pe tine ce te fericeste?

Alina Manole

in cartierul meu n-a plouat destul azi, noroc ca intalnirea de seara a fost cu preluare de la domiciliu si uite asa am scapat de aburul care se ridica din asfalt. casa mea e din nou cuib. am scapat de var, praf, aglomeratii. energiile circula bine cred pentru ca mi-e drag din nou de…”imprejur” 🙂 cartile sunt si ele fericite, nu mai sunt acoperite de plastice, respira. dodo, lenes ca de obicei, vine din cand in cand sa verifice daca sunt prin preajma, apoi se duce in lumea lui.

iata lucrurile astea mici in care imi sta fericirea de … marti, 23.07 :  o tigara in bucatarie, o pagina de blog, apoi pat, carte, aer conditionat (ciudata interventie tehnica in ecuatie … sau? 🙂 ) . un prieten mi-a spus ca asta suna a singuratate si l-am intrebat “pe tine ce te fericeste?“. a inceput sa-mi vorbeasca despre lucrurile mari care-i stau nu in ecuatia de fericire ci in obisnuitul zilelor. ancora lui in realitate s-a cimentat pe undeva, intre familie, bani si vise…si a ramas acolo, imobila.

nu sunt omul care sa se bucure imberb de fiecare clipa a vietii si sa multumeasca universului pentru fiecare lucru care i se intampla. uneori ma enervez cumplit pe contexte, oameni, ore (pe cele proaste), ramificatii. ceea ce nu-mi refuz sunt momente ca acestea. in general la ore mici. cand ziua de asfalt incepe sa taca (sa taca naibii odata! – asta e adaugirea din momente proaste) si imi rezerv bucuria de a face ceva, oricat de mic, care sa compenseze un “urat” sau sa prelungeasca o stare de bine. imi rezerv dreptul de a sterge pentru 1 ora ce nu-mi face bine si sa spun “la asta ma gandesc maine“. nu e superficialitate, e nevoia, uneori organica, de a simplifica un timp personal. cat se poate. am invatat ca (si) asta se numeste fericire. si am invatat tare greu! 🙂

ma asteptam ca prietenul (de mai sus), in linia lucrurilor mari care il fac fericit, sa vorbeasca despre dragoste. n-a facut-o. i-as fi spus sa caute fericirea in cele mai mici dintre lucrurile pe care le traieste in iubirea lui. i-as fi spus ca uneori, fericirea se poate rezuma cam asa: “bine-ai venit acasa. te iubesc“. spus cu toata inima. apoi sa inceapa ziua, seara, noaptea, viata. am tacut insa si am vorbit despre vacante in insule…

departe sunt de a fi inteleapta…doar ca in ecuatia prezentului meu vad ca foarte frumoase cele mai simple dintre lucruri. uite, de exemplu, cel mai frumos lucru de pe planeta mi s-a parut ca s-a intrupat intr-o ceapa. o sa povestesc despre asta altadata. ma asteapta o carte si un zambet 🙂

 (foto: Vlad Eftenie)

 

racori de toamna

am luat mica pauza de blog, facebook, in general internet…am fost un utilizator potolit…si uite ca am supravietuit…am scris doar ce trebuia scris si atat, am verificat emailurile mai deloc…o schimbare de comportament as zice fata de ultimii…ani?

e toamna intr-un fel, si de grea si de luminoasa. ma simt de parca as fi in alunecare completa si nu stiu inspre ce. e bine insa ca incep sa vad, macar un pic, ca mai exista puncte de sustinere…m-as putea opri? unul din pitici se agita de nebun cand scriu asta, ok, bine, fie, in seara asta nu ma gandesc la nimic.

acum cateva zile, dupa ce-am crantanit o racoare de toamna la miez de noapte intr-o gradina cu ceai de iasomie si mi s-a facut dor sa-mi fie Bine. nu scanteietor, nu dramatic, nu cu plati insuportabil de grele de platit. doar asa…Bine. cum n-a mai fost demult. ca un punct de pornire. simplu. ca acum, cand ascult nocturnele, stau in halatul de baie cu picioarele sub mine, mi-am aprins o tigara, ma uit spre paznicul meu alb si miaunit care ma pazeste prefacandu-se ca doarme pe scaunul celalalt.

acum e simplu.

maine am concert. de pe la 6.

liniste si simplu

3 dimineata. ninge. am fumat o tigara cu capul scos pe geam. daca racesc, sa stiti ca de la asta mi se trage. dar mi se trage frumos. am lumina rosie pusa pe podea, langa un ceas mare si o oglinda cu 3 picioare. dodo doarme intr-o cutie si mornaie prin somn. zambesc cu ochii-n monitor, m-as duce sa dorm dar zambesc si mai larg pentru ca ma gandesc cate clipe din astea se duc in timp ce stau cu ochii inchisi.

e liniste si vreau sa-mi fie liniste si simplu. dincolo de vreau e si un trebuie. dincolo de verbele astea stiu ca a inceput sa fie asa.

tu si oglinda

exista o multime de optiuni pentru perioadele in care vrei sa nu vorbesti cu tine.  optiuni active. ordine in hartii, cutii uitate din care sa arunci chestiile care nu te mai definesc, uitatul tamp pe niste bilete de acces la metrou in lisabona, pusul de muraturi, discutia cu vecinii care iti inunda baia si ridica din umeri, fumatul, descoperitul unor filme (unele foarte bune, vezi shutter island si invictus), incheierea cu succes a vizionarii de seriale (dr house 6 sau grey’s anatomy 6 si el parca), cititul sau recititul unor carti din vremea adolescentei, mesajele pe facebook, lucrul la site-ul de firma, ofertele de agende…si lista poate sa continue.

raman diminetile in care dupe ce dai cu apa pe fatza ridici capul si te uiti in oglinda. atunci esti tu cu tine, simplu, fara ganduri, fara preocupari, de-abia trezit dintr-un somn plin sau gol de vise.

eu imi zambesc. cu sinceritate. ma stiu doar.

fiti buni cu voi insiva. zic si eu…:)

p.s. daca tot ziceam de optiuni, imi plac piesele inca neprelucrate intr-o formula de hit. mai jos o mostra. cu un talentat artist de la britain’s got talent. personal mi-a displacut varianta finala, comerciala. dar asta…are un farmec al ei…

joi

abia m-am intors de la concertul Magdei Puskas si a lui Vali Moldovan. cantece care mi-au (re)ajuns la suflet si o impecabila voce feminina. foarte frumoasa atmosfera, si publicul cantator si mult.

azi e joi. “Throw me tomorrow/ Everything’s falling into place