ca sa intelegeti, in ultimii 4 ani vecina de la 5 suna cam de 3 ori pe an la mine la usa rugandu-ma sa verific in zona de debara daca s-a spart sau nu vreo teava. eu stau la 7, etajul dintre noi de obicei nu raspunde la usa, fie pentru ca nu poate fie pentru ca nu are chef de fiecare data. ca sa verific tevile aflate de obicei in discutie trebuie sa mut niste cutii depozitate in debara. cutii grele, ca doar de aia stau unele peste altele acolo :)pentru binele comun insa…
in cei 4 ani nu s-a intamplat sa fie vreo problema la mine, ci la vecinii de la 6 sau 8. am facut insa efortul de …scos si bagat ca deh…voiam sa fiu linistita. in plus, vecinii de la 5 doreau sa verifice personal cu lanterna daca spun sau nu adevarul 🙂 totul a culminat anul trecut cand, cu o frumusete de durere de spate in dotare, am extras cutiile cu greu si cand m-am dus sa-i chem pe vecinii cu pricina sa vada din nou ca nu-i bai…mi-au spus “da…..intre timp a raspuns vecina de la 6, de la ea e inundatia”. “pai nu puteati sa-mi spuneti si mie?” “am uitat”. imi aduc aminte vag reactia mea pentru ca mi s-a intunecat creierul brusc.
saptamana trecuta am gasit un bilet in usa, legat de o problema cu apa. de data asta de la etajul 4. hm…am avut asa un feeling. extras cutii. da, de la una dintre tevi picura, probabil de o vreme, discret si delicat, apa. panica! sun pe cine trebuie, se suna la administrator, exista mesterul blocului, este contactat.
prima vizita a decurs in parametrii asteptati: a venit mesterul, cu tot cu asistent, au estimat situatia, au plecat sa cumpere teava si piulita (nu stiu termenii, ii adaptez), au reparat. mi s-a parut mie ca dureaza cam putin interventia, dar na…am platit, au plecat.
fata patita, m-am gandit sa nu eliberez camerele si holul foarte repede si sa vad cum evolueaza situatia. a doua zi, surpriza, apa se prelingea in ritmul ei, din teava proaspat reparata.
sun la mester, mesterul imi spune ca vine peste vreo 2 ore. a venit peste 3. “nu era bine strans”. asistentul strange si pleaca amandoi victoriosi.
eu nu si nu…inainte sa refac depozitul imi propun inca o zi de asteptare.
dimineata de dupa…locul pare uscat insa…testul cu servetelul (pui servetel sub piulita ca sa zic asa) ma face sa ma indoiesc de rezultatul pozitiv al celei de-a doua interventii. ma ingrijorez pe termen lung…ca stiu ce inseamna sa scot toate…ooookeeeey! sun mester
mesterul imi spune ca vine dupa-amiaza. pe la 4. la 5 il sun, mai intarzie. la 6 il sun si nu raspunde. la 7 cobor dupa tigari, mesterul (vecin de scara de altfel) e la colt de bloc cu “baietii” la bere.
reactia mea e una de doamna. ii atrag atentia delicat ca l-am sunat si ca mi-am blocat ore multe in asteptare. am uitat ce mi-a spus pentru ca nu pastrez in minte toate prostiile. dar m-am enervat. rau.
sun din nou unde trebuie. delicat e ca trebuie sa plec din Bucuresti. decidem sa lasam totul in stand-by pana marti.
ieri s-a venit cu inspectie autorizata. adica cu alt mester. lui nu i s-a parut ca e vreun pericol iminent. testul cu servetelul nu mai arata probleme dar da, lucrarea trebuia facuta mai destept, “cu cot”. n-am inteles mare lucru, ceea ce retin este ca momentan e in regula, dar ca peste vreo 2 luni ar trebui facut ca lumea, unde 2 luni inseamna distanta pana la temperaturi mari, cu soare la purtator, si o renovare necesara a locuintei.
am blocat cumva ziua de azi pentru ca trebuie sa ma mobilizez si sa fac ordine. am mai putine cutii si am mai putini saci de depozitat pentru ca am profitat de situatie ca sa mai arunc din bagaje. acum mai beau o cafea, scriu aici, apoi am de trimis niste mailuri si…da…sa inceapa reconstructia…
va rog tineti-mi pumnii. pe 1 februarie trebuie sa nu am dureri de spate 🙂