duminica, 13 iulie 2014. am supravietuit Lunii pline si reintoarcerii acasa. cu un concert, cu o plimbare, cu o cina delicioasa, cu scris.
mai intai despre reintoarcere: daca nu ar fi fost concertul probabil mai zaboveam o zi sau doua pe drumuri. nu de alta dar prima mea vacanta “a-d-e-v-a-r-a-t-a” dupa niste ani buni a fost scurta si la obiect. obiect de liniste. si de aer. si de ploaie si de fulgere si de soare si de nori si de inaltime. precum se vede mai jos.
concertul Hugh Laurie a fost impecabil. mi-a depasit asteptarile cu mult. da, stiam ca va fi un show bun, dar … nu chiar atat de bun. a ajuns printre primele concerte in topul personal.
(…stau de 2 minute incercand sa mai scriu ceva inteligent despre concert. ratiunea e adormita. o las asa)
plimbarea de dupa, pana la carciumioara cu bunatati, am facut-o inceeeeeet, inceeeeet. fumand, bucurandu-ma de oameni, de racoare, de Luna plina. deasupra ateneului…o imagine superba, cu aura cu tot.
apoi cina, tihnita, in lumea mea, cu armonii de noapte. cu ecoul unei carti pe care am recitit-o (relativ de curand) cuprins intr-o propozitie: “Asteptarea e un preludiu în modul minor”
apoi casa de care mi-e dor de fiecare data cand sunt plecata, chiar si pentru cateva zile…cu motan cu tot. si mai ales cu carti. cred ca de fapt pentru ele ma intorc. 🙂
si scrisul, alt dor pe care il am de cateva luni, de cand asfaltul m-a lasat mai putin sa respir. cu muzica in fundal.
dimineata de duminica are altfel de muzica. si o pornire de a spune “La multi ani” tuturor pentru ca, sigur-sigur, in fiecare zi se naste in noi un gand frumos.
Ceai de iasomie, o gura mica de dulceata proaspata. De visine. Cea de capsuni e deja in borcanase. Visinele de visinata sunt in borcan. Sunt lipicioasa si am degetele dulci, de parca m-as fi gatit cu zahar. Muzica lui Sting. Si cateva bonus-uri.
Maine am concert in parcul Cismigiu. Scena unde se poate sta pe iarba (asta daca n-ar mai ploua). Intrarea din Walter Maracineanu (din apropierea Salii Palatului). De la 17:45 (asa zice programul). De dimineata ma gandesc cu ce ma voi imbraca maine. A! Legat de preocuparile mele cu tinuta de scena, cea mai simpatica faza din turneu legata de vesnica mea intrebare, adresata la un moment dat la sedinta de grup, a fost urmatoarea “– ah…eu cu ce ma imbrac? – sumar“. Cu rasul de rigoare si cu relaxarea instanta. De atunci imi suna asta in cap si rad cu pofta si-mi dau seama ca am nevoie de o instanta superioara care sa decida administrativele astea 🙂
Pot sa scriu discret asa ca-mi place ca ploua sau ca, in fine, e vreme gri? Ca drumurile mi se par mai frumoase? Acum…deh…merg cu metroul, poate de asta nu e diferenta de timp intre destinatii de soare si ploaie. Nu e romantism, e doar racoare de care ma bucur si care-mi face sangele sa circule asa cum trebuie. Sau nu…e si romantism…un pic…mai mult… 🙂 Vad eu maine pe scena, desi deja mi-a incoltit in minte o idee ca sa-mi fie cald…
(dulceata de visine, asa dietetica cum e, e buna buna…)
N-am scris despre turneu decat in metafore. Acum voi mai strecura cateva lucruri “civile” despre fiecare dintre locurile pe unde-am fost.
La Piatra-Neamt am primit un buchet de maci de la Cristi si Iarina, tinut la frigider special, “ca sa tina”. Si un buchet de trandafiri care a rezistat cu succes pe scena. Si am mancat intr-o bodega, pe la 1 dimineata, geniala, cu cel mai bun hrean din viata mea.
La Suceava am dormit intr-o pensiune cu ciresi plini de rod, am vrut sa omor un chelner care a venit dupa 1 ora sa ne anunte ca nu a dat comanda la bucatarie si daca nu ma insel numarul barbatilor prezenti la concert l-a depasit pe cel al femeilor (!)
La Iasi cineva s-a ratacit (nu spui cine), am descoperit un loc cu palarii agatate pe tavan unde poti papa bun si la 2 dimineata, am vazut cele mai frumoase grupuri de fete si femei (numai banchete si nunti in noaptea de sambata) si am dormit intr-o camera…
…intr-o camera identica cu cea de la Botosani 🙂 Mobilier, amplasare, tot. A fost un pic ciudat. Si pana am ajuns acolo a fost un pic ciudat, am luat-o pe un drum alternativ, cu gropi si damburi, dar in sine foarte frumos. Am sarbatorit finalul de mini-turneu cu un “platouas” facut de gazde…slaninuta, carnati de casa, branza, ceapa, rosii….ce festin!!
Mi-e foame, de asta cred ca apar cam mult civilele culinare. 🙂 Trebuie sa intru insa la regim pentru ca cele 5 zile de drum au insemnat un rasfat incredibil si o urmare deloc discreta pe cantar…Noroc ca m-am plimbat marti pana cand am facut febra musculara si s-a injumatatit povara de turneu 🙂
Mai am un pic de ceai, mai aprind o tigara.
Asta-noapte am scris, pagini intregi de caiet, cu foamea cealalta, de stat cu cuvintele in brate. Apoi am luat chitara neagra pe canapea, am redescoperit minunea care se numeste sunet, nu cel stiut, cel inca necunoscut. Mi-au trecut orele cu folos de inima.
Si parca vad ca asa va trece si noaptea asta, pentru ca doar inceputul e greu. “Ce daca” maine e concert? Vin cu degetele murdare de visine si de cerneala 🙂 Ma primiti si asa?
esti cel mai frumos pretext pentru fa si do
nu trebuie sa faci nimic; din cand in cand sa ma lasi sa-ti scriu
ca si cand la capatul celalalt al penitei s-ar afla marea ecuatie
de zbor sau fericire
nu te mint, nu te-nsel
doar te folosesc bland
ca pe o crisalida
pentru mine, nascatoarea de povesti
iubire,
nu te supara
recunoaste si tu…
iti sunt pretext de femeie
pentru zilele in care nu mai stii
sa scrii
nicio poezie
cand mi-a spus mama la telefon “n-ai mai scris pe blog” m-am panicat. noroc ca stie ce e pozie si ce nu in scrierile mele de aici 🙂
are dreptate insa. mi-am ocupat timpul cu acumulari de imagini, senzatii, muzica si…de ieri cu raceala.
o iau pe rand.
au fost concerte: “duelul tobosarilor” absolut minunat, un proiect extraordinar; concertul de decembrie al lui Alexandru Andries et comp – delicat ca o ninsoare linistita, era sa fie si Luna Amara azi…inca nu stiu daca-mi permit sa ies din casa si sa port virusii, inclin sa spun ca nu
a fost sesiunea de cumparaturi pentru cei care vor veni la concertul de la Puzzle de pe 16 decembrie. cate un simbol mic de final de an. in plus, va exista un pachet special format din 2 cd-uri “dragoste in 3” si “cu drag” la un pret promotional, astept sa mi se comunice si va anunt…astept si afisul care nu mai vine 🙂 idei?
a mai fost o noapte de aniversat, in rest ore de rasfat in toate felurile, si culinar, si cultural si ore de scris si ore de citit. se aduna foi, topuri de harti, caiete, agende, servetele… 10% sau mai putin din ceea ce scriu apare pe contul oficial de FB…restul va fi carte in 2014, am zis!
Mosul Nicolae, pe care am declarat demult si cred ca tot pe blog, ca-l iubesc mai mult decat pe Craciun, mi-a adus si ce-i trebuie copilului, si ce-i trebuie femeii romantice si ce-i trebuie artistului. pachet complet 🙂 de acum inainte, vorbind doar despre artist, poemele mele sau textele pentru piese se vor scrie cu un stilou frumos cu cerneala albastra, cu penita perfecta 🙂
raceala e bonus. am simtit ca ma prinde ieri, in timpul pelerinajului dupa cadouase. ma tratez. medicamente, fructe, miere, ceaiuri, supa de legume. da, si aspirina 🙂 ma voi face bine pana pe 16, in definitiv e mai mult de o saptamana pana la concert…
cu piesa de mai jos am deschis concertul de la VSLO (Vama sub Lumini de Oscar), alaturi de dragii mei dragi Adi, Teddy si Nasu’. apoi, intr-un fel, nu mai stiu ce-a urmat. cumva tot ce cant se rescrie si cum tot ce sunt pe scena sunt si in afara ei, ma rescriu in timp real, masura cu masura, nota cu nota. doream sa-mi fac un tatuaj acum 2 saptamani si jumatate, stiam exact ce, ma hotarasem brusc, eliminand toate ideile de pana atunci. 3 litere cu semnificatie. acum ma tatuez interior, ca sa zic asa, in camerele acelea care nu raman niciodata secrete. cum nu ma pricep prea bine, e dureros, recunosc.
cine vrea sa asculte piesa o gaseste pe albumul “dragoste in 3″…
despre mine, m/v alina manole
despre mine poti sa spui ca m-ai iubit, ca langa mine-ai fost fericit
si ca te-am facut sa simti macar o data si dragoste si patima Adevarata
despre mine vei auzi lucruri bizare: ca sunt femeia Lor, ca n-am hotare
dar o sa poti sa spui ca m-ai iubit candva si o sa mi te adresezi cu “dumneata”
despre mine vei sti intotdeauna cert ca n-am copii, ca tot te-astept
ca am albit in graba si ca-mbatranesc si am ajuns sa spun ca nu te mai iubesc
despre mine se vor spune multe: ca am gura de scoica si arunc insulte
in dragostea femeilor neplanse…inca…
despre mine? doar lucruri marunte!
despre mine vei auzi lucruri bizare: ca sunt femeia Lor, ca n-am hotare
dar o sa poti sa spui ca m-ai iubit candva si o sa mi te adresezi “femeia mea”
despre mine vei sti intotdeauna cert ca n-am copii, ca tot te-astept
ca am albit in graba si ca-mbatranesc si am ajuns sa spun ca nu te mai iubesc
sunt scrise pe foi, in agende, caiete, pe servetele. rar de tot, cate o piesa se afla in laptoapa, de obicei sub forma de idee…
acum cateva zile, liviu alexa ma intreba unde sunt versurile cantecelelor de pe albumul “dragoste in 3”. cumva m-am activat…oare nu se afla pe undeva, totusi, printr-un folder ratacit?
well…se pare ca nu. la un moment dat au fost scrise pentru print-ul din caietul meu fara de care nu urc pe scena si cred ca, la aproape acelasi moment, au fost sterse. se pare ca muza ma prinde scriind “de mana” (mai stiti cum e?)
in plus, ca marturisire mica-mica….unele dintre cuvintele scrise pe foile din fata mea nu mai exista demult in piesa in sine…adica una scrie pe foaia, alta cant…am doar reperul gandului de atunci, Primul, ca un soi de sambure.
tot sus-numitul liviu alexa imi recomanda pe twitter sa pun versurile pe net sau oriunde…ca da bine la imagine. am stat, am cugetat…mie-mi place stiloul dar deja devine obiect de muzeu…asa ca voi incepe, incet-incet, sa transcriu piesele, dupa cum se aud pe disc…
incep cu piesa “Ti-as desena” 🙂
ti-as desena un sotron cu o mie de patrate
si inca ceva: un fluture mare si doua palate
ti-as desena un avion in furtuna de vise
si-un trecator rezolvand caree rebustiste
ti-as desena o vaza cu flori…demodata
si-un calculator…sa aduni Ziua minunata
ti-as desena perechi de guri parfumate
si-un colibri cu o mie de aripi ciudate
ref: dar nu stiu cum, si nu stiu unde
sa gasesc si creta si-asfalt
vezi tu e-o problema: culori emigreaza iar tu esti din ce in ce….
ti-as desena covorul din camera mea argintie
si-un papagal topaind vesel pe colivie
o bicicleta cu rotile umede de poezie
ti-as desena o melodie
ref: dar nu stiu cum, si nu stiu unde
sa gasesc si creta si-asfalt
vezi tu e-o problema: culori emigreaza iar tu esti din ce in ce….mai Inalt
