Dupa 20 de ani la Casa Eliad

Cadoul meu de 8 martie.

S-a intamplat asa: acum cateva saptamani am primit un telefon care ma informa despre o manifestare dedicata femeii si sustinuta de Centrul Cultural Casa Artelor. Eram intrebata daca doresc sa particip in calitate de om-care-canta. Lucrurile au curs apoi dupa tipic. Intre timp aflu ca initiatorul evenimentului este Marius Matache, care vrea sa serbeze femeile minunate din lumea jurnalismului online. Acces exclusivist, pe baza de invitatie, femei una si una. Planetele s-au aliniat perfect.

Si vine ziua evenimentului. Probe. Sala. Sunet perfect. Intimitate. O sala mica si rosie, cu scena cat trebuie. Eu pe ganduri. Imi amintesc de casa aceasta din vremea Casei Eliad. Si ma apuca usor nostalgia. Ca sa imi treaca febra urc si asist la vernisajul expozitiei pictoritei Medi Dinu, aflata la varsta venerabila de 107 ani. Nu e bine. Ma emotionez si mai tare. Beau o cafea. O manifestare se incheie, este urmata de cea in discutie. Incep sa vina invitatele (au fost si domni, cativa, piper peste sarea din bucatele serii). Are loc prezentarea pentru bloggeri si jurnalisti a locului. Ok. Se aduna fluturii in stomac. Un pic rau. Pap ceva din cele interzise, doua guri cat sa ridic glicemia. Apoi cobor la cabina.

CASA_ELIAD_VECHE_ISTORIC_2
Casa Eliad cea veche πŸ™‚

Acum, intr-un film, scena ar arata cam asa: ceata si atmosfera eterica prin care merg eu spre mine, cea de acum 20 de ani. Castigam un premiu si eram invitata pentru prima data la Casa Eliad, o carciumioara pentru artisti, cu scena si toate cele pentru concerte live. “Pe vremea aceea” nu existau cluburi in care sa se cante cu atata usurinta. Imi amintesc si de prima mea emisiune filmata acolo. Mi-l amintesc pe Valeriu Sterian si pe multi dintre artistii cu care acum am bucuria sa impart muzica. Eu cu ochii mari. Sociolog in devenire. Care cateva luni mai tarziu se lasa de cantat. :)))

Se schimba cadrul, gata cu filmul, sunt la cabina, cred ca Make imi face semn ca in 2 minute incepem, aud discursul dnei Alice Barb si merg catre scena.

Timpul se comprima si am avut curaj sa spun asta public. 20 de ani s-au comprimat intr-un spatiu care a inceput sa nu mai aiba timp. Cantam in Casa Eliad, culmea, in aceeasi postura de om cu chitara ca si atunci. Primele 3 piese tremur, dar vine “Cutia pandorei” si incep sa se auda voci minunate.

Primul lucru pe care il tin minte ca fiind cu adevarat real sunt lacrimile de la Luna Patrata. Ale mele, stiti ca nu pot abtine, asta e emotia celor care va asculta pe voi, cei care cantati cu voce tare πŸ™‚

Am cunoscut aseara oameni luminati la minte (asta e expresia mamei si-mi place), am revazut chipuri pe care le am in inima, am inteles ca nimic nu e intamplator in cele care s-au desfasurat, pe scena si in sufletul meu.

Multumesc, Marius Matache, de doua ori: o data pentru jucaria ta aniversara si o data pentru cat te-ai agitat pentru ca toata lumea sa fie bine. Multumesc celor care reprezinta Casa Eliad – Centul Cultural Casa Artelor si care au fost prezenti aseara in mod activ la desfasurarea evenimentului (echipa tare faina!). Multumesc tuturor celor care mi-ati spus “Nu am auzit de tine” sau “Nu stiam de tine pana acum”, urmate de faptul ca va place cate ceva din ce fac (versuri de piese, voce etc) πŸ™‚ Uimirea voastra imi face bine pentru ca nicio intalnire nu e intamplatoare. Nici a mea cu voi, nici a fiecaruia dintre voi cu cantecele mele. Exista un moment pentru fiecare cuvant impartit cu ceilalti. Multumesc prietenelor pentru invitatiile la ceai, pentru flori si pentru imbratisari. Anca, Oana, Raluca, Ileana, Loreta, Amalia – ma bucur de revedere! Daca as bea alcool in perioada asta, as fi pus un pahar cu vin de Samburesti (dietele-s grele, da) πŸ™‚ Na, ca fac si reclama acuma, nu e platita, relax, doar e unul dintre vinurile bune pe care le cumpar de regula. :)))

Alina Manole - foto Giulia production Alina Manole - foto Giulia production

Pentru cine vrea sa citeasca gandurile celor care au fost prezenti, iata mai jos cateva articole aparute deja astazi πŸ™‚ Facebook-ul e mai generos momentan cu ganduri si fotografii πŸ™‚

Daniela Bojinca – Cadou 8 martie

Diana Duca – Seara in care Marius Matache m-a fermecat cu folk

Adriana Sandru –Β  ziua 8

Meseria de parinte – Cand eram mica imi doream sa cant precum alina manole

Irina Manole – Cantecul e cel mai frumos cadou

Fotografiile de mai jos au fost primite de toate participantele pe un stick, impreuna cu materiale documentare despre Casa Eliad πŸ™‚

Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016

Ne citim pe facebook – facebook/AlinaManoleOficial , ne auzim in fiecare marti la SmartFM si stati pe aproape pentru ca azi am mai facut un pas pentru aparitia cartii mele cu ratoiul magic πŸ™‚

22 august – Zi de filmare

Cadru pre-filmare videoclip Alina Manole
Cadru pre-filmare videoclip

…si dupa toate cele intamplate, tot mai am cativa stropi de energie. Ziua asta parca nu a fost a mea, ci din viata mea. πŸ˜€ (Asta a fost o sinapsa cam lunga, i-am scris doar concluzia si suna cumva ciudat πŸ˜€ )

Pe scurt, ca sa conserv un pic si pentru Dodo si somn, iata povestea zilei de 22 august (de altfel…o zi de referinta). Debutul zilei a insemnat peripetii mai putin placute si o stare de rau numai buna de urcat pe pereti. Noroc cu prietenii care s-au mobilizat exemplar si mi-au adus si zambet si medicamente si calm, astfel incat, dupa primele medicamente ingerate, sa devin eligibila pentru filmare.

Am plecat de acasa cu putine bagaje La studio ma asteptau Teddy, Marius si Diana, unde primii doi au fost responsabili de scule, tehnici, lumini, umbre, filmare si vor face jucaria video finala, iar Diana a fost miracolul confortului nostru, facand drumuri, mai multe decat credea, cu ceai, cafea si caldura.

Amenajarea spatiului de filmare a insemnat efort fizic. Cu asta a inceput echipa de filmare, ca sa-i faca pe plac nebunei (recunosc public din 2000, nu mai e secret). S-au imbibat de praf suficient cat sa injure tihnit in gandul lor, dar n-au recunoscut deloc si, cumva, s-au prefacut ca au si uitat pana cand ne-am apucat de treaba.

Dupa machiajul de rigoare si aranjatul parului care parea plecat in vacanta sau la farmacie…am inceput treaba aceea…adevarata. (A! Asta-noapte pe la 3 dimineata faceam decupaje din hartie pentru agatat de tavan. Baietii au ales din taieturile mele asimetrice, le-am luat pe toate acasa, inclusiv norul lui Marius (un decupaj care a atras vantul, efect natural….veti vedea!) πŸ™‚ si le voi agata de tavanul din dormitor!)

Mi-a fost frig, desigur. Mi-au inghetat picioarele. Am amortit pe scaun fara sa imi misc pozitia. Dar stiti ce frumos a fost?! Un geam deschis, vant in plete, nor si fluture de hartie jucandu-se deasupra, un calm aparte si o lumina…o lumina cumva. (Nu ma pot abtine: calmul o fi fost de la medicamente?! πŸ˜€ )

Plan general, close-up, detalii, mainile mele care trebuiau (da, trebuiau) se se miste putin, aproape deloc. Ca sa nu tulburam calmul acela al povestii despre care va voi spune mai aproape de lansarea videoclipului. “Atentie!…actiune!” Si piesa ruland in fundal, eu atenta sa repet versurile si de fapt cantand, ca altfel nu iese aerul si emotia.

Palme ude. Stomac in gat. Un puseu de puls despre care nu am spus nimanui. Bucurie. Bucurie mare ca fac lucruri sa se intample cu cei mai potriviti oameni ai zilei. De asta cred ca spuneam la inceput ca aceasta nu a fost o zi a mea, ci din viata mea.

Multumesc Diana, Marius, Teddy! πŸ™‚

Acum sunt acasa, mai e 1 minut din 22 august si pe masura ce-am scris m-am mai incarcat un pic. Cat sa spun Somn usor…!

Alina Manole

 

Luna aproape plina de Luni aduce vesti

alina-manole

“Uichend” plin, atat de plin ca aproape mi-am dat peste cap metabolismul. Noroc ca exista si zile de Luni in care poti sa amani totul pentru Marti πŸ™‚ Sambata, la o dubla aniversare, totul a devenit cantec, vreo 6 ore non-stop de improvizatii si readuceri aminte. De asta imi plac aniversarile oamenilor din muzica! πŸ™‚ Duminica noaptea – SuperBowl cu meci de infarct spre final si cu un concert de halftime care nu mi-a placut pentru muzica ci pentru productia video. Legat de experienta mea cu fotbalul american, sunt destul de noua in domeniu si ma felicit cu “progresul” meu evident de la un an la altul (acum macar stiu regulile, e bine!!!!) πŸ™‚

Noroc cu draperiile noi care ascund lumina si-asa gri…nu mai vine primavara?! ca nu mai pot!!!!

Apoi, uite, Luni! πŸ™‚ Cu Luna aproape plina. Cu pisoi care doarme in raftul de jos al debaralei si care nu a reactionat nici la miros de briose. Pana acum cand am scris asta (a simtit bestia!!!!!!) .

Ca sa nu spuna nimeni ca scriu articolul acesta degeaba…dau anunt despre urmatoarele concerte-spectacole:

– (asta am mai scris, ma repet decent) vinerea aceasta, pe 6 februarie, in Bucuresti, strada Berzei nr25a, la Stuf Vama Veche (loc de moda boema), e primul concert cu chitara si trupa din anul 2015. locuri nu prea mai sunt. adica aproape deloc. cine nu mai vine sa anunte la club pentru ca cereri sunt multe! mai exista varianta de rezervari la masa separeului mare (exista si unul langa scena, mai mic), unde vizibilitate nu-i, dar pentru cine nu e deranjat sa stea in timpul reprizelor in picioare…in main room exista spatii de strecurat. eventual se vine cu perna de acasa πŸ™‚

Formula de scena pentru acest concert: subsemnata Manole, pianistul Raul Kusak, trompetistul Dan Nicolau si tobosarul Ovidiu Condrea. Pofta de cantat? Si inca cum!!!

vinerea viitoare, pe 13 februarie*, “la cererea publicului” (nu aruncati cu rosii, ca va arat mesajele!!!) se va mai canta un spectacol “Joia Pacatosilor” – Alina Manole & Raul Kusak. Nu pot sa scriu ca e “concert” si nici nu pot sa spun ca “se joaca”. cereri multe au venit in special de la fumatori (intrucat majoritatea spectacolelor din ultimele luni le-am desfasurat in zone pentru nefumatori). Intrucat mi-e si mie pofta de o tigara in timp ce-mi fac marturisirile….am decis sa cant in club cu permisiune pentru tigari: Clubul Taranului – multi dintre voi stiti deja unde este. Nu sunati inca pentru rezervari (numai eu pot sa scriu asta! πŸ˜€ ), cica maine sau poimaine se anunta oficial, se administreaza pagina oficiala, se pune afisul, se trimite textul catre partenerii media πŸ™‚

(*da, “JOIA” se va canta vineri, ca si in ianuarie. povestim a doua zi, nu-i nimic greu de inteles πŸ˜€ )

– la inceputul lunii martie plec in turneu. Deocamdata, planeta Mercur imi da de furca, dar imi doresc atat de mult sa plec incat sper sa se intample. Primele discutii au avut deja loc, confirmari vin cu inima si bratele deschise din partea partenerilor locali, sa aranjam un pic calendarul si apoi anunt locurile faptelor muzicale si formula de scena

– dupa turneul de mai sus ma voi intoarce la timp pentru pregatirea aniversarii Lunii Patrate. se implinesc anul acesta 6 ani de cand mi-am oficializat aparitiile pe scena printr-un album, disponibil acum spre ascultare pe youtube. Holograma ajuta, mai ales psihicului πŸ™‚ si cum am deja 4…teoretic sunt bine πŸ˜‰ Daca doriti,Β  notati in agenda, pentru Bucuresti, data de 12 martie.

E Luna aproape plina. In traducere libera de aripa, asta s-ar traduce asa:

Draga, ai dreptate!
E Luna aproape plina si…
va veni si luna noastra intr-o zi…

Jurnal de album – fila 14

Lansarea oficiala, de 2 zile, a trecut. Fericirea de Luni e la indemana oricui πŸ™‚ Ma voi aduna sa scriu la un moment dat despre cum mi-a fost pe scena…

Pana atunci insa, intrucat degeaba am avut hartiile pe care scrisesem multumirile, ca tot m-am incurcat, le transcriu aici, ca sa ramana πŸ™‚ Ce nu am scris pe foi si nici nu am spus este ca albumul a aparut la casa mea de discuri noua, care se numeste Luna PR&Events πŸ™‚ Pentru cine vrea sa vada fotografii din cele doua seri, exista cateva albume pe pagina oficiala de facebook, realizate de Vlad Eftenie, Emilia Nicolae, Ciprian Vladut, Ioana Lazar, Let’s Rock. Am mai primit si alte fotografii, incerc sa le pun pe toate πŸ™‚

Si tot dincolo de ce statea scris o parte dintre multumiri le voi recupera personal πŸ™‚ Multumesc, Horatiu si multumesc Alex Sandulescu πŸ™‚ Fiecare stiti de ce, m-am laudat cu voi pe FB πŸ™‚

Veste noua e ca plecam la drum patrat: 12 iunie – Piatra Neamt, 13 iunie – Suceava, 14 iunie – Iasi, 15 iunie – Botosani

In primul rand vreau sa multumesc tuturor celor care vin la concerte si sunt platitori de bilet. Datorita voua muzica mea supravietuieste in sali de fiecare data pline.
Mama, te iubesc.Tavi, si pe tine!
Multumesc prietenilor care mi-au fost aproape vreme de 6 luni cat a durat productia albumului si a spectacolelor de lansare. M-au ascultat cand ma urcam pe pereti, mi-au trimis calmante prin posta, au avut grija de motan cand am plecat de acasa, au venit sa ma asiste la bilete, albume, filmari, au adus de acasa lucruri care imi sunt mie de folos…cu alte cuvinte au facut diferenta prin fapte.
Multumesc prietenilor mei de pe scena – Raul, Dan, Claudiu, Adrian. Cu ei reusesc sa dau glas vocilor din mintea mea care canta piesele inca de la inceput asa cum le auziti apoi pe scena. Din pacate, nu le pot promite sa umplem sala Polivalenta pentru ca …nu-mi place locul πŸ™‚
Multumesc Victor Panfilov pentru modul in care am lucrat impreuna, pentru calmul si zambetul tau de fiecare data cand aveai in fata ta un om obosit. Pentru incantarea cu care ai participat la fiecare piesa de pe album. Pentru butoanele tale din care eu nu inteleg (inca) nimic πŸ™‚
Multumesc Aurel Mitran si Violeta Creanga. Nu doar pentru ca m-ati primit in teatrul vostru ci pentru ca va pasa de mine ca producator, organizator, manager si artist.Si pentru ca am de la cine sa invat.
Multumesc echipei tehnice pe care am ales sa o am langa mine in zilele de spectacol pentru simplul motiv ca ne stiu foarte bine fiecare respiratie din cantece. Este vorba de Tudor Balcu, Albert Mihaiteanu, Eugen Boteanu si Andrei. Tudor Balcu a realizat si proiectiile video. Multumesc. In plus, alaturi de ei sunt profesionistii teatrului, care au ales sa petreaca cu noi doua zile de munca πŸ™‚ Ati vazut si cativa prieteni-ajutoare in serile acestea: Elena, Johnnie, Alexandra. Le multumesc!
Multumesc Vlad Eftenie pentru fotografiile minunate pe care le-ai facut si care raman. Cadoul meu pentru tine este coperta de album si filmul Femei si Barbati. (recunosc, multa vreme nu am vrut sa-mi pun chipul pe coperta…m-ai invins!). Alaturi de noi au fost atunci si Ana Cucuta si Eli Driu. Multumesc!
Maria si Kolly sunt proprietarii unei ceainarii pe care va invit sa o vizitati. Caffe D’Arthe se numeste, e loc de poveste, Acolo am facut fotografiile si conferinta de presa. Va multumesc pentru gazduire. Pentru rochii ii multumesc Roxanei, de la Dona Kyros, ca mi-a pictat pe ele ce-am vrut eu si am gasit la ea o lume frumoasa! πŸ™‚
In mod public anunt ca 2 dintre piese sunt ale unor prieteni. Generic vorbind. Raul si Raluca (La Copac) au o piesa, Ruxandra si Catalin (Hotel Golden Sea Vama Veche si Atelierul Mooz) au cate o piesa. S-a intamplat asta firesc, cand au auzit ca am nevoie de finantare pentru album. De restul pieselor au avut piticii grija…si evident, lista de sponsorizari este deschisa in continuare, in definitiv mai sunt inca 9 piese.
Mirela Retegan mi-a facut cadou ziua de nastere, adunand prieteni la un loc pentru ceea ce eu credeam ca e concert privat. Varsta mea de numar prim a debutat frumos si cu lacrimi de bucurie. Multumesc, Mirela, tie si celor care au ales sa raspunda β€œda” chemarii tale in seara de 21 martie!
Alex Ciuca este prietenul care a tras de mine sa-mi schimb site-ul. www.alinamanole.ro arata acum cum trebuie datorita lui. Multumesc!
Cristian China (Chinezu) si Kooperativa 2.0 au asigurat o parte dintre jucariile de promovare. Campania pentru bloggeri a fost una pe care mi-o doream si iata, s-a implinit! Cu aceasta ocazie multumesc celor care scriu pe bloguri, pe site-uri si pe facebook despre muzica pe care o fac.
Andrei Partos, prin emisiunea sa Psihologul muzical, si cu asistenta speciala a Iuliei Radu, sunt prieteni vechi care nu au scapat nicio ocazie muzicala de a ma invita la povesti de noapte, cate 4 ore macar. Va multumesc pentru profesionalism si mesajele voastre din timpul aventurii mele.
Multumesc si celor care realizeaza emisiuni de radio, in special la Radio Romania (Actualitati, Cultural, International, Bucuresti FM), si care aleg sa difuzeze si ceea ce cant eu. Mai exista la TVR doua emisiuni in cadrul carora am fost prezenta si la care sper sa revin: Omul cu Chitara – Ducu Bertzi si Garantat 100% – Catalin Stefanescu. Multumesc. Ii multumesc si lui Razvan Simion pentru live-ul nostru de la ora 8 dimineata din cadrul emisiunii β€œNeatza cu Razvan si Dani”
Foreverfolk.com, adica Marius Matache, Oana Duma si Raluca Chirculescu – sunt prieteni care fac, pro-bono, ca informatia despre lumile muzicale sau de teatru sa existe. Va multumesc! Mache, tie multumesc de 2 ori, iti explic eu mai tarziu de ce.
Prin Bestmusic toate albumele sunt disponibile publicului. Acolo se vand albumele β€œvechi”, care nu mai exista in format fizic , acolo va fi de pe 4 iunie albumul nou. Tot ei sunt cei care imi gestioneaza interesele in fata tertelor persoane in ceea ce priveste materialele on-line de tip filmari, difuzari etc. Avem de muncit, nu gluma!
Biletele s-au vandut prin Eventim si nu a fost prima oara. A fost prima oara insa cand am colaborat in calitate de parteneri. Cristina Cimpean, Adrian Bucurei, va multumesc!
Let’s rock este la randul lui unul dintre cei mai seriosi parteneri de media on-line, cu raspuns imediat la ceea ce fac, ca e vorba de activitatea mea de comunicator pentru alte evenimente, fie ca este vorba de jucariile mele. Multumesc Iuliei in special!
Multumesc Adevarul pentru machete, promovare si interes. Alina Stoian si Raluca Moisa sunt oamenii care au dat de veste de lansare si n-au facut asta oricum.
Ii multumesc lui Marius Tuca si ii multumesc Danei Andronie pentru spatiul acordat in Jurnalul National. Pana la Dana nu facusem recensamantul locuitorilor Lunii Patrate. Sa cititi articolul!
Multumesc CPV pentru faptul ca macar o zi pe luna am uitat de toate. Stiti voi cine sunteti!
Si cum in toate exista un Pitic anume, ii multumesc pentru ca datorita lui sunt aici pe scena si lansez acest album. Nu as fi reusit fara el sa ma mobilizez, sa nu abandonez, sa caut solutii, sa ma joc.
Daca am uitat pe cineva sa ma ierte. A fi artist, producator, impresar si manager e un cumul de functii dificil.
Albumele se afla la iesirea din aceasta sala.
Va doresc sanatate si fericire pana la Luna si inapoi!

Jurnal de album 2014 – fila 12

Incep relatarile cu ziua de vineri de saptamana trecuta. O zi plina-plina-plina dar cu doua momente notabile: am gasit rochie de scena si am fost la Andrei Partos in emisiune.

Chestia cu rochia sa nu vi se para o frivolitate, ca nu e. πŸ˜€ De fiecare data am probleme majore cu gasirea “acelei rochii” care sa defineasca si ea momentul muzical pe care il am de sustinut. Daca as fi vedeta de lucrul asta s-ar ocupa altii. Dar nu-s si nici nu intentionez sa devin, asa ca de obicei agonizez cu cautarile. Anul asta lucrurile au stat altfel: aveam in minte ceva, am gasit pe net un loc care parea promitator, m-am programat si…am ajuns! Am gasit la Dona Kyros o atmosfera tare frumoasa si un om care m-a ajutat mai mult decat crede ca a facut-o πŸ™‚ Am rochie pentru concert. Rochie pictata, personalizata pentru eveniment. Nu o am fizic, maine ma duc dupa ea πŸ™‚ Mi-am luat insa bonus o alta rochie pentru conferinta de presa….care a avut loc ieri πŸ™‚ Daca mergeti acolo sa spuneti de unde ati aflat, bine? πŸ™‚

Mostra mica:

Alina Manole - conferinta de presa - Fericirea de Luni

Vineri noaptea am mers la Andrei in emisiune. Ca de obicei dialogul cu Psihologul Muzical ma binedispune si ma energizeaza. Am pus piese, am cantat live, am povestit. Am primit intrebari foaaarte foaaarte multe si multumesc ascultatorilor! Am avut si doua “revelatii”. 1. cineva mi-a spus ca am numarul destinului 3 (si am disc cu cifra 3, da? πŸ™‚ ) si 2. cineva m-a intrebat daca sunt nascuta intr-o zi de Luni (raspunsul este da….si iata inca un “semn”, de data asta pentru albumul cel nou) πŸ™‚

Trec la saptamana curenta…

Discul e gata! L-am ridicat ieri, Luni, de la fabrica in timp ce incepea furtuna. In masina am asteptat cateva minute bune inainte sa-l deschid. Apoi i-am dat play. Am sarit de la o piesa la alta repede-repede. “Merge”, am zis victorioasa. Apoi am asteptat sa scada pulsul sub bitrate-ul de 200 πŸ™‚

Ieri (luni), pe 26 mai, a avut loc conferinta de presa la care i-am invitat pe toti acei oameni care vreme de jumatate de an, de cand dureaza povestea Fericirii de Luni, m-au sunat macar o data sa ma intrebe ce mai fac, daca mai pot, cum merge munca la studio. Oameni care au scris sau au vorbit despre lansare in mod constant, oameni care m-au sprijinit, oameni cu care am incheiat contracte faine πŸ™‚

Gazde am fost noi, adica subsemnata, Raul, Victor si Adrian. Locul intamplarii: Caffe D’Arthe, acolo unde Vlad Eftenie a facut fotografiile.

Alaturi de mine si (trebuie sa recunoastem) cei mai punctuali au fost o parte dintre castigatorii campaniei blogal initiative. La finalul acestui articol veti avea linkuri catre toate articolele care au participat in campanie πŸ™‚

Tot ieri, ca deh, era Luni, s-a lansat noul website. cel vechi era din vremuri de joomla amintire (pentru cunoscatori). Multumesc Alex Ciuca si Superior Media !! www.alinamanole.ro va asteapta si el, pe langa blogul acesta care dupa lansare si dupa odihna de dupa…isi va gasi si el alt chip πŸ™‚

Tot ieri, pentru ca tot deh si tot Luni, am lansat in eter single-ul albumului. (suna prea comercial totusi “single”….). Reformulez: piesa care da titlul albumului se afla, integral, pe youtube πŸ™‚ Fericirea de Luni e disponibila oricum si pentru zile de Marti, Miercuri, Joi…si tot asa πŸ™‚

Astazi, marti, (intre timp e miercuri….) pot anunta ca nu mai sunt bilete nici pentru seara de 3 iunie. Adica mai sunt vreo 2, dispersate in sala teatrului. Exista insa un concurs activ pe Foreverfolk!!! Se ofera, contra unui comentariu de poveste, 2 invitatii de cate doua locuri. Pot participa si cei care au bilet in prima seara si nu, nu jurizez eu! πŸ™‚

O sa anunt si ca voi incepe sa raspund la telefon mult mai putin. Sper sa nu se supere nimeni dar e saptamana de dinainte de lansare. In afara de mama, colegii de scena, partenerii activi media (a se citi regulile de parteneriat pe care le-am mai anuntat o data si de la care nu voi face rabat deloc), contabilitate si institutii publice…telefonul va fi pe post de robot care va primi sms-uri πŸ™‚ Prietenii stiu de ce si mai stiu si ce au de facut πŸ™‚

Iarasi am scris articol lung cat o zi de post (sau de dieta)…

Ufff….!

Iata toate articolele care au participat in campanie si pentru care multumesc, cu plecaciune si drag, fiecaruia dintre cei care au raspuns la provocarea campaniei:

 

Jurnal de album 2014 – fila 3

Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… πŸ™‚

E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.

Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari πŸ™‚

De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”Β  – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).

Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.

Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.

Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.

Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. πŸ™‚ N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.

Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”Β  si pentru asta ma bucur.

Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! πŸ™‚

Iata si doua imagini

Un moment de auditie

Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari πŸ™‚

Jurnal de album 2014 – fila 2

17 februarie – zi de teste

Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.

Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.

Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.

Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio πŸ™‚

Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… πŸ™‚

Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute πŸ™‚

Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru πŸ™‚

Eu am facut pozele πŸ™‚

E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc πŸ™‚

Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” πŸ™‚

Jurnal de album 2014 – fila 1

De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.

Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia πŸ™‚

Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.

Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. πŸ™‚

Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…

Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme πŸ™‚

Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…

Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? πŸ™‚

Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii πŸ™‚

In rest, despre concertele care vin puteti afla de pe pagina oficiala de facebook:Β  https://www.facebook.com/AlinaManoleOficial

Plecaciune si drag!

Despre Sibiul de duminica

imi place sa “bagajesc”. nu ma pricep deloc,Β  dar promisiunea drumului e atat de frumoasa (a oricarui drum, nu doar cel de maine) incat ce voi pune in geanta pe langa accesoriile de scena…nu conteaza. astazi am avut ultima repetitie cu Meghi (Mugurel Coman, pianistul de la Taxi, acum ati reperat, da?) care a acceptat sa ne jucam pe scena de la Sibiu. Nasu’ Purcarin e la Cluj, vine maine la Sibiu direct, noi plecam cu masina plina, o parte dinΒ  echipamente vor veni de la Timisoara, asta da adunare…

sper doar sa nu adorm iarasi la 5 dimineata, drumul nu e lung dar nu vreau sa atipesc copilareste in loc sa ma uit pe geam si sa scriu, in gand, telefon, pe hartie, toate gandurile acelea care se rotesc inauntru si pe care le ordoneaza altcineva de mai sus.

am vazut ca s-a deschis si Targul de Craciun de la Sibiu, am vazut imagini si e tare frumos, mi-am dorit mult sa il vad in ultimii ani, sper sa si ajung sa fac asta, sa ma pierd un pic printre luminite si miros bun si calusei si muzici si un ceai cald (desi in neplacutul pahar de plastic), daca o sa gasesc zahar candel imi voi aminti de rontaiala din copilarie, din targul meu mic de provincie.

aman “bagajeala”, se simte? poate pentru ca il astept pe Cohen sa termine concertul (“Live in London”, 2009).

fisa tehnica pentru cei care sunt in Sibiu si vin si maine la festival: festivalul are loc in Teatrul Gong, recitalurile incep de la ora 19:00, vom canta 45 de minute, vom avea emotii, mai ales eu, nimic nou in asta πŸ™‚ … si…gata

“alina, cate masti ai?”

pai sa numaram…

una la birou sau cand discut despre bani si clienti, cand nu-mi permit sa fiu visatoare

una cand merg la cumparaturi pentru ca m-am zarit odata intr-o oglinda si paream de pe alta lume, e sector special aici

una cand ma prefac ca sunt bine pentru ca nu pot sa spun ca mi-e rau

una cand sunt excesiv de emotionata si incerc sa fiu un pic coerenta

una cu mama cand n-am chef sa vorbesc despre mine sau despre “ai mancat azi?”

una subtire rau cand vine vorba de marturisirile de pe scena, muzica ma dezbraca mult pentru ca e emotie, nu rol (e subtire, zau, trec uneori lacrimile prin ea)

una cand e vorba de flirt, una cand e vorba de sex

una frumoasa cand nu-s femeie, ci copil

niciuna cand e vorba de scris si compus, ca imi bate obrazul cel-de-sus si face mishto de mine

da, si iubirea imi dadea jos toate mastile, pe vremuri. intre timp mi-am luat masuri de protectie, nu mai intra nimic intre mine si mine.