pandora) asa ca ma grabesc sa scriu, ca cine stie cand ma mai apuca…

asadar avem asa

De 30 de ani – fragment video de la concertul pe care l-am sustinut pe 1 februarie la Teatrelli in Bucuresti. Piesa nu e noua celor care m-au mai vazut prin concerte. A fost cantata, testata, bibilita, gandita, jucata… mai ales in ultimul an. Pe scena, alaturi de mine, ii vedeti pe Raul Kusak, Dan Nicolau si Claudiu Purcarin.

Joia Pacatosilor – spectacol, nu concert, pe 24 februarie, in Puzzle. Am rugamintea sa ma intelegeti un pic cand spun ca vor fi locuri mai putine decat de obicei. E un spectacol mai “pretentios”, care presupune liniste. Un pic cam ca la teatru. Reamintesc ca este vorba de un concert atipic, doar voce si pian, fara pauza. Cu povestea scrisa si povestita a unor “pacatosi”. Anunt de fiecare daca asta pentru a sti la ce sa va asteptati 🙂 Evenimentul pe facebook este AICI

gata, ma intorc la mersul pe varfuri ca sa nu se trezeasca durerea de cap 🙂

recomandare mica: de ascultat piesa cu casti pe urechi si de vazut la rezolutie HD (pe care o puteti alege din setarile clipului pe youtube)

2013. final.

usor-usor intru intr-un soi de ritm, specific zilelor de final de decembrie. diminetile mele nu mai pot fi foarte linistite (vezi status pe FB si jurnalul de craciun) , dar cumva incep sa ma relaxez 🙂

acum e primul moment de liniste de pe 16 incoace. aproape o saptamana de adrenalina care a inceput de luni, cu concertul de final de an. despre acest concert sunt datoare cu mini-cronica subiectiva, de pe scena 🙂

din cele “muzical-bucataresti”: felicitarile au ajuns la club chiar in seara de concert, numarul cadourilor pentru spectatori a trebuit suplimentat chiar in ziua cu pricina (pentru ca mi-au soptit spiridusii de la club cam cum sta situatia rezervarilor), telefonul meu a sunat aproape non-stop si de aceea de la anul imi voi face un obicei sa-l inchid in ziua in care cant (prietenii stiu de ce 🙂 ), era sa uit tamburina acasa, am uitat oricum laptoapa cu proiectiile video dar aici lucrurile s-au rezolvat cumva, am pregatit doua rochii si am ales-o pe a treia si, peste toate, dodo s-a culcusit in cutia cu pantofi din piele intoarsa (dodo=motan alb…)

din cele care se vad de pe scena: coplesitor de frumosi cei care au venit, majoritatea cuminti, toti cantatori. fiind vorba de un spectacol de final de an, playlist-ul a avut o altfel de structura, astfel incat sa incapa si colindele si emotiile de rigoare. mi-ar fi placut sa existe si un soi de loc de dans, macar pentru valsul “ti-as desena” :), Make a venit si cantat cel putin unul din cantecele care ma duc cu mintea undeva pe coclauri si ma bucur ca i-a placut “la mine-n muzica acasa”, piticii au fost toti prezenti, la fel si adevarurile…. da,  am simtit pe alocuri ca nu mai sunt acolo, ca plec putin, as fi nins pentru toate zambetele primite in dar …

voi multumi acum celor care mi-au fost alaturi pe scena pe parcursul lui 2013:

Raul Kusak – pentru ca nimic nu e intamplator

Dan Nicolau – pentru sinceritate

Tudor Olaru – pentru drum

Claudiu Purcarin – pentru subtilitate

Ovidiu Condrea – pentru ca nu uita

Mugurel Coman – pentru caldura

Berti Barbera – pentru accentul de vara

Misha Simeonov – pentru entuziasm

impreuna cu ei, in fel si fel de formule de concert, muzica mea se aude asa cum o simt si o vreau, acolo pe scena. nu e de fiecare data usor sa fim alaturi, sa ne potrivim ceasurile, dar de fiecare data ne potrivim inimile si ce simt acolo, cand cantam, e magie.

colindul moldovenesc pe care l-am cantat singura a fost dedicat nu doar celor din fata mea ci si lor, celor de pe scena lui 2013, si lor, celor de la butoane: Albert Mihaiteanu (sunet), Tudor (proiectii si organizatorice), Alex (lumini), Carmen, Dragos (inca 2 dintre gazdele din Puzzle). s-a intamplat ca anul acesta, 4 dintre concerte sa fie in Puzzle, nu regret.

alte concerte din Bucuresti s-au desfasurat la Clubul Taranului (ianuarie si iunie), La copac (februarie) si in J’ai Bistrot gradina (iulie)

o invitatie care m-a bucurat si onorat a fost cea pe care am primit-o pentru 15 aprilie la prima editie On-Air Music Awards. Am pasit pe covorul rosu al premiilor Grammy romanesti cu emotii naive, am cantat si…a fost frumos tare!

in Bucuresti au mai fost 3 concerte cu caracter special: Teatrul Excelsior (aprilie, la aniversarea de 4 ani, si aici trebuie sa multumesc lui Aurel Mitran si echipei sale si, cu drag mare lui Nicu Alifantis, care a acceptat sa fim pe aceeasi scena impreuna), scena Galei Folk You! Florian Pittis (septembrie, Miscarea de Rezistenta), Teatrul Elisabeta (noiembrie, cu spectacolul Joia Pacatosilor)

legat de spectacolul “Joia Pacatosilor ma simt atat de bucuroasa ca gandul meu mai vechi a prins contur impreuna cu Raul! plecaciune si drag celor deschisi la minte care gusta ideea marturisirilor unei pacatoase… e un spectacol mai greu decat ati putea crede…si am avut public superb indiferent ca am cantat in teatru sau in club…

vreau sa le multumesc si catorva dintre gazdele muzicii mele din afara Bucurestiului: Sibiu (Imperium, Atrium, Teatrul Gong – Festival), Cluj-Napoca (My Way Club), Oradea (Eco-fest), Cugir (Festival), Targu Mures (J’ai Bistrot), Craiova (club Play), Vama Veche (Folk You! Florian Pittis), Vama Veche (Papa la Soni), Garana (Festival),  Baia Mare (Festival). anul acesta ne-am concentrat mai mult pe lucrul muzical decat pe calatorii, la anul recuperam! asta dupa ce intram in studio, ca nu se mai poate! 🙂 (simt ca am mai uitat ceva, evident imi voi aminti dupa ce public articolul….)

un moment special al anului l-a reprezentat aventura culinara din locul numit La Copac, unde, in calitate de artist…am gatit la ceaune. se intampla intr-o zi cu temperaturi ridicate. am stat in picioare de la 9 la 21, a fost minuna sa gatesc si sa hranesc si…aventura toata o puteti citit in doua articole (inainte si dupa)  pe care le-am scris pe blog in acea perioada. nu, nu e vorba de muzica, dar a fost altfel.

despre toate aventurile mele ati aflat de pe contul oficial de facebook (https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial) sau de la partenerii media, carora le multumesc pentru ca preiau informatia si o dau mai departe. evident multumiri suplimentare prietenilor care lucreaza in radio-uri (Andrei Partos, Mirela Retegan sunt doar doua prezente frumoase in viata mea) sau in presa scrisa si care dau de stire fara sa fie prezenti pe afis, precum si celor care vin la concerte, fac fotografii si scriu cronici. in ceea ce priveste aparitiile media, va anunt cele care urmeaza: la TVR2, in emisiune prezentata de Liana Stanciu cu doua piese cantate LIVE (difuzare in perioada 2-4 ianuarie 2014) si pe 10 ianuarie 2014 pe Look TV in emisiunea “Brandu lu’ Chinezu”, moderata de Chinezu insusi, un om special de frumos. am mai dat si interviuri, cele mai recente in redactia Adevarul la o poveste cu Raluca Moisa si, in scris, pentru Loreta Popa si Jurnalul Spiritual. multumesc si prietenilor care ma fac sa arat dragut in fotografii, in special Emiliei, manuelei, Oanei, apoi lui Dragos si lui Vlad.

mai sunt atat de multe de povestit din anul care se incheie, muzical vorbind…

vreau sa le multumesc tuturor celor care au venit la concertele mele si care ma plac asa cum sunt pe scena, cu toate emotiile, cu rasfatul, cu mimica fetei, cu plansul sau cu rasul meu, cu glumele mele pe alocuri naive, pe alocuri deplasate, cu povestile mele, cu textele puse pe stativ pentru ca altfel nu uit ci ma incurc, cu joaca mea cu barbatii, cu femeile, cu lipsa mea de cuvinte de dupa concerte cand sunt coplesita de ceea ce-mi ofera si nici macar nu stiu, cu emotiile care imi tremura uneori glasul, cu textele pe care le scriu despre iubiri imposibile si tradari obisnuite. vreau sa le multumesc ca, pentru toata lista de mai sus, mai si platesc bilet si iau taxi la plecare pentru ca uite, alina manole, canta iarasi 3 ore si nu se mai opreste…

ma sperie “promit” si de aceea nu veti auzi niciodata de la mine promisiuni. imi doresc insa ca in 2014 sa fac sa merite si mai mult efortul celui care asculta in singurul mod in care pot: scriind, cantand, muncind pentru clipele de ecou minunate. sper si sa public mai multe imagini si secvente de concert…sunt tare pretentioasa, de asta stau cu tote filmarile, de la toate concertele, la mine in laptoapa…

sunt Alina Manole si sunt o pacatoasa. aceasta este declaratia cu care mi-am incheiat fiecare concert anul acesta. cine judeca afirmatia dincolo de licenta poetica nu a trait destul.

plecaciune si drag tuturor. sa va apere viata de ceea ce cant, mai putin in vreo doua piese 🙂

p.s. nu stiu ce si unde va fi concertul din ianuarie, dar pe 1 februarie voi avea concert in Bucuresti intr-un loc special, frumos tare…

O dedicatie muzicala pentru toti cei care au facut parte din lumea muzicii mele si in 2013!