…de fiecare data am asa, o stare de euforie…ma invart fara rost, vorbesc mult, ma agit, nu reusesc sa stau locului. prima jumatate de ora dupa ce cobor de pe scena e cea mai concentrata in agitatii. nu stiu cum sa reactionez la cei care vin spre mine, nu stiu ce sa le spun, sunt abulica total. stiu ca m-as refugia undeva, sa cuprind pe toata lumea cu privirea si sa multumesc, inca si inca, in gand, pentru faptul ca toate sufletele acelea au venit acolo, sa ma auda povestind despre mine, despre ei, despre cei care sunt istorie de viata, despre prezent.
cand ajung acasa lucrurile nu se schimba prea mult. ma foiesc, alerg in toate partile, la un moment dat ma opresc din alergat si fumez o tigara, apoi intru pe net, apoi ma ridic de pe scaun si ma duc la frigider. in ziua de concert nu mananc si evident ca noaptea mi se face foame rau 🙂 pap un sandvish, apoi inca o tigara, apoi deschid blogul si uite-ma descriind pasii de dupa. dodo e pe scaunul vecin, s-a agitat vazandu-ma “in priza”, acum sta cuminte…
in tot timpul asta am o bucurie uriasa si o recunostinta la fel de mare fata de drumul de viata care ma aduce in acelasi loc cu oameni frumosi. si ma uit asa, spre in Sus, zambind si ma fac miiiica miiiica.
invat o lectie a umilintei de fiecare data.
si da, asta se intampla de fiecare data. in orice loc din tara asta as fi.
“uichend”-ul a fost incarcat, coplesitor pe alocuri, fierbinte. au fost 3 concerte in 3 zile diferite, doua dintre ele fiind la km de bucuresti. daca ar fi fost un pic mai racoare cred ca as fi suportat fizic mai bine totul. in plus, trezitul de dimineata care e criminal cand inchei concertul la 2 dimineata, mai stai la o poveste, nu te ia somnul, adormi la 6 si suna telefonul la 9…(asta valabil pentru concertul de vineri). sau probe de sunet la ora 4 dupa-amiaza, in doua zile consecutive, fix atunci cand 50 de grd celsius nu suna deloc exagerat. pe de alta parte, avand o scoala buna de (re)inceput in zona muzicala, stiu ca artistul duce orice, dar chiar orice, cata vreme isi asuma rolul pe care il are de purtat. asa ca nu ma plang, doar descriu, da?! 🙂
despre concertul de la VSLO am scris un pic in postarea anterioara. le multumesc inca o data Andreei, lui Catalin si Horatiu, pentru cum sunt, oameni buni si curajosi in toate cele. si da, ce s-a intamplat in perioada festivalului de fotografie a fost remarcabil…iar vineri seara, pentru mine personal…plecaciune si drag!
despre concertul de sambata pot sa spun doar ca a fost surpriza in toata regula…si ca cei doi in cauza s-au emotionat atat de tare incat si eu m-am emotionat si mai rau si a iesit o nebunie 🙂
despre concertul de ieri de la Muzeul Golesti…incep sa spun ca locul este minunat, ca are istorie frumoasa, ca pana si organizatorii erau un pic linistiti asa…ca sub nuci era un pic mai racoare, ca am fost frumos primiti si cu zambet. au venit prieteni de la bucuresti sa ne auda si acolo, au venit si fani din pitesti cu care nu ne intersectam chiar la ei acasa din pacate. am alternat in concert piesele “acelea” cu piesele-joaca, am primit feed-back bun…cu alte cuvinte caldura s-a dus dinspre soare inspre suflet…
in tot absurdul ultimelor saptamani ma ajuta in continuare gesturile minunate ale prietenilor mei…atat de aproape, atat de rabdatori, atat de frumosi si…atat de multi…mai multi decat credeam ca sunt, mai aproape de mine decat as fi indraznit sa visez.
astazi e ziua in care voi fi prezenta la gala premiilor VIP, unde voi canta si o piesa…si deja cam stiu ce piesa va fi…
o sa continui seria de versuri ale pieselor de pe albumul “dragoste in 3” de maine incolo.
astazi va las cu un fragment dintr-o muzica ce-mi place. in timp ce o ascult vad ca incepe un pic sa se intunece si da, cred ca incep furtunile
ce-a fost: au fost mai multe suflete in fatza scenei decat ieri la ora cu pricina. adica la ora de inceput de gala. ceea ce. piciorul drept tremura ca apucatul, l-am stapanit uitandu-ma urat in jos. evident nu m-a crezut nimeni ca ma doare gatul si ca de-abia vorbesc. am inceput soft, am terminat cu luna patrata. la mijloc aglomeratie de personaje. baietii mei: superbi ca de obicei. ca de obicei cand canta pe scena alaturi de mine 😉 m-am jucat si am avut cu cine, femeile si barbatii au avut partea lor de discurs in piesa “casatorie in stil italian”. am cantat 31 de minute si mi-au trebuit 20 de minute sa ies din “starea” de concert. m-am refugiat intr-un cort, am aprins o tigara si am stat pur si simplu. nu stiu ce e mai coplesitor: sa fii ascultat, sa se cante cu tine sau sa fii aplaudat?! cand le ai pe toate astea e uneori prea mult.
ce va fi: in termeni de promovare a albumului nou, luni sunt invitata la emisiunea “Draga mea prietena” de la Kanal D. emisiunea e de la 10 (dimineata) la 12…o sa am timp de povestit si de cantat, prea multe nu stiu pentru ca…nu am vrut. in definitiv, care-i rostul unui interviu de exemplu daca ii stii intrebarile dinainte?! vor urma si alte aparitii, inclusiv una vineri, pe 23 septembrie, pentru lansarea videoclipului piesei “Ea nu ma stie”. sper ca nu ati uitat ca exista un concurs in desfasurare pentru cei care au cumparat bilete la lansarea de pe 30. mai sunt inca bilete, vreo 50 din sala mare de la Nottara. m-am tot gandit in ultima vreme daca sa scriu asta sau nu. scriu totusi. daca as fi avut sponsori pentru lansare (de la inchirierea de sala la sistem de sonorizare) mi-ar fi placut sa va ofer drept cadou spectacolul. din pacate nu am si…nu pot. inca. pana cand voi putea, o sa-mi permit sa va consider si prieteni si sponsori de muzica interzisa. multumesc!
in rest: sunt un pic obo. sunt si trista pentru ca foarte aproape de mine sunt oameni cu probleme de sanatate, cam mari, cam dificile. in fatza problemelor lor, toate grijile mele legate de lansare sunt un nimic. nu functionam prin comparatii, fiecare isi are grijile sale in repere personale de viata, dar e trist cand cancerul prinde oameni. sper sa-i lase in pace si sa ni-i lase aici.
ei, uite cum nu vin cuvintele asa cum trebuie…sa fac intai un ceai de sunatoare.
…
mda, nu mai am ceai de sunatoare, merge si unul de macese.
am reusit sa dorm mai bine de-abia dupa a doua seara de aniversare. joi noapte am adormit la 6 dimineata, intensitatea energiilor primite m-a facut sa fiu “in priza” si sa ma foiesc pana au aparut zorii. evident ca pe fond nervos am mai avut ceva probleme somatice…sa spun ca m-am obisnuit?
a fost o nebunie. sunt intrebata daca a fost o diferenta intre seara in care nu a fost permis fumatul si seara in care s-a putut fuma. evident ca da. diferente au fost dar nu din cauza numarului de tigari aprinse 🙂 au fost doua seri superbe, fiecare cu energia ei, fiecare cu sufletele ei, cu mine avand la fel de multe emotii si joi si vineri.
ca si puncte nevralgice….joi am avut surpriza incomoda ca locatia sa fie ocupata de o manifestare cu public fix in intervalul in care trebuiau intinse cabluri, puse monitoare, testate instrumente, facute probe. pentru mine personal a fost cam sinistra situatia in primul rand datorita succesiunilor de evenimente din ziua cu pricina. fusesera multe, relativ neplacute si iata-ma pe terasa, stand cu prieteni, fumand si intreband din 5 in 5 minute…”noi cand facem proba?”. daca am fi stiut ne-am fi dus la o alta ora, dar chiar si asa, scena fiind ocupata, ar fi trebuit sa o luam de la capat….
dupa ce s-a incheiat evenimentul surpriza m-a surprins si pe mine cat de repede a mers totul, dar asta tine mult si de cine se ocupa de butoane (multumesc tudor) ca nici n-a fost nevoie sa mai urc pe scena, toate fiind pregatite si mergand brici.
vineri seara a fost un pic mai usor din punctul asta de vedere….eu cu un pic de febra, ragusita si cu tusea la mine. a durat un pic pana a fost aranjat si ecranul pentru proiectii si trase alte cabluri, alte prize…deh…
gata cu punctele cu stress 🙂
in prima seara momentul cu Marius Batu, oricat de pregatit ar fi fost (s-a facut si repetitie) nu m-a pregatit si pentru emotia de a canta pe scena impreuna cu un artist minunat. in a doua seara….a fost la fel 😀 mainile transpirate pe chitara, inima bubuind, bucurie la maxim, o senzatie de incredibil ca mi se intampla lucruri atat de speciale.
in ambele seri am fost pe scena in formule de la 1 la 5. baietii mei, dragii mei, frumosi tare, talentati mult, au impartit cu mine emotiile, le-au mai preluat si pe ale mele si mi-au zambit, s-au jucat si au fost minunati.
in ambele seri m-am uitat inspre versuri pentru ca erau momente de pierdere, cand uitandu-ma cu bucurie la sufletele din fata mea uitam de mine…
aaaaa! am primit atat de multe flori si atat de multe cadouri frumoase…am inca 2 pitici, tort in forma de buburuza, am casuta de pitici, un “I LOVE AM” care m-a facut sa rad, un pisoi cam ca al meu care sta intr-un bocancel, plastiline colorate pentru bijuteriile de le invat a face, un caleidoscop (!) cu care joi noaptea pe la 4 ma jucam in pat cu veioza aprinsa, o carte de bucate cu retete care te fac sa razi si alte si alte minunatii de care ma bucur ca un copil 🙂
sa nu se supere insa nimeni cand voi spune insa ca nimic nu egaleaza faptul ca atat de multa lume a ales sa petreaca alaturi de mine, de noi, niste ore de muzica lunatica. sa-mi fie iertate lacrimile, erau de bucurie.
in urma cu niste ani uitasem de jumatatea mea muzicala. acum nici nu mai conteaza de ce pentru ca Acum sunt un om bucuros si fericit ca am intalnesc in permanenta Oameni Frumosi
Ma inclin pana la pamanat in fata Sufletelor voastre
Si voi repeta, sentimental si patetic in ochii unora, ca nu, nu va merit!
p.s. nu ma pot abtine 🙂 pun si 3 poze…vor urma si altele 🙂 Pe 14 aprilie ne vedem la Cluj Napoca, 15 aprilie Targu Mures, 16 aprilie Reghin, 17 si 18 Zalau (prima seara este de concert mare, in a doua seara participam la un eveniment caritabil, cu strangere de fonduri pentru copiii cu sindrom Down)
Tort de buburuza de la doua buburuze frumoaseColtul meu fericit cu pitici si floriFoto din prima seara. Urmeaza si alte poze
despre Turla v-am mai povestit imediat dupa lansarea albumului sau Suflete, Suflete. la vremea aceea nu stiu cum s-au aliniat planetele dar nu am reusit sa-l aduc in fata voastra si prin intermediul radioului (radio lynx) si al lunii patrate. duminica insa ma revansez! de la 6 seara!
Ion Marinescu Turla este invitatul emisiunii mele de duminica aceasta! Va astept sa cunoasteti mai de aproape un om care canta cu o sinceritate si o patima aparte.
de obicei prima fraza e cea mai grea dupa o aventura intensa, cu final frumos. si ma refer din nou la concert (asta cu referirea la noaptea de dinainte si tigara de dupa)
a fost frumos tare la baza sportiva (incep cu propozitii, poate stimuleaza inspiratia)
la baza sportiva a fost foaaaarte frumoooos (a doua propozitie, simt ca incep sa se faca valuri)
in seara concertului luna era rosie.
in seara concertului luna rosie a rasarit din mare.
in seara concertului am avut emotii.
in seara concertului, emotiile mi-au inlocuit pantofii verde-verde
in vama veche au fost 3 “Lune” in acelasi timp: Luna Rosie (iesita din mare), Luna Patrata (adica noi) si Luna Amara (la Soni). Cu o astfel de influenta, cred ca toti cei care au dansat la Stuf in loc sa vina la concerte au avut migrene a doua zi mult mai puternice. zic si eu :))
revenind la ale noastre folk-jazz, nu m-am asteptat sa fie asa nici publicul, nici aerul, nici joaca de pe scena, nici …nimic. am cantat cu drag in fata unor suflete care m-au coplesit frumos cu Linistea din timpul ascultarii. si iarasi o sa spun ca de asta ma inchin publicului meu: e cuminte si asculta si tace si respecta ceea ce facem noi pe scena.
teddy mi-a facut o surpriza maaaaaare de tot cu o joaca migaloasa: pe spatele scenei s-a pus cortina de catifea si pe ea s-au lipit litere decupate L U N A P A T R A T A + logo-ul de Luna. m-am suparat pe mine ca am uitat sa-i multumesc de pe scena, dar eram emotionata si un pic epuizata…asa ca spun acum Multumesc Teddy!
Scena Luna patrata facuta de Teddy la Baza Sportiva
adrian si dan m-au suportat, again, cu starea febrila de dinainte de concert. au primit fisele se setlist, scrise de mana, cu ordinea pe care un pic am modificat-o in partea a doua. da, adrian, asa-s eu ordonata 🙂 tot ei doi au impartit solo-uri de care nu ma mai saturam acolo pe scena si cred ca intr-o zi ii voi lasa sa se joace singuri cat fumez eu o tigara.
tudor a stat la sunet, as usual indeplineste mai multe functii dar asta se pare ca nu-l impiedica sa nu fie obosit cand e vorba de concerte.
prieteni au fost langa noi cu bratele, vocile, zambetul, feed-back-ul. prieteni din bucuresti, prieteni de la suceava, calarasi…cu bucurie ne-am revazut acolo si le multumesc ca au venit sa asculte piesele mai vechi sau mai noi .celor pe care nu-i cunosc si care au venit la concert le multumesc ca au acceptat provocarea muzicii Altfel. e mare lucru ca au si cumparat albumul/albumele la final…sper sa le placa si versiunile orchestrate.
fotografiile pe care le pun aici si pe care le puteti vedea si pe grupul facebook sunt realizate de manuela cepoi. toata Ochi si Stare. Multumesc, Manu
Subsemnata, Alina Manole, emotionata tare
Vineri mergem din nou in Vama Veche, la “Papa la Soni”. 6 august, asta e data corecta de concert. Vom fi tot 4 oameni pe scena. Dar nu va fi la fel concertul, asta stim deja. Va fi Altfel 🙂 Si daca veti fi acolo si daca nu, dati de stire. Poate prietenii (invizibili) dau o tura sa scape de canicula 🙂
indeobste nu mi-e greu sa scriu despre oameni a caror muzica sau activitate imi ating sufletul. despre Turla insa, se pare ca e putin mai complicat. e mult prea sincer omul acesta, prea sincer cand canta, cand i se dezacordeaza chitara, cand alege versurile, cand zice “saru’mana tata” omului venit de la horezu sa-si vada fiul la lansarea de disc.
albumul se numeste “suflete, suflete”. pe album se aude si vocea lui constantin cotimanis. e album cu sunet clar, fara
incarcaturi orchestrale care sa ia din farmecul liricii speciale. si asta e al naibii de bine.
ma intorc la seara de lansare. curata, fara stralucitoare artificii de conceptie. cu prieteni care l-au insotit si pe scena si langa. ma repet: de suflet.
la bis, Turla a cantat o piesa ceva mai noua care m-a emotionat pana la ochi si ape. cautati “scrisoare mamei” – esenin. daca viitoare cand auziti de vreun concert cu Turla, mergeti la concert si poate o veti asculta…
mâna de fată
ramură de vişin
în primăvară pentru floare
sprijin versuri mihai beniuc, muzica lui Turla, piesa 9
pai aflam asa: Titus Constantin isi lanseaza album. “Liber” se numeste materialul si cum trebuie sa dam de stire si publicului iubitor de folk, il voi avea invitat pe Titus duminica, 16 mai, ora 16:00, la emisiunea “luna patrata” de la radio lynx.
se mai intampla o lansare de album, “suflete, suflete”, semnat prin muzica si interpretare de Ion Marinescu Turla. l-am cunoscut in urma cu vreo 2 ani si m-a surprins prin vigoare si stil, unul personal si bine gravat.
lansarile se vor intampla pe 18 si 25 mai, in mojo club din bucuresti. ambele sunt gandite ca evenimente cu invitati care sa sustina prin notorietate si muzichie pe proaspetii lansati.asa ca e de mers, zic eu.
