un pic de folk

in ultima perioada s-a intamplat sa ajung la 3 concerte de folk. spun “s-a intamplat”  pentru ca desi de multe ori imi doresc sa ajung prin diverse locuri cu muzichii, nu de fiecare data am timp sau mi-e bine suficient incat sa ies din casa. si ieri mi-as fi dorit de exemplu sa ajung la mojo, dar nu am reusit pe motive de raceala, evident.

dar sa o iau cronologic. mai intai, seara dedicata memoriei lui Vali Sterian. spre deosebire de alti ani, locatia a fost aleasa cu o miza crescuta a numarului de locuri, ceea ce nu a fost deloc rau. am ajuns inainte chiar de la inceput si nu am mai gasit locuri libere. asta m-a multumit foaaaarte tare si, asa cum vorbeam si cu Andrei Partos in seara cu pricina, numarul mare de spectatori veniti la un show “in memoriam” nu poate fi decat de bun augur in ceeea ce priveste respectul acordat unui artist chiar si dupa Trecere. sunetul a fost acceptabil pentru spatiul cu pricina, ceea ce iarasi a fost de bun augur pentru seara. iar daca inceputul a fost cum a fost, pe parcurs s-au reglat toate problemele tehnice si a devenit chiar foarte bine. un gest foarte frumos a fost facut de eugen avram care, neuitand pentru ce s-a adunat public, a spus cateva cuvinte despre Vali Sterian si apoi a lasat sa curga o piesa de “bun gasit”…o stiti cred (unii mai tineri s-ar putea sa o stie in versiunea lui dinu olarasu, va garantez insa ca originalul are farmecul lui Sterian cu totul). foarte multi artisti au cantat pe scena “preotesei”: fox studis, cantos, zoia, maria, sorin minghiat, tic petrosel, ovidiu, fortele de munca, paturca, eugen avram. ordinea e aleatoare si sigur cred ca am scapat macar doi dintre cantautori. ceea ce insa m-a “ranit” un pic, desi asta poate fi pusa pe seama sensibilitatii excesive, este faptul ca in timpul cantarii s-a vorbit mult. enorm. galagios. ascutit. am stat multa vreme in afara salii, in dreptul usii, ceva mai ferita de fum si de zgomot, care zgomot nu era al chitarilor ci al palavragelilor. eu inteleg socializare, da’ nici chiar asa. pe de alta parte…chiar cred ca formula de “intrare libera” perverteste orice ascultator. mi s-a intamplat intr-un club cu muzica live (iara nu folk) sa vreau sa “ascult”…cand toata lumea venise sa aniverseze. atunci am avut pentru prima data “revelatia” aceea minora: “daca-i concert, e cu bilet, daca e de distractie e moka” (asta-i vorba unui amic si am ajuns la ea pe buan dreptate).

revin la seara de folk. cu minusul asta (si iarasi multumesc celor care vin la concertele noastre care-s intotdeauna cu bilete si ne asculta) seara nu inseamna ca a fost mai putin reusita. felicitari celor care an de an chiar tin sa se faca seara Vali Sterian!

un alt concert la care am ajuns a fost cel al lui tica lumanare din el grande comandante. stiam ca in ultima vreme concertele lui tica sunt multe si in multe locatii din bucuresti. asa ca ne-am pornit cativa nebuni spre locul cu pricina.  am gasit public putin, cam cat doua maini asa, dar cu chef de cantat si chiar si de dans. poate ca suma celor adunati era atat de mica din considerentul de mai sus (multe concerte in interval foarte scurt de timp), dar munca omului cu chitara a fost ca pentru un club plin si asta-i un plus pe care nu il au multi artisti. cantat fara pauza, aproape 2 ore, cantece mai vechi sau mai noi, proprii sau ale altora (cand am ajuns, tica tocmai canta o piesa de-a lui ovidiu)…si un nu-stiu-ce care m-a facut sa-mi aduc aminte de munte si de drumetii si de cabane cu cantari pana in zori sau de “lire” si alte concursuri la care participam in tinerete. am cantat din toti plamanii de-ale drumurilor si urcusului toti nebunii de care spuneam mai sus si am oftat asa un pic ca vara asta s-a dus fara nicio escapada montana. legat de noua asociere a lui tica cu radu pietreanu, am fost intrebata care mi-e opinia. o voi spune si aici ca sa nu existe confuzii sau neintelegeri: fiecare om isi alege singur drumul si accepta tot ce decurge din asta. de ce sa ne preocupe soarta altora cand avem atat de multe decizii de luat noi insine?!

(legat de locatia cantarii…acolo am avut eu primul concert cu bilet de intrare, singura singurica, acum cativa ani, dupa reintoarcerea in muzica. inca mai am concertul filmat…ma uit ca sa vad ce-am invatat si ce mai trebuie sa invat. eram copila rau!)

un al treilea punct, ceva mai fierbinte, legat de folk a fost lansarea albumului “curcubeu” semnat maria gheorghiu. locatia noua doreste sa organizeze pe viitor concerte si cumva are si spatiul amenajat pentru asa ceva. e un spatiu intim, prelungirea terasei nu va fi cu putinta la iarna, dar sigur inauntru se va sta confortabil. sper sa functioneze si ceva aerisiri, pentru ca desi fumatoare, am evadat la un moment dat de prea multe toxine.

acum despre lansare: nu am mai vazut-o pe maria emotionata atat de mult de…demult. si dupa un intro special facut de duhovnicul inchisorii jilava, am auzit-o pe maria cantand “ave maria” asa frumos ca parca s-au cladit alte ziduri decat de carciumioara in jurul nostru. din cele mai sfinte un pic. am auzit apoi piese de pe album (orchestrat de adrian al meu, sa se stie ca eu le-am facut introducerile! 🙂 ) , am si cantat din toti rarunchii, am vazut si lume cunoscuta (pe cat pot eu sa vad cand sunt intr-un loc public). a existat si un moment de pauza a artistei in care prieteni au urcat pe scena si au cantat. il amintesc mai ales pe ion marinescu-turla, om drag sufletului meu si despre care am mai scris. apoi din nou maria a urcat pe scena si am auzit inca o serie de piese proprii sau preluari dupa tipicul si sufletul gazdei muzicale.

am scris un pic enumerand intamplarile si momentele pentru ca, in ceea ce priveste lansarea de album, m-as fi bucurat sa vad ceva mai multa lume. asa, daca citesc si cei care nu au reusit sa ajunga, poate au un pic de regrete. a fost o seara reusita si “incarcatoare” de frumos muzical (recunosc, am fugit un pic mai repede ca trebuia sa prind un mijloc de transport in comun)

acum imi dau seama ca am scris cam multicel, sper sa aveti rabdare sa cititi…in definitiv e un punct de vedere si nu unul de reper pentru niste concerte de folk de prin bucuresti. urmeaza pe 5 octombrie 3 concerte  in 3 locatii diferite (make, ionut mangu, mateiciuc&boicu), a doua zi tapinarii in iron city si ovidiu scridon la palat. vin si ceva festivaluri de gen (mizil, ploiesti). perioada aglomerata, mi-e clar, mai ales pentru public, care trebuie sa decida in functie de artist, locatie, pret de bilet, ora de incepere etc

va anunt deja ca vine si concertul “luna patrata” pe 23 octombrie (am zis ca totusi sa merite pentru cei rabdatori faptul ca au citit ditamai materialul) 🙂  daca nimic nu se mai schimba pana atunci, e sambata. si e cu schepsis 🙂

o prima zi de scoala

scrisesem ceva ieri, legat de prima zi de scoala. am sters din greseala postarea, o fi semn al sortii. sau poate ma complicasem in povestire…

sa fie simplu asadar. luni a inceput scoala. au invatatoarele ce au de raman in mintea noastra…a mea este in continuare frumoasa, superba femeie, de un calm si o gratie desavarsita.  iar ca pedagog…stralucitoare. ma gandesc la ea cu drag si cu emotii multe. am revazut-o anul trecut, gratie unei minunate intamplari, in orasul meu natal, la concertul de la fostul liceu.  si nu mi-am putut stapani lacrimile nici atunci, nici acum cand imi aduc aminte.

profesorii conteaza altfel, sunt mai multe amprente iar relatia individuala cu fiecare dintre ei se disipa pe alocuri. exista insa cei straluciti, la care te poarta gandul si dupa 20 de ani…sau mai mult.

luni, nepotul meu a inceput clasa a 9-a. si prima zi de liceu mi-o aduc aminte…eu credeam ca vom pleca acasa dupa festivitate, cand colo, am primit 2 lucrari de control la chimie si fizica. si toata clasa a luat 2 si 3. a fost prima negociere de raporturi profesori-elevi din toata perioada liceului. acum zambesc, atunci am trait o drama. 2?3? imposibil!! (n-au fost trecute in catalog, evident). si am fost o generatie geniala, asta-i clar!

sa ne traiasca educatorii, invatatorii, profesorii…acei care se duc in fata elevilor cu sufletul si cu daruirea pe care numai oamenii adevarati le au. e munca a naibii de grea!

Concert VINERI, 17 septembrie, cu Luna de toamna

Dragii mei, Clubul Taranului isi deschide stagiunea concertelor de toamna. Si cum tot ne-am regasit acolo de vreun an incoace, in diverse formule de concert folk-jazz, ne-a suras ideea de a face noi deschiderea cu pricina.

VINERI, pe 17 septembrie, de la 10 seara 9 SI JUMATATE (inca se mai poate, nu s-a schimbat ora) concertam asaaaa…relaxat, in ritmuri pe alocuri cunoscute, pe alocuri noi, muzica de suflet, de zambet, de …toate cele. Live se poate intampla orice, asta oricum se stie.

Si imbracam si Luna. Va spun eu zilele acestea cum 🙂

Pun afisul si sa stiti ca fotografia imi apartine doar prin faptul ca sunt subiectul obiectivului (mama, cum suna asta! ) 😀 . Manuela Cepoi este autoarea!

Concert Folk-Jazz sub Luna Patrata cu Alina Manole, Adrian Cristescu, Tudor Olaru

noapte cu Lună

s-ar zice că-s obsedată de Lună dar uite în nopţi ca astea am senzaţia că-mi vorbeşte şi nu mă pot abţine să nu-i răspund la provocări şi am aşa un zâmbet tâmp pe faţă si nu mă pot abţine nici să nu mă aştept ca de dimineaţă să mi-l şteargă cineva cu graţia unui hipopotam balansandu-se pe o minge maaaaaaaaare cât Luna de mare si vezi cum revin la Lună cu încăpăţânare pentru că şi ea-i ca mine de în neguri şi vine cu furtuni pe dinăuntru si pe dinafara sunt caz tipic  să n-aud o vorbă de lipsa de punctuaţii unele lucruri le spui dintr-o suflare ca să iasă sufletul un pic la lumina gogonatei de pe cer

cu dedicatie

astazi e ziua unui om taaare drag mie.  ne cunoastem de cand visam la ce vom face cand vom fi “mari”. intr-un fel am “imbatranit” impreuna si tot pustoaice suntem, tot ne hilizim pe fel si fel de nimicuri, tot problematizam ca si cand soarta omenirii ar sta in deciziile noastre. structural cred ca suntem aceleasi ca acum 14 ani, cand schimbam biletele despre unul dintre profesorii nostri geniali..s-au adaugat insa ceva intelepciune si multe strategii de supravietuire.  oameni de drum lung se gasesc rar.

la multi ani! 🙂

si o dedicatie la zi de nastere!

Mara

ieri ma suna dan (nicolau) si-mi spune “am cunoscut pe cineva si vreau sa auzi si tu ceva“. de obicei sunt un pic rezervata cand “mi se da la telefon” o persoana necunoscuta. dar ce aud?! o voce de copil care zice  asa “vei veni la mine, pe neasteptate”…si canta. si canta. si canta piesa “luna patrata” in urechea mea. si eu intru brusc intr-o stare de plutire si emotie si uimire. si aud in continuare vocea care canta curat si frumos , cu toate cuvintele articulate, “luna”. la un moment dat incep sa tip “uraaaa! bravoooo!”, ma dezmeticesc un pic si pun intrebarile de rigoare. are 4 ani si 7 luni si o cheama Mara.  a promis ca vine la urmatorul concert. “dar numai cu mama” 🙂 am inceput sa rad. m-a conditionat intr-un fel. 🙂 a “pus o pila” pentru mama, sa vina si ea! 🙂 pe Mara nu o stiu altfel decat prin momentul de ieri. nici pe mama ei, careia astept sa-i multumesc pentru cadoul ca o steluta stralucitoare pe care mi l-a facut.si chiar de-abia le-astept la concert.

momente ca cel la care m-a facut partasa Dan se intampla exact in momentul in care am nevoie eu, alina. nu cea care canta, ci femeia de 30 si un pic de ani.

mi-e dor sa ne vedem. se va intampla acusi, in iulie, pe 16 la folkyou si pe 30 31 tot in vama veche la “baza sportiva”. e si 22 iulie la navodari si apoi un 5 7 august…si mai sunt si altele.

sa aveti vreme buna in inima.

ma las cu o piesa asa, de ascultat linistit: Yusuf Islam / Cat Stevens pre numele lui de scena ani de zile “where do the children play”

Well I think it’s fine, building jumbo planes.
Or taking a ride on a cosmic train.
Switch on summer from a slot machine.
Yes, get what you want to if you want, ’cause you can get anything.

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you roll on roads over fresh green grass.
For your lorry loads pumping petrol gas.
And you make them long, and you make them tough.
But they just go on and on, and it seems that you can’t get off.

Oh, I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?

Well you’ve cracked the sky, scrapers fill the air.
But will you keep on building higher
’til there’s no more room up there?
Will you make us laugh, will you make us cry?
Will you tell us when to live, will you tell us when to die?

I know we’ve come a long way,
We’re changing day to day,
But tell me, where do the children play?