Concert aniversar – 12 ani cu Luna Pătrată

Dubla aniversare personală, a mea și a Lunii Pătrate, se întâmpla pe vremuri într-un concert de sală sau club mare, cu oameni și scenă vie. Pentru al 2-lea an consecutiv…nu se poate. Să nu pot cânta e pentru mine un chin enorm de un an încoace, dar despre asta nu mai vreau să scriu acum, ca să nu întunec fragila bucurie de pe 17 martie, cea ONLINE.

Pe 17 martie, miercuri, la ora 20:00, vă aștept la concert pe site-ul Vstage.ro. Accesul se face pe bază de bilet, în funcție de cât doriți și puteți contribui. O parte din sumă va fi donată unor cauze umanitare. Nu mă laud niciodată cu actele caritabile și nu o voi face nici acum. Mă veți crede pe cuvânt că știu exact, de fiecare dată, pentru ce sunt folosiți banii și că ajung unde sunt nevoi adevărate.

Pentru cine nu are timp miercuri la ora 20:00, biletul cumpărat poate fi folosit vreme de 7 zile pentru a viziona concertul. Vom avea și o fereastră de chat în care voi vedea mesajele voastre și voi răspunde în timp real. Asta ca să nu aveți îndoieli că e chiar live ce se întâmplă, nu filmat și pus pe site. 🙂 În plus, cine are bilet poate să cumpere pachetul VINIL+CD la prețul de 100 lei (inclusiv taxe de transport, reduse de la 180 lei).

Am emoții, am și un nod în gât pentru că iar nu vă văd. Sper că veți face poze cu mine acasă la voi și că mi le veți trimite, pentru ca apoi, peste ani, să râdem împreună de vremurile aestea.

12 ani cu Luna Pătrată. 12 ani de când am lansat oficial planeta aceasta, singura planetă muzicală din lume. Cu voi lângă mine, altfel nu ar fi fost posibil.

Mulțumesc! Plecăciune și Drag!

Septembrie, joi

Așa se așază lucrurile uneori…! Mai întâi a fost o vacanță neașteptată, pentru mine cea fără vacanțe/concedii (nici planificate, nici spontane, pur și simplu nu le am în program). Dar cum 2020 are surprize plăcute, contrabalansând lucrurile urâte din jur, pot trece în amintire 8 zile de răsfăț la malul mării și în miezul unei livezi. La mare, ce-i drept, am avut concert, dar cu excepția celor 2 seri, una cu dedicație și una tihnită, am stat, am citit, am băut pahare mari cu lapte și am adunat bagaj frumos pentru scrieri ulterioare. În livadă a fost ca de obicei, cu cald de prieteni și cu multe pisici mici-mici, numai bune de pupat și de ținut în brațe. Măsura frumoasă a lucrurilor am simtit-o acasă: cât am fost plecată nu m-a durut nimic, mi-am luat tratamentul constiincioasă (efecte de pandemie) dar nu, nicio durere nu m-a scos din ritm. Bucureștiul însă…

Dincolo de faptul că îmi place să locuiesc în Capitală, că cei 26 de ani de când sunt aici m-au făcut un om al metropolei la care visam de copil, viteza și presiunea orașului își spune cuvântul. Am spus de multe ori în ultima vreme că peste 2 decenii voi sta undeva la curte, într-o zonă liniștită a unui oraș mai mic și mai curat. La cum merg lucrurile, parcă îmi vine să pun planul în aplicare mai repede căci la doar câteva zile de la întoarcerea acasă somaticul s-a răzvrătit și mi-a adus 48 de ore oribile. Azi stau cât de cât pe picioare, dar perspectiva nu e încântătoare. Norocul este că am la ce să mă gândesc, ceva frumos. E joi azi, nu? 🙂

Peste fix o săptămână, joia viitoare, pe 17 septembrie, am primul spectacol Joia Păcătoșilor din anul 2020. Mai era un pic și se făcea 1 an de când nu mai urcasem pe scenă cu JP. Am anunțat pe facebook ce și cum, probabil cam mult față de cum anunț de obicei dar sunt tare încântată de ce se arată. Pentru cine nu are facebook și mă citește aici, linkul spre bilete e aici și mai sunt câteva disponibile pentru evenimentul ce va avea loc în Grădina Urbană (lângă Intercontinental, aproape lipit). Mulțumesc celor care cumpără bilete! 🙂

Revenind, nu știu dacă Bucureștiul îmi face rău sau îmi fac singură rău pentru cum sunt când îl locuiesc. Poate e graba cu care aștept răspunsuri și cu care se așteaptă răspunsuri de la mine. Poate e presiunea constantă a muncii care trebuie să producă bani pentru a susține visele mele nebune. Poate e aerul pe care îl respir și care nu este atât de curat precum zonele din care am venit. Poate e toamna care m-ar ajunge oriunde aș fi. Nu știu. Ce știu cert este că azi mi-e mai bine și e joi, iar joia viitoare vorbesc și cânt despre păcatele de izolare. (hihi! inițial mă gândisem să pun un subtitlu la spectacol – ”Amanți în izolare,” dar am zis să nu fiu atât de păcătoasă din prima…)

Să ne vedem/citim/cunoaștem cu bucurie și sănătate! 🙂

Povești de album – producția – episodul 2

9

Am facut o pauza cam lunga intre episoade, numai ca lucrurile au avut mersul lor, oricat m-as fi straduit sa respect dead-line-uri.

Ajunsesem la finalul inregistrarilor de album. Ce a urmat a fost un soi de haos din care am iesit in sambata de dinainte de Pasti. 🙂

Mixajul cantecelor a constituit unul dintre lucrurile pe care le-as pune pe seama lui Mercur retrograd, dar cumva mi-a devenit destul de simpatic incat sa stiu ca mai bine stau cuminte si sa-l las in banii lui decat sa ma revolt. 🙂

In orice relatie profesionala, empatia joaca un rol foarte important. Am povestit in episodul 1 cam cum se construiesc cantecele la sala de repetitii. Cumva, la studoiul initial, ceva nu a mers ok in privinta asta. Tehnic, lucrurile corespundeau unor parametri, dar nu unor povesti. In calitate de creator, mi-am dorit pe album mai mult decat cantece corecte. Mi-am dorit povesti muzicale pe care ascultatorul sa le simta cu totul, iar elementele de regie si dinamica erau doua aspecte extrem de importante.

Prin urmare, cu un mix gata, am mai cautat o varianta. Initial ca sa vad daca sunt o nebunaaaa – vorba cantecului – si mi se pare ca nu e ok. Am trimis asadar proiectul unui cantec la alt studio, departe de Bucuresti. Ce s-a intors la mine (si fara sa dau vreun element ajutator) a fost ceva ce in capul meu suna cum trebuie. Am verificat apoi cu oameni de nadejde si da, incepea sa sune cum trebuie. Prin urmare, tot proiectul albumului a luat calea celui de-al doilea studio. Pe scurt, a plecat la Nimrod. 🙂

Albumul Lucruri simple are asadar doua studiouri in care s-a lucrat: studioul de inregistrari si studioul de mix si master. 🙂 E mai cu mot! Credeti-ma insa ca a meritat!

Am primit versiunea finala sambata dupa-amiaza. Datorita unor conditii exterioare (plecarea din tara a inginerului de sunet) totul s-a desfasurat intr-un ritm nebun. Am primit materiale la 2 dimineata sau la 8 si jumatate dimineata. A fost o priza continua si cred ca, pe vremea telefoanelor cu fir, am fi inrosit linia Bucuresti-Cluj. 🙂 Nimrod  a fost unul dintre oamenii care au inteles fara sa ii spun ca timpul meu nu mai trebuie irosit.

Asadar sambata dupa-amiaza – 7 aprilie 2018, notez in clar – am descarcat albumul in telefon si am plecat pe strazi, cu castile pe urechi. Bucurestiul devenise deja orasul liber pe care il iubesc mai mult decat atunci cand musteste de masini si oameni. Am facut plimbarea si-am bocit un pic si din acel moment am dat shut down tuturor gandurilor. Cel putin pana astazi, cand am reinceput sa desenez (in continuare) detaliile lansarii de pe 28 mai.

Sa va mai spun ca abia astept sa eliberez macar un cantec in eter? 🙂 In curand, destul de curand … 🙂

In episoadele urmatoare va voi povesti un pic si despre saga fotografiilor de album si a detaliilor legate de tinuta, lucruri care – daca nu ar avea si ele niste ghemotoace mercuriene – nu ar defini o adevarata bucatarie de album :))

Si da, la final de poveste, va spun ca mai sunt fotolii rosii superbe, libere, la sala mare a Teatrului Nottara, care isi asteapta lunaticii. Stiu ca sunt multe evenimente in Bucuresti la final de Mai, dar uitandu-ma la playlist, cred ca ne vom distra de minune in seara de 28!

Anul 2018 va avea 364 de zile

Cu ziua de Luni am rezolvat demult, adică are în ea cel puțin o doză teoretică de fericire.

Aș fi vrut să am o rețetă și pentru marți 13. Așa proastă zi nu am mai avut demult. Toate întoarse, răsălmăcite, amânate, agățate. Un ghem încâlcit de situații și de reacții. N-am înțeles nimic, n-am înțeles de ce.

Au fost 3 lucruri care mi-au salvat cât de cât ziua și ploaia de care încercam să mă bucur în timp ce umblam cu bocancii uzi prin oraș. Două țin de oamenii cu care nu-mi trebuie facebook ca să ne înțelegem. Al treilea ține de faptul că începem să ne adunăm pentru lansarea de la Teatrul Nottara. Sau cel puțin așa spune harta de pe myticket/entertix. Asta înseamnă că nu pot da înapoi și că trebuie să lupt în continuare ca tot ceea ce se va întâmpla atunci să fie pe măsura celor care vor veni la spectacol.  Am target superior 🙂

E deja miercuri, acum, când scriu. O să invoc planete și asteroizi și energii și Univers și Cer și pe Șeful lor ca perioada următoare să fie mult mai bună. Și pentru mine și pentru toți cei care-s lunatici. Merităm.

Cât despre ziua de Marți, 13 martie, o voi scoate din calendar. Păstrez din ea ce e bun și numesc altfel intervalul. De exemplu, Itram 31.

 

 

 

In mijlocul mie insami

Dupa aniversarea Lunii Patrate si live-ul de la Guerrilla (cu duetul-soc Manole-Dobro si lansarea oficiala a unuia dintre cantecele noi) a urmat aniversarea spectacolului Joia Pacatosilor. N-am apucat sa anunt, pe blog sau pe site-urile prietenilor, evenimentul. Locurile au fost ocupate repede-repede si, in joia magica, aerul a fost…cumva. Cumva de frumos pentru mine. Cu scenariul schimbat, din nou. O alta perspectiva a pacatelor de iubire. Nu stiu cum li s-a parut celor care au venit la aniversare. Eram atat de emotionata incat m-am refugiat in poveste si n-am mai iesit o vreme. Inca nu stiu daca voi relua acest scenariu pe 27 mai, la viitorul spectacol JP. Povestile depind foarte mult de starea din ziua de dinainte si de inspiratie si de adevarurile de care aud intre timp…

Si asta e in materie de muzica. E a 3-a primavara fara sa plec in turneu. Motivele sunt multe. Toate se aglomereaza in perioada de primavara, parca si asfaltul e mai greu si ma tine in Bucuresti. Nici oamenii nu mai sunt cum erau si eu refuz sa schimb naivitatile pe ceva material. Toamna, sper, va fi mai generoasa cu timpul si cu vrerile si vremurile 🙂

Stand in Bucuresti, am trecut mai curand prin ploi decat prin ninsori. A nins prea tarziu peste pomi. Am prieteni cu livezi de poveste si mi-e gandul la ei. Sper sa fie bine ciresilor.

Am scris ca am trecut prin ploi. Am mers prin ele cat nu s-a intamplat in noiembrie. Nu mi-a placut. Toamna e cu ale ei. Ce cauta in aprilie?

Ieri m-am strecurat, slava cerului, doar printre masini, ca sa ajung la Mirela “Polivalenta” Retegan ( 🙂 ) si aniversarea Zurli. Nu pot scrie ce nebunie a fost. Am stat si eu in bratele mamei, cum au stat toti copiii? Am stat! A pus mama degetul pe nas si a zis un juramant? A zis! Desi l-a zis acum mult mai multi ani, in sinea ei.

Astazi, in casa miroase a copt. Luni e Pastele Blajinilor. Mi-ar fi placut sa nu stiu ca exista sarbatoarea asta.

Urmeaza o saptamana plina-plina. Pana joi nu respir. “Tu n-ai program!” . “Ihim…!”

De o vreme incoace colorez. Am primit cadou o carte de colorat si creioane. Initial m-a iritat activitatea: toate gandurile puse bine in cutii au navalit in fata ochilor, intre mine si foaia cu contururi. Apoi m-am relaxat si am pus in ordine tot ce nu era deja pus. De vreo luna ma amuza modul in care aleg culorile. Uneori raman intr-o singura culoare, alteori fac un soi de varza. De curand am facut o plansa alb-negru. Asa de buna imi fusese ziua. Noroc cu ce vad in vasta lume a internetului. Si ma refer aici la fotografii care trezesc in mine reactii incredibile. De exemplu, fotografia ACEASTA a nascut o poveste, iar ASTA m-a dus, lin, in mijlocul mie insami (suna cam ciudat constructia aceasta – in mijlocul mie insami – dar imi place si o las asa) 🙂

Ma mananca degetele sa scriu, si nu pe blog sau facebook. Poemele se randuisera cuminti intr-un document numai bun de dat la editare. Apoi a murit hardul extern cu tot ce am lucrat in ultimii 3 ani. Inca nu am ajuns sa-l dau la reparat, sper sa fac asta in joia care se anunta cat de cat libera. N-am ajuns pana acum pentru ca imi tremura stomacul la gandul ca, de fapt, am pierdut tot. Mi-ar fi dor de cateva dintre versurile scrise. Nu de toate, ca nu-s geniala. Si, oricum, dintre toate, cel mai dor mi-ar fi de materialele originale care au insemnat albume si Adalbert. Scrisul, in sine, mi-l voi recupera in iunie. Am eu senzatia asta ca Sibiul imi va prinde bine-bine!

Daca nu ar fi fost soare si inca o explozie de floare alba in muscata nu as fi scris azi pe blog. Ar fi ramas doar poemul de pe facebook, pus de dimineata, si anuntul ca biletele pentru 27 mai s-au pus in vanzare.

E bucuria luminii. A! Si festivalul luminii in Bucuresti! La noapte ies iarasi sa inspir culori.

O luna si mai bine

O luna si mai multe faze ale Lunii au trecut de cand n-am mai scris. E cam cea mai lunga pauza de blog. Ritmul a fost alert, munca multa, pe alocuri nervi prea multi si usi inchise cand ma asteptam mai putin. Sau hai sa spun ca nu de tot (inchise, usile), dar cu semn de “pauza de masa”.

In intervalul de tacere a avut aniversarea spectacolului “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak” – 4 ani de povesti incomode. Multumesc inca o data Centrului Unesco si oamenilor de acolo pentru loc, gazduire si bucurie. Multumesc si celor care au venit la aniversare, intr-o seara cu multe alte optiuni mai putin “pacatoase” 🙂 Vor veni si fotografii, momentan iata una facuta de Andreea, fotograful oficial al serii, careia ii multumesc 🙂

alina manole

Profit de ocazie (adica de Andreea Rudolf) sa spun ca SI anul asta va avea loc festivalul minunat VSLO (Vama sub Lumini de Oscar). Mi-as cumpara o camera foto numai ca sa fiu acolo si sa invat de la cei mai buni din domeniul artei fotografice si a altor arte vizuale. De cativa ani se intampla lucruri magice acolo, lectorii sunt geniali, iar faptul ca este un festival-tabara gratuit spune multe despre rezistenta nervoasa a organizatorilor. 🙂

Maine va avea loc evenimentul “Flori pentru suflet – remember Florian Pittis”. Este a doua mea prezenta in acest festival (prima data am cantat in 2014). Scena este in parcul IOR (Titan) din Bucuresti.

alina manole florian pittis

Pentru cine nu a mai intrat de curand pe pagina mea de facebook, formula de concert este cea mare, asa cum mi-ar placea sa se intample tot timpul 🙂 Am avut cateva repetitii, ultima dintre ele astazi. recitalul va dura jumatate de ora si va incepe pe la 6 si un pic. Intreaga manifestare trebuie vazuta insa de la inceput (ora 16:45) si va astept cat mai in fata scenei, ca sa va aud cand cantam impreuna 🙂 (Las aici si lista artistilor cantatori, ca poate va fac pofta: Teodora Buciu, Ovidiu Mihăilescu, Maria Gheorghiu, Marius Bațu, Alina Manole Quintet, Ducu Bertzi&friends, Partizan Acustic, Mircea Vintilă & Brambura, Nicu Alifantis & Zan împreună cu Mihai Neniță, Mircea Baniciu & Band)

O urmatoare intamplare muzicala, la mal de mare de data aceasta, se anunta pentru data de 3 iunie. Sa afle toata Constanta, Mangalia, Eforie, Calarasi, Lehliu si, de ce nu, Bucuresti, ca vom canta in Eforie Nord, intr-un spatiu care in ultimele luni a stralucit prin concerte si invitati. Sa se considere buzduganul aruncat 🙂 Detaliile vin in curand! Vom mai avea concerte si in Capitala, si in formula standard si Joia Pacatosilor, am de gand sa va ocup agenda bine de tot pentru ca apoi s-ar putea sa ne retragem spre alte tinuturi si spre munca de studio.

Despre cartea pentru copii…nici nu am mai indraznit sa scriu ce se intampla pentru ca multe s-au intamplat un pic aiurea. Tineti-mi pumnii stransi si atat. Recunosc, abia astept sa anunt ca gata, e la mine acasa cartea, si sa va invit la o lansare potrivita, singuri, cu copii sau fara copii, cu nepoti sau cu prieteni. Ratoiul asta merita, va zic eu!

Am dor de plecat prin tara, de luat asfaltul sub roti si de calatorit cu muzica. Nu stiu daca se va intampla mai devreme de toamna. Adica mai devreme de septembrie-octombrie, ca toamna e si acum la ce vreme e afara…

Tot in perioada aceasta de tacere am fost la cateva concerte. Imi place sa fiu spectator, asta am mai scris. Am deja doua albume noi pe care le recomand: “Ups and Downs” – The Boxes si “Vicii, talente si patimi” – Stema. La macar 4 concerte voi merge in perioada urmatoare, din care doua vor avea pe scena si prieteni: 16 mai – lansarea albumului Alchimie – Marius Matache, sala mica a Palatului Copiilor si 18 mai – Concert Cosmin Vaman (mai nou trupa SPAM ca sa nu fie enumerarea prea lunga) si Folk Frate! in Club Fabrica. Voi mai povesti la radio, in emisiunea mea de marti, despre ce se intampla.

In rest…piticii sunt un pic agitati, sponsorii pentru carte se lasa asteptati (le multumesc prietenilor care au contribuit deja la aceasta jucarie nebuna…n-am cuvinte suficiente inca!), Dodo e somnoros mai tot timpul, unele flori pe care le-am plantat in jardinierele de la fereastra au supravietuit, altele nu, eu astept ziua in care pret de cateva clipe sa ma simt cea mai frumoasa femeie de pe planeta, am scris doua cantece noi si alerg intre mine si mine.

E vineri. Sa aveti un final de saptamana frumos-tare! 🙂

Spectator al nationalei Eurovision

12810006-1145413548815715-96017567-o_65001400
Imagine preluata de pe http://www.tvr.ro/

Acum, ca s-a incheiat selectia nationala Eurovision si s-a decis ca rockul merge mai departe, raman cu convingerea ca aceasta piesa merita sa castige mai mult pentru mesajul intern pe care il are de transmis decat pentru a intra intr-o competitie pop europeana. Exceptia rockului care a castigat cu cativa ani in urma nu cred ca se va repeta prea curand.  In plus, muzica difuzata de radiourile europene nu difera prea mult de posturile noastre de radio. Ascultati, daca nu ma credeti. Revenind, piesa lui Ovidiu Anton este o piesa buna, scoasa din rock fix atat cat trebuie pentru a nu deveni pop, iar performanta vocala asociata este foarte buna. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂

Productia TVR a fost impresionanta in raport cu ce nu se mai intampla in televiziunea nationala in ultima vreme. Legat de cele doua seri de spectacol, iata lucrurile care nu mi-au placut (sunt blanda, e duminica): inconsistenta unora dintre argumentele calificativelor date de juriu,  debutul recitalului Vunk cu solista/prezentatoarea Voicu la vioara … no comment, va rog sa va uitati cand vreti sa nu intelegeti nimic, macelul suferit de limba romana prin intermediul lui Randy (a culminat cu “muzica-care”) si atitudinea acestuia, deranjant nepoliticoasa (nu mai scriu de “Vagabondul vietii mele”, piesa modificata dezastruos pentru “generatiile tinere” …mai decenta e varianta punk a trupei Niste Baieti….), tensiunile vizibile intre o parte a juriului si o parte dintre concurenti (in semi-finala mai ales), luminile si cadrele cu Jo, care prelua concurentii de pe scena si…ar mai fi dar ma opresc. Macar ca sa nu ma intreb de ce o parte din show a fost playback in partea de televoting (la recitaluri adica)…in conditiile in care sunetul si luminile + visuals-urile de suport ale momentelor din competitie au fost foaaarte bune! Iar cine vrea sa ma contrazica legat de “play”, este liber sa afle singur cine si cate trackuri a avut. 🙂 A! Zau ca au picat prost, pentru limba romana si pentru impresia generala toate acele serii de “dom’ primar”“dom’primar” de la final. Meritul primariei si edilului de la Baia Mare sunt evidente, dar, va rog, se spune “Domnule primar”. Fara atitudini servile, de colt de sat, ce bine ar fi fost! 🙂 Felicitarile sunt meritate oricum! 🙂 Si pentru cei care au sprijinit evenimentul si pentru cei care au contribuit la realizarea lui, din cadrul televiziunii si din afara ei.

Impresia generala a fost cea de spectacol de televiziune mai putin prafuit.Sau ce se poate face cu bani multi in TVR. Sau bani destui. Asta ca tot am vazut in pauze mesajele televiziunii publice referitoare la sustinerea lipsa din partea statului si imposibilitatea de a colecta bani de la cablisti… 🙂

Cam asta-i la cald #eurovision #romania

Ma intorc la butoane. Cum care butoane?

telefon

Se-anunta ninsori si vant. Acum 3 zile erau 12 grade. Putem sa nu ne plangem un pic? Si sa nu o mai luam personal? Putem sa strangem din dinti cand avem drumuri de facut, putem sa injuram autoritatile locale care nu curata strazile laterale, putem sa ne enervam pur si simplu dar zau ca as vrea sa nu o luam personal. Iarna nu ninge ca sa ne faca in ciuda si sa ne strice ziua.  Asa e anotimpul asta. Zona. Clima.

… Asa! Am zis preventiv. In definitiv, meteorologii nu au intotdeauna dreptate.

E sambata foarte devreme. Mai sunt 15 ore si am primul concert de anul acesta. Primul dupa multa vreme. Mi-e dor. Stau si pregatesc textele pentru spectacol, reconstruind un pic povestea. Pacatosi vor fi destui in sala de concerte de la Teatrelli. Mai am de acoperit cateva scenarii.

Saptamana aceasta am primit o veste buna care ma apropie de un alt dor mai vechi. Nu stiu cati dintre cei care ma mai citesc acum stiu despre emisiunea “Luna Patrata” pe care am avut-o la radio in perioada 2008-2010. Inca nu aparuse albumul. In vremea aceea m-am molipsit rau de microbul radioului si am tot visat sa ma reintorc la butoane. Ei bine…lucrul acesta se va intampla in curand. 🙂 Voi da toate detaliile dupa ce le voi avea si eu in integrum. Ce pot sa spun acum este ca vorbim despre un radio FM, despre o seara de marti, despre jucarii muzicale, despre folk romanesc asezonat cu inserturi inteligente de jazz si indie de pe alte meleaguri, despre dialoguri la care va voi invita cu mare drag si pe facebook si prin telefon. Si, evident, despre emotia intalnirii mele directe cu toti cei care au si stilul acesta muzical in zona de interes.

De vreo 2-3 zile deja fac scheme, planuri, ma gandesc la teme, invitati, parteneri etc. Si inca nu stiu daca emisiunea va intra in grila luna asta sau din februarie, asa ca voi avea destule ore petrecute pe ganduri, va garantez 🙂

Ma duc sa ma mai uit o data printre rochii. Am ales una dar, la cum ma stiu, ma voi razgandi in ultima clipa… 🙂 Plus ca mai am de facut bagajul cu tricouri “pacatoase” si discuri.

Somn frumos insomniacilor. Buna dimineata celor care dorm normal 🙂

 

Pachet de Vama

linii si becuri

– Joi, 30 iulie 2015 – Vama Veche – recital in cadrul Festivalului Folk You – Florian Pittis

– Sambata, 1 august 2015 – Vama Veche – ora 11 dimineata – spectacolul “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak”

Anul trecut a fost atat de frumos la matineul din Vama! Ne-am trezit impreuna, si noi cei de pe scena, si cei care au venit la concert. De data aceasta locul e mai mare (noul Papa la Soni s-a mutat in locul Roata, pastrand autoservirea etc). A fost acolo si Baza Sportiva in 2010…si tin minte ce frumos a fost si atunci!  De 31 mai de anul acesta…ce sa mai zic?! 🙂 Revin la matineul nostru: abia il astept!

De cand am facut evenimentul pe facebook m-am trezit cu o gramaaaadaaa de mesaje frumoase de la oameni si mai frumosi sin tara, care fie au auzit de Joia Pacatosilor, fie au mai vazut-o intamplator prin Bucuresti. Stiu ca la un moment dat ar trebui sa fac turneu cu jucaria aceasta muzicala. Nu stiu daca se va intampla anul acesta din motive care nu tin de mine. Ce ma bucura enorm este faptul ca deja s-a dus vestea marturisirilorsi ca ideea de voce+pian + poveste genereaza curiozitate si bucurie.

Plecaciune si drag! 🙂

Ne vedem in Vama Veche!

Pentru finalul lunii august am in plan o noua calatorie, superba, catre o cetate magica! Mai multe detalii in curand!:)

Saptamana femeilor

papusile-alinei-manole

Ar fi fost mai potrivit oare sa spun in loc de Turneul 6 by… “Saptamana femeilor” ? 🙂 Mai devreme mi-am dat seama ca e saptamana “aceea”, intre 1 si 8 martie, plina de evenimente si aniversari dedicate femeilor si ca turneul se incheie la Iasi, chiar pe 8. La o a doua ocheada asupra problemei spun ca totusi barbatii au nevoie de incurajari si de suport in aceasta perioada critica si ar fi de-a dreptul discriminatoriu un astfel de titlu. Oricum, cel putin o parte dintre ei vor veni, ca vor ca nu vor, la concert, de gura iubitelor, sotiilor…

Domnilor, cine nu stie inca, am cantece cu dedicatie. Si nu sunt pe youtube (chiar toate). Si, in pofida a ceea ce se zvoneste, lucrurile sunt echilibrate in discursul muzical 🙂

Vestile de Luni din perspectiva povestilor muzicale sunt ok. Adica maine suntem in Brasov, dupa ceva emotii, la Tipografie, iar miercuri suntem in Targu Secuiesc (care, intre noi fie vorba, astazi a facut un event pe FB dar despre care stim ca au anuntat concertul pe cai offline:) ). La Roman mama cred ca imi face campanie de PR si asta ma sperie 🙂 La Piatra Neamt si Botosani avem semnale ca suntem asteptati frumos 🙂 La Iasi sper sa se adune in Underground toti cei care au spus ca nu incap in celalalt club unde am cantat din motive de rezervari limitate 🙂

Atentie! Pentru Bucuresti si concertul aniversar de pe 12 martie va sugerez discret sa luati deja bilete cu loc! Mai ales cine doreste sa stea cat mai aproape de noi!

Anuntul oficial al spectacolului “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak” l-am facut saptamana trecuta. Acum avem si pagina de facebook. Cu link catre bilete, care sunt cica putine, ca de obicei 🙂

Bun, de anuntat am anuntat, acum merg sa cumpar ceva de papat, e ciudat sa mananc din caserole dar de achizitionarea unui frigider am timp sa ma ocup la intoarcerea din turneu (da, m-am mutat dar inca mai am nevoie de ceva infrastructura) asa ca nu pot sa gatesc. Asta face rau oricarei diete, fir’ar 🙂

Apoi am de pregatit tinutele de concert, de calcat haine adica, de gandit ce iau in bagaje (de fiecare data plec cu mai multe decat imi propun…), de verificat chitara, foile, gandurile…

Ah, ce dor mi-e sa cant, dupa toate aventurile din ultimele 10 zile in care am fost muncitor necalificat si menajera si aranjor de mobila si carti…. 🙂

Sper sa avem vreme buna. Cu “babele” nu poti sti niciodata. 😀