Surpriza povestita o saptamana mai tarziu

de cele mai multe ori “ma prind” tarziu de unele lucruri care se intampla in jurul meu.  uneori atat de tarziu ca ma sperii. asta ma face un om naiv, printre altele. sau, cum mi-a spus cineva, o fiinta ce inca mai copilareste.  la varsta mea imi permit 🙂

unul dintre evenimentele intamplate acum fix o saptamana mi-a revenit in minte astazi pentru ca l-am povestit. povestindu-l mi-am dat seama ca mi s-a intamplat mie 🙂

sa va explic. vinerea trecuta, de ziua mea, stiam ca am doua lucruri de facut: sa merg la inregistrari pentru Garantat 100% si sa cant la o petrecere privata “pusa in calendar” de prin ianuarie…

la inregistrarile pentru emisiune, Catalin Stefanescu, Gabi Scarlet si restul echipei, iertat sa-mi fie ca nu stiu numele tuturor, mi-au facut surpriza de a-mi ura “La multi ani” in timp ce faceam probele de sunet. succesiunea clipelor a fost cam asa: aud in monitoare un cantec de “la multi ani”. in limba engleza. (nu pot sa-mi amintesc nici acum ce cantec era). ma gandesc: “se testeaza monitorizarea”. dupa cateva secunde vad ca se strang randurile un pic si ca se uita echipa la mine si langa mine pe scena apare Catalin Stefanescu cu buchet frumos de flori. nu-mi dau seama ce flori sunt. parca vad lucrurile un pic din afara…ma bucur pentru mine, ma straduiesc sa nu plang ca sa nu stric bunatate de machiaj.

aduna-te, femeie, daca poti, sa canti piesa pentru care esti in studio. nu garantez pentru nivelul emotiilor din glas pentru emisiunea din aceasta duminica 🙂 recunosc ca am incercat sa ma adun destul de bine si sa ma detasez ca sa pot fi acolo pentru scopul definit…

de la TVR am plecat intr-o scurta pauza in Puzzle, de unde urma sa plec la concertul privat. aveam de cantat, voce si chitara, acustic, pentru manifestare aparte. ajung la Espace Minoux, sunt “cazata” in mansarda, am voie sa si fumez. recunosc, am stat desculta si m-am intins la un moment dat pe un patuc de pitic. sunt chemata sa cant, anuntata de Razvan Voiculescu. Intru. o vad pe Anca, o vad pe Anda, nu apuc sa gandesc nimic, aud cantat. cred ca si batai din palme. e lume in picioare. apare Mirela Retegan cu tort si lumanare. cica sa imi pun o dorinta. cica ea e capul rautatilor. mai vad chipuri cunoscute. ok, se intampla ceva. aud ca Mirela spune ca s-au adunat prieteni. ma asez pe marginea scenei mici, am tortul in brate. stiu ce imi doresc. spun cu voce tare “imi doresc ca toti prietenii mei sa fie sanatosi si fericiti”. mi-e suficient.

asadar, petrecere supriza de ziua mea. am cantat. aveam in cap “am venit sa cant, cant”. aveam un soi de plan pentru ceea ce stiam ca se va intampla initial. se duce naibii, bocesc, imi fac curaj sa mai cant. cred ca am si spus “nu stiu cum sa va cant: sunteti public sau prieteni?” . se canta cu mine. cineva glumeste ca sa acopere propria emotie. in timp ce sunt acolo mai recunosc chipuri. ok, cu omul ala m-am intalnit azi, acum 1 ora, si nu a zis nimic. aaa…uite-o si pe Diana…uite-i si pe Manu si Florin…Cristi, Ruxandra…si sunt doar o parte dintre cei care pot fi enumerati.

incerc sa inchei ca nu mai pot, dar seara nu e gata. primesc o diploma mare semnata frumos. primesc o contributie pentru album din partea lor. in sala de protocol (altfel nu stiu cum sa-i spun) sunt bunatati aduse din Fagaras de o doamna tare priceputa. papam, vorbim, ma mir, ma bucur pentru cineva dar nu stiu pentru cine. pentru mine nu-s invatata sa ma bucur.

azi e o saptamana de cand s-a intamplat sa nu-mi dau seama ca mie, Alina, cativa prieteni mi-au pregatit o petrecere surpriza. un gest frumos, pe care l-am facut si eu pentru oameni din viata mea, si pe care, cu sinceritate spun, mi l-am dorit. s-a intamplat sa fie in martie 2014 si eu sa nu-mi dau seama zile bune ca da, mie 🙂 le multumesc tuturor pentru gand si gest, le multumesc celor care au venit, care au tacut si n-au spus nimic, ii multumesc lui Razvan pentru a mintit pentru mine 🙂

fix in seara aceea cand… 🙂

duminica aceasta ne veti auzi la Garantat 100%. Formula de scena: Alina Manole (voce si chitara), Raul Kusak (pian), Dan Nicolau (trompeta), Claudiu Purcarin (tobe), Adrian Flautistu (contrabas).

dovada momentului aniversar din emisiune…

moment fotografiat de la “concertul-surpriza”

pe 2 iunie e lansarea noului album 🙂 detalii in curand…

publish

N-am mai avut timp de scris. Nici despre primavara, nici despre “baba mea” de pe 3 martie. De fapt…sincera sa fiu, timp am avut. Chef n-a prea existat. Timpul liber, atat cat a fost, s-a transformat in somn sau in iesiri din casa. Ma misc in reluare. Poate pentru ca, asa zic vocile autorizate, ma apropii de finalul anului meu astrologic. Energii aproape pe zero pana pe 21…

Am primit martisoare frumoase. Cel mai simpatic a fost cel venit de la aproape 400 de km. Surpriza din partea mamei adica. Cu ghiocei din curtea casei in care am copilarit, grasuni si frumos parfumati si care dupa zile bune arata la fel de “fresh”.  Au mai fost si alte surprize (una extrem de neplacuta, dar cumva trebuia sa existe o compensatie pentru tot restul 🙂 ) si alte refugii simpatice in fata ploii si frigului.

Nu regret ca e gri, stiu ca m-as incarca de la soare dar e bine si asa. Bibilesc in tihna lucruri, fara sa vreau sa haladuiesc de dimineata pana seara. E si asta un castig de timp.

Ma imbrac in portocaliu si rosu in ultima vreme sau port cel putin o chestie mica in culorile acestea. Astept ciresele. Am gatit o musaca saptamana trecuta (asta se intampla foarte rar) si am reusit sa o termin dupa 4 zile. Unele lucruri se termina mai greu dar le biruiesc. Din pacate au reinceput atacurile de panica. Primavara e primavara indiferent de termometre. Sau poate nu-i de la asta. Oscilez dimineata intre ceai si cafea pana cand imi pun in cana apa fierbinte, “goala”. O beau imaginandu-mi gusturi. De imaginatie nu duc lipsa, zau! 🙂

Mi-e dor sa plec din Bucuresti. Si nu pot sa plec. Si ma frustrez. As haladui prin Sibiu. M-as reintoarce in Sighisoara, ca tot o aman din 2012. M-as duce si pana la bulgari (stiu eu un loc pustiu) sau in Vama (acum sigur e pustiu) daca nu ar fi atat de frig. Nu am voie sa racesc in perioada asta. Saptamana viitoare, teoretic, se incheie etapa de inregistrari.

Nu reusesc sa citesc nimic de vreo 2 saptamani.

“In rest….tac si ma uit la televizor”

Ascult Maalouf. Astept Dhafer. Ma frec la ochi ca sa scot ceata. Fix acum am zambit. Terapia prin scris functioneaza. Apas butonul “publish”

ce-am gasit intr-o cutie!

inainte sa zic ce-am gasit ma bucur (de ieri) ca e gata afisul! uraaaa! 🙂

sanie pe Luna Patrata.  Mosul stie de planeta asta, mie imi era evident, nu m-am gandit insa ca si alti “locuitori” stiu…

cu migrena cu tot si cu un glas racit pe care nu-l pot descrie prea bine am inceput saptamana cu bine. planetar oricum se intampla lucruri, am citit eu pe facebook ca Marte intra in Balanta si ca incepe o perioada de schimbari majore (adica se vor incheia fix acele contexte de care nu avem nevoie), asta nu ma face sa-mi treaca durerea de cap dar mai uit de hapciu 🙂 bine, daca ma gandesc ca e revolutie in casa si ca se muta mobila, deja pot sa spun ca raceala e pe planul 2…

de la revolutia aceasta vine si o alta mica bucurie. am gasit intr-o cutie albume Luna Patrata. nu multe, vreo 12. de vreun an ma tot plang ca nu mai am decat cateva exemplare pe care le tin fie pentru licitatia destinata noului album fie pur si simplu pentru mine…

cele 12 exemplare gasite “pe neasteptate” se vor ascultate asa ca vor fi prezente pe 16 decembrie la concert, in pachetul promotional de sarbatori.

“Luna Patrata” + “Dragoste in 3” + “Cu drag” – iata pachetul “alinesc” complet 🙂

maxi-single-ul “Cu drag” va fi prezent si el, ca in fiecare decembrie, cu pret special.

cine a vazut evenimentul de pe facebook a aflat deja ca voi avea un invitat care merita sa fie “sanctionat” pentru efortul de a scoate anul acesta un album si de a-l purta in 22 de orase din tara. il cunosc de suficient de mult timp incat sa-l stiu si incapatanat si echilibrat cand vine vorba de proiectele sale, muzicale si nu numai. Marius Matache e numele lui, o parte dintre voi l-ati ascultat deja si il stiti, cine nu…va avea ocazia sa-l asculte lunea viitoare 🙂

pe scena, alaturi de mine: Raul Kusak, Ovidiu Condrea, Dan Nicolau … 3 muzicieni, “magi” in ale sunetelor 🙂

va astept cu drag, va invit sa faceti rezervari ca sa aveti masuta voastra si, ca o rugaminte speciala, daca va mariti sau micsorati numarul de invitati de la masa, va rog sa anuntati astfel incat (mai ales in cel de-al doilea caz) sa facem loc din vreme celor care isi doresc neaparat sa ajunga 🙂 – 077 21 600 31

sa aveti o zi de marti crocanta, ca un colt de paine rumen si cald… 🙂

vremea piersicilor

am avut concertul de joi, am avut reactiile de dupa (o parte din ele pe FB), am avut zile de “uichend” pline de evenimente, locuri si oameni. cele ce pot fi spuse sunt momentele de sambata cand, dupa ce am fost la un spectacol cu copii si chitari in gradina icoanei (fani de-ai mei, simpatici foc si pe care ii iubesc eu tare-tare), am mers in piata enescu la spectacolul Compagnie Off – Paraboles – un show de proiectii, muzica live si dans absolut special. am pornit apoi intr-o mare de oameni pe calea victoriei, insotind o parada de costume simpatice, apoi am vazut spectacolul LUCE by Theater Tol la universitate. pentru vreo 3 ore am simtit ca bucurestiul are un aer aparte, de Capitala. intelegeti voi ce vreau sa spun.

duminica (si asta pot spune 🙂 ) am petrecut ploaia torentiala “la copac”, cu o mana de oameni zdravan de frumosi, vorbind despre bucuriile acelea mici care vin doar din gestul de a “impartasi”, cu cineva care intelege, si bucuria, si nimicul. cine se aseamana se aduna, asta e un adevar si gata. 🙂

ca in orice luni, am entuziasm destul cat sa incep lucruri. saptamana aceasta vom pregati “ceva” despre care va voi spune in curand. va fi o surpriza si…nu una muzicala. considerati buzduganul aruncat, bine? 🙂

va las cu una din piesele “acelea”, care-mi plac mie mult de tot. am primit-o in dar acum ceva ani si ma bucur de ea ca, uite, tocmai s-a copt 🙂

premiul cu surprize

varianta lucida e asa: “Margareta Paslaru acorda in fiecare an un premiu. Anul acesta mi l-a acordat mie”

varianta din povestea reala e ca am mers la lansarea cartii artistei si cand credeam ca s-a terminat manifestarea m-am auzit strigata si nu intelegeam de ce, m-am trezit undeva in fata si cu o multime de oameni in jur si nu intelegeam nimic si am vazut o diploma si am primit un premiu. si am auzit cuvinte frumoase spuse despre mine si folk-jazz-ul meu si luna mea patrata. si nu mai stiu ce-am spus si cand am iesit afara eram pe alta planeta. si inca sunt. am aflat apoi ca erau cativa oameni care au stiut si nu mi-au spus nimic. emilia mi-a facut o poza chiar la iesire si mi-am amintit ca mi-a facut-o dupa ce a pus-o pe grupul meu de pe fb… 🙂

e al doilea premiu surpriza din viata mea. primul l-am primit de la Nicu Alifantis, in 2009, la Braila. atunci am fost si mai…tampa, pentru ca n-am spus nimic pe scena. m-am blocat. azi am ingaimat cate ceva…sper sa nu fi filmat nimeni ca nu garantez…stiu doar ca ma tineam usor cu degetele de o masa…

(oare pot sa scriu ca unii oameni Mari sunt atat de copii si de frumosi cateodata, nu?) 🙂

iata-ma imediat dupa ce am primit “Premiul Margareta Pâslaru pentru Originalitate Interpretativă”

...eu? ce? de ce? uau! aaa...

si cu si fara

a fost fum de tigara? n-a fost! inauntru. pe hol, alaturi de inca vreo 6 fumatori, am prestat corespunzator. ne-au fost asigurate si conditii de altfel, paturici, o ciuperca…a fost bine, ce mai! 🙂 inauntru curaaaat si fara perdele de fum…sper ca s-au simtit bine cei care nu (mai) fumeaza 🙂

imi pare rau ca iarasi nu au fost locuri destule, mai ales pentru cei care au sunat in ultima zi. imi pare bine ca se intampla ca la fiecare concert sa se sune din timp si sa fie plin si frumos…pentru cei care pe 24 februarie (de Dragobete) vor dori sa petreaca alaturi de noi o seara frumoasa, ii anunt ca vom fi pe scena Clubului Prometheus din Bucuresti (piata Natiunilor Unite, e un bloc urias si la parter/subsol e un club taaare frumos…). se va fuma 🙂 avem si surpriza la purtator 🙂

multumesc celor care vin la concerte si cumpara albume. daca ACTA va face obigatorie circulatia legala a informatiei muzicale (la ea ma refer in calitate de artist) nu pot decat sa ma bucur in calitate de producator al materialelor mele discografice pentru care investitiile sunt de fiecare data consistente, pornind de la inregistrarile de studio pana la productia efectiva, tiparul carcasei si, evident, taxele platite pentru a le putea scoate pe piata si toate taxele de dupa aparitie. regulile supravietuirii unui artist care doreste sa fie in legalitate nu-s usor de respectat. poate de aceea unii artisti inca poarta dupa ei albume scrise la calculator, cu un tipar facut pe o imprimanta. si chiar daca pretul unui album “alina manole” este similar cu al celor “home-made”, nu exista rabat de calitate. asta e un pitic de-al meu…

voi mai scrie pe tema.

revenind, azi,pe la ora 3 si ceva, cred ca vom aparea pe national tv in editia speciala “valentine’s day” a emisiunii corinei chiriac. daca tin eu minte bine, am intrat spre finalul emisiunii…eram prea emo sa-mi aduc aminte 😀 tot azi la 6 e pariu pe prietenie si sper sa ajung desi spatele meu nu functioneaza mai deloc. maine voi ajunge la concertul lui cosmin vaman, un tanar simpatic din iasi (oras in care vom canta si noi fix duminica viitoare), al carui stil e asociat puternic cu cel al lui dan teodorescu de la taxi. cum imi place dan pentru desteptaciunea textelor, nu pot decat sa sper ca voi asista la un concert smart de la inceput pana la final. preview am avut intr-o vineri noaptea, cand cosmin a fost invitatul lui andrei partos. ma duc pregatita deci sa analizez. cosmin, pazea! 😀

pentru cine doreste sa vada poze de la concertul nostru de ieri, il invit sa dea un ochi pe doua albume foto 🙂 nu uitati sa dati like paginii oficiale, ca sa putem lansa niste concursuri 🙂

recensamioritice

s-a spus ca cea mai mare surpriza a recensamantului este scaderea populatiei urbane. pentru cine e surpriza asta in afara de d-l kivu nu stiu, poate mai gasesc sociologi “surprinsi” sa constate ca este adevarat si “chiar” se intampla de cativa ani incoace fenomenul de migratie dinspre urban catre rural si emigrare (mai ales din urbanul mic/mediu) spre bazinul european vestic. surpriza mea cea mare e sa constat ca totusi exista macar 19 milioane de romani declarati in recensamant, in conditiile in care ameteala cu cnp-ul si inteligenta unor recenzori sa zicem ca ar dona studiului o “fenta” mai mica decat sinceritatea romanului strans cu usa, politia, amenda. sa-mi spuna de asemenea cineva ca toti romanii si-au declarat frumos co-locatarii plecati la munca temporar. pe toti. are tupeu cineva?

cifrele arata ca suntem mai putini. mai putini in tara, da. mai putini romani? asta n-o cred.

mirel scrie si el despre ne-surpriza numarului mic. recomand lectura

ieri, azi, maine, poimaine

ieri (8.11)

lansare de poezie, cu muzica si lectura. Laura Matache a tiparit frumos 222 de poeme proprii intr-o carte de format yin-yang. am citit cateva intr-o pauza de munci. dragostea striga, laura o aude si o scrie. daca vreti un dublu volum de poezie, ii puteti scrie (macar printr-un comentariu)  la adresa asta cuvinte pictate.

azi (9.11)

azi se intampla ceva in iron city. o “nefacuta” pentru care organizatorii locului le sugereaza tuturor celor care vor veni sa aiba la ei aparatele foto. nu stiu daca se va da si vreun premiu pentru cea mai inedita fotografie postata a doua zi pe facebook, asta o lamuriti cu ei 🙂

maine (10.11)

maine am concert in Joy Pub. s-a schimbat nr pentru rezervarile telefonice (0755.569.782). sectia ritmica e completa (adica in afara de Teddy il avem alaturi de noi – unde noi inseamna si eu si Adi – pe Ovidiu Condrea la tobe). pagina va sta la dispozitie

a! dimineata la 9 ma veti vedea semi-adormita la TVR1 la matinal. daca beau o gura de cafea o sa fiu mai guraliva 🙂

poimaine (11.11)

as fugi la cluj pentru ca in Diesel canta BiMS cu noua voce (Catrinel). un interviu cu Bujor despre noua formula si de ce Cluj-Napoca poate fi citit pe CZB. eu zic sa pregatiti aparatele foto si pentru evenimentul asta.