Gata cu marturisirile “civile”. E timpul sa anunt un recital si un concert. Si un dor maaaaare de cantat!
2 august – recital in cadrul Folk You! Florian Pittis – Vama Veche. Programul a fost anuntat oficial, iar eu doar adaug ca voi fi pentru a 8-a oara prezenta pe scena de la malul marii. In plus, voi avea alaturi de mine pe cei impreuna cu care am construit albumul “Fericirea de Luni”: Raul Kusak, Claudiu Purcarin, Dan Nicolau, Adrian Flautistu. Nu ma intrebati de emotii, nu are rost, stiti ca de fiecare data sunt multe si mari ๐
6 august – concert in Bucuresti. Revenim in Sala Teatrelli, loc frumos, care-mi place mult-mult. Evenimentul pe facebook a fost creat, biletele au fost puse in vanzare fie direct la sala din PIata Lahovari fie prin Eventim. Atentie: locuri nu sunt multe…si nu cred ca putem face ca la lansare, sa mai punem o zi ๐ Vom fi si pe 6 august in formula mare, asa ca cine a scapat lansarea din iunie poate veni linistit. Iar cine a fost…sa stie ca nu va fi chiar acelasi spectacol :))
A! Inca un anunt important: albumul “Fericirea de Luni” poate fi gasit si in format electronic (bestmusic.ro/shop) dar, mai nou, si in format fizic ๐ Pentru cei cu care ma intalnesc direct la concertul din Bucuresti sau recitalul din Vama Veche este mai simplu (in Vama Veche cred ca o sa aiba loc si o jucarie draguta ca sa va pot semna discurile, daca vreti, evident!). Pentru cei care insa nu ajung direct….exista posibilitatea de a cumpara on-line discul fizic accesand linkul asta: http://www.nicherecords.ro/discografie/alina-manole.html
Saptamana viitoare incepem repetitiile. Nu ca mi-e dor de prietenii-colegii mei de scena, mi-e foaaaaaaaaaaaarte dor. De toata energia, de tot dragul cu care se canta, de toata bucuria cu care ne jucam. Declaratie publica asadar: Raul, Nasu, Dan, Adi – mi-e dor de voi!!! Si de noi cantand! Asa sa stiti! ๐
Pe de alta parte trebuie sa anunt un mic accident casnic pentru care ma mobilizez major astfel incat mana mea dreapta sa functioneze in conditii optime la fiecare dintre evenimente ๐ Il anunt nu ca sa fiu “artista in moment greu si dificil de viata, vai ce drama” ci ca sa explic ca daca ma veti vedea cantand la chitara mai putin e semn ca ma doare mana, nu ca renunt la instrument :))
Am avut dreptate in “fila 1”. Sansele sa scriu la finalul fiecarei zile de lucru sunt mici. Ritmul este intens si seara aproape adorm in metrou in drum spre casa. Apoi mai am un val de energie, mic, cat sa pap ceva si sa ma pregatesc de somn. Insomniile in perioada aceasta sunt o vaga amintire… ๐
E o atmosfera atat de frumoasa incat din cand in cand ma uit in sus. Stiu eu de ce. Mi-e greu sa descriu.
Voi scrie insa despre un detaliu, pe care voi incerca sa-l descriu cat mai bine pentru cei care nu stiu cum se intampla lucrurile la inregistrari ๐
De obicei, la inregistrarea unui album, se inregistreaza un “ghid audio”. Voce si chitara, pentru fiecare piesa, cu metronom pentru standardizarea oricarei activitati ulterioare. Apoi, muzicienii, in functie de infrastructura disponibila la studio si in functie de propria lor disponibilitate de a fi prezenti in studioul de inregistrari, incep sa inregistreze “partile lor”ย – pian, bas, tobe, chitara etc. (se incepe cu sectia ritmica, acum am enumerat aleatoriu).
Ei bine, la Victor, avem posibilitatea de a inregistra simultan cel putin 2 instrumente. In cazul nostru, cel putin inseamna 3: tobe, contrabas si pian. Fiecare in sectorul lui, in “borcanul” lui, cu castile pe urechi, cu metronomul ca reper.
Cand insa m-am gandit la posibilitatea de a “sta” degeaba cat as “canta” in urechile lor 1 data, de 2 ori, de…n ori, la fel de fiecare data, cu aceeasi inflexiune ca intr-un moment zero de inregistrare separata de ei a “ghidului”…mi-am dat seama ca s-ar pierde o chestiune de emotie care sa circule si sa se imprime in atmosfera piesei.
Asa ca m-am instalat in cabina lui Victor, cu microfon si chitara. Fiecare “dubla” a insemnat, daca vreti, cantare live. Aceeasi piesa de 2-3- ori. Sau de 7. Cu pauze uneori pentru redefinit o stare. Cu pauza de auditie. Am auzit de multe ori “mi-a venit o idee”. Si ideile sunt puse in aplicare. Normal ca vocea si chitara vor fi trase separat apoi, in conditii de “borcan” (am zis ca “borcanul” inseamna o camera izolata fonic?…) dar energiile care au circulat in intervalul 10 -19 in fiecare zi…sunt de nepretuit.
Am cantat asadar live, de dimineata pana seara. Seara, nu doar ca picotesc pe drumul spre casa, dar nu prea e indicat sa mai vorbesc asa ca tac cuminte. ๐ N-am cantat nicio secunda “doar sa auda baietii versurile si frazarea”. Am cantat ca si cum am fi pe scena. Cu totii.
Acest detaliu nu face albumul nostru mai bun sau mai special in termeni tehnici si in raport cu albumele altora. Nu ne intereseaza asta pe niciunul. Acest detaliu face ca albumul sa fie unul “trait”ย si pentru asta ma bucur.
Astazi ne intalnim un pic mai tarziu la studioul lui Victor. Ma bucur ca am dormit mai mult? Oh, Doamne…da! ๐
Iata si doua imagini
Un moment de auditie
Un test de microfon, pentru ca se cauta “cea mai buna pozitie” in fiecare dintre spatiile disponibile pentru inregistrari ๐
Cabluri, microfoane, casti, pregatiri pentru “borcane” separate pentru contrabas si tobe, metronom, frecvente si alte jucarii de-ale lui Victor.
Noi cu pofta, somatica aproape, de cantat.
Va las cu niste poze mici facute foarte de dimineata.
Victor Panfilov – aflat de fapt la el “acasa”, dar surprins dupa un drum poarta-usa studio ๐
Adi Flautistu – contrabasul nu greu…deloooooc… ๐
Claudiu Purcarin – la al doilea drum de cutiute ๐
Raul Kusak – nu stiu cand s-a strecurat pe poarta, ne-am trezit cu el inauntru ๐
Eu am facut pozele ๐
E trecut de 8. Cred ca la 10 dorm. Trebuie. Ceasul va suna la 7 si jumatate. Daca nu adorm…asta e! Tot la 7 si jumatate trebuie sa ma trezesc ๐
Va doresc sa aveti anul acesta cel putin un vis mare pentru care sa fiti suficient de nebuni incat sa munciti pentru el! Acum va las, am de raspuns unui interviu extrem de personal despre “Joia Pacatosilor” ๐
De astazi incepe seria de articole pe care o voi numi “Jurnal de album 2014“. Am anuntat acum cateva saptamani faptul ca am inceput lucrul la noul material. Am povestit un pic acolo despre o parte dintre piese: unele sunt cunoscute exclusiv din concerte, altele sunt pe youtube in formula lor de scena (De 30 de ani, Fix in seara asta), altele vor ramane necunoscute pana la data aparitiei albumului.
Pana sa povestesc zi cu zi ce se intampla (cu exceptiile de rigoare, ca s-ar putea sa ma mai oboseasca si altele, de asfalt), trec un pic prin ce s-a intamplat in ultimele saptamani in materie de munci muzicale. Intalnirile noastre au fost in 2, 3, 4 sau 5. La inceput au fost “sedintele” de lucru in doi, eu si Raul, pentru a defini structura de baza a fiecarei piese ce va intra pe album. Cu pixul pe hartie. Cu kronos-ul la dispozitie pentru a inregistra cate o idee. Cu tempo notat pentru fiecare piesa. Cu interventii instrumentale gandite en-avant. Cu o premiera – din 2 piese trebuia aleasa una singura, nu puteam alege singura, a ramas cea care trebuia ๐
Apoi ne-am intalnit in formule mai mari, ca sa devenim ceva mai “ordonati” in manifestari. Adi a venit de la primele intalniri pentru a-si desena la randul lui temele de contrabas. Ideilor initiale li s-au adaugat astfel si amprentele lui Adi, Dan si Nasu’ Purcarin.
Abordarea aceasta care lasa loc de exprimare individuala a caracterizat intotdeauna muzica mea. Fiecare artist prezent pe scena alaturi de mine ramane el insusi. Cu un “design” muzical personal cu care imbraca, precum o haina, compozitiile mele. Asta e provocarea de fapt, cea mai frumoasa. Iar eu ma bucur cand aud “Alina, uite, mi-a venit ideea asta pentru piesa asta“. Sa stii ca ceva din ce-ai facut ramane in mintea celui cu care vei imparti emotia pe scena suficient de mult incat sa-i ocupe o parte din timpul liber lucrand pentru … un sunet. ๐
Lucrul acesta este evident mai ales in concertele live in care momentele de constructie si de joaca sunt mai multe decat credeti si vin nu doar din stilul propriu al fiecaruia ci si din starea cu care urcam pe scena. Muzica inseamna sa culegi stele…
Da, un album e un pic mai “restrictiv” decat un concert. Interventiile unui instrument sau al altuia sunt altfel structurate. In plus (si da, asta e un factor important) in studio lipseste un accent pe care numai oamenii veniti sa te asculte il adauga. Dar ii avem in minte caci lor le este destinata munca noastra. La ultima sedinta de lucru, Adi spunea la un moment dat: “Uite, eu sunt obisnuit sa trag in studio asa“. Am raspuns: “Noi nu mergem sa tragem piese in studio, noi mergem sa cantam la studio“. Victor Panfilov are parte asadar de concerte private o vreme ๐
Am emotii mari, cu forma lor aparte legata strict de inregistrari. Asa a fost si in 2009 si in 2011. 2014 inseamna din nou un vis de implinit. Asta e motorasul meu de inceput de an care, ca efect colateral, face ca orice alt tip de stress sa para minuscul si sa nu mai conteze. In afara de stress-ul legat de finantarea albumului si de productie si de lansare, dar asta e alta poveste…
Si daca spun ca ma trezesc foarte de dimineata ca sa ajung la studio si ca abia astept sa sune ceasul…e clar cam despre ce emotii (si energii) e vorba, nu? ๐
Daca va tenteaza ideea de a urmari ce se intampla in lumea mea muzicala, ramaneti pe receptie caci vor mai fi pagini de jurnal destule. Si sper ca si fotografii ๐
a fost frumos la Teatrelli. asa cum uneori trebuie sa fie de frumos la finalul unei zile ciudat de grele. cu emotia de a anunta faptul ca vom intra in studio sa inregistram noul album. aceasta este vestea cea mare. sub umbrela ei va exista multa munca. am inceput deja sa lucram la sala de repetitii. desenam, pe hartie si pe instrumente. ne gandim la jucarii, la cele mai simple jucarii…sunt cel mai greu de realizat. Raul e alaturi de mine si gandim solutii. ii multumesc si aici. Victor Panfilov e in stand by, asteapta sa incarcam tot si sa intram in studioul sau nou si tare frumos. Nasu’ si Dan sunt langa mine si ei. mai exista un muzician care a spus “da” colaborarii, contrabasist in toata regula. om frumos si ordonat: Adi Flautistu. am momente cand intru in usoara panica. momentele artistului. vine apoi peste mine producatorul-de-mine care spune ca nu am timp, pana la intrarea in studio, decat de munca si de facut planurile administrative. este nevoie de sponsori si parteneri pentru ca lucrurile sa mearga foarte bine. considerati asta un soi de anunt ๐ “se cauta” ๐
va fi un altfel de album si abia il astept. e undeva acolo un plus de maturitate pe care trebuie sa o demonstreze viitorul material.
termene sunt pe hartie. sper sa fie totul in realitate cat mai aproape de ceea ce vreau.
ce pot spune acum este ca albumul va contine 11 piese. o parte dintre ele sunt cunoscute din spectacolele live (cumva in cerc restrans totusi), una dintre ele este pe youtube de o vreme. doua sunt noi si vor ramane noi pana la lansare.
mai sunt lucruri pe care le voi scrie insa pe masura ce inaintam in pregatirea materialului audio.
abia asteptam sa fac anuntul acesta, mi-am ingaduit sa-l fac insa pe viu, in fata celor care au venit la concertul de la Teatrelli.
pe 24 februarie, da, de Dragobete, va avea loc spectacolul Joia Pacatosilor (voce si pian, eu si Raul, cu povesti scrise de subsemnata), tot in Bucuresti. maine voi anunta exact locul, cu precizarea pe care o fac inca de pe acum ca va fi un numar limitat de locuri. e un spectacol cantat si vorbit.
pentru ca am si filmat concertul de pe 1 februarie, cu ajutorul Emiliei si lui Eugen, voi incerca sa pun si cateva fragmente muzicale pe youtube ๐
stiam eu de ce trebuie sa vina 2013 ๐ an mai bun pentru a pasi pe covorul rosu spre o sala plina de VIP si o scena care arata senzational de pe care sa cant una dintre piesele definitorii pentru stilul meu muzical…nu cred ca trebuia sa existe ๐ dragilor, am cantat la on air music awards
am avut emotii. cine are cont de FB m-a tot vazut postand diverse lucruri precum: in ce naiba ma imbrac? caut pantofii perfecti! sa nu ma impiedic! si altele de genul asta. am luat lucrurile in serios si mi-a pasat. nu stiu sa fac doar prezenta la un eveniment. oricat de mult ar exista exercitiul scenei, exista o presiune din partea audientei. in definitiv te reprezinti si ti se ofera ocazia sa o faci, printr-o unica apartie de 3 minute.
ii multumesc lui zoli toth si ancai lupes pentru invitatie. pentru telefonul acela cu “ce faci pe 15 aprilie?” (zoli), pentru grija sa inteleg pasii (anca). s-au straduit mult, ei si echipa lor uriasa in frunte cu producatoarea gina stroian. nu a fost un eveniment usor de facut sau ieftin. pentru carcotasi voi spune ce spun de fiecare data celor care gasesc, in orice, un motiv de nemultumire: puneti mana si faceti si voi. eventual si mai bine, ca doar vedeti greselile altora ๐
ca atmosfera…ce sa va spun…muuulte vedete, muuulti artisti adunati la un loc. si asta iarasi e tare greu de facut. am socializat putintel in holul teatrului national, in care am intrat dupa scurtul popas pe covorul rosu. am avut surpriza sa nu fiu recunoscuta din prima. rochia mea fluture (asa-i spun din motive de maneci) a fost “de vina” ๐ am vazut oameni simpatici mie, pe unii pentru prima data atat de aproape. m-am relaxat alaturi de oameni dragi, invitati si ei in gala. m-am amuzat de unele reactii, de unele mici meschinarii, de cate un om cu look ocupat mai mult decat cu activitati, de niste glume cu adevarat bune. m-am bucurat de raul, nasu’ si teddy, alaturi de mine. m-am relaxat un pic cand, in timp ce cantam, i-am vazut unul langa altul pe nicu alifantis si aurel mitran. semn de acasa ๐ am primit aprecieri de la chipuri surprinse. cu siguranta au gandit: “habar n-aveam cine esti“. nici eu n-am habar de cele mai multe ori. ๐
sursa: Blog de fotografie
am plecat apoi catre aniversarea lui nasu’ de la jazz book si acolo iarasi m-am simtit ca acasa. e frumos sa pasesti intr-un univers cumulat de stiluri, de lumi muzicale dar e atat de frumos sa te intorci acolo unde ti-e sufletul, atat de putin comerciaT ๐
m-am trezit cu stare de bine, inca mai beau din cafea, am impachetat deja tinuta si pantofii, muncesc, ma pregatesc pentru spectacolul de pe 24 aprilie de la clubul taranului. intr-o miercuri…”joia pacatosilor” ๐
sper ca sunteti bine sanatosi, sanatate pe care…. ๐
acum am timp sa povestesc despre ipotesti si sa pun si cateva fotografii “civile”, fara microfon si rochie si lumini si scena ๐ nu de alta dar intamplarea de festival a fost frumoasa si merita cu totul povestita.
drumul lung lung ne-a topit, am ajuns in 8 ore pe o canicula ingrozitoare, ba chiar ne-am si ratacit la un moment dat (fapt deloc intamplator prin zona cu pricina, drept dovada marturiile juratilor ๐ ) . dar am ajuns si am gasit oaza frumoasa si oameni minunati. cei care au grija si dau contur locului sunt inca neimblanziti de cautarea de sponsori si sprijin pentru manifestarile pe care le fac acolo. sunt de admirat pentru cum se descruca, in conditii de austeritate, pentru a intretine cultura intr-un spatiu de invidiat. recunosc ca mi-ar placea sa stau acolo cateva saptamani, departe de lume si atat de conectata la tot. nu, tehnologia nu e agresiva, e cat trebuie. casele de protocol au de la semineu la aer conditionat si centrala termica, un restaurant senzational (repet, senzational) e foarte aproape (asta la categoria nevoi de baza), exista o sala de conferinte foarte bine pusa la punct (puteti sa-i spuneti si sala de studiu), o arhiva impresionanta, un muzeu al poeziei cu peste 6000 de volume princeps, exista si biserica si casa memoriala si casa papadopol, exista sala de expozitii, amfiteatru exterior si liniste si livada si verde verde….
am cantat seara ca si cand n-am fi mers atat de multe ore, dupa ce am ascultat concurentii (printre ei o fata talentata cu un cover la luna patrata ๐ ). am auzit in recital oameni pe care ii stiam sau pe care i-am vazut acolo, cu emotiile lor mari…cat ale mele ๐ am auzit destula lume cantand “luna patrata” alaturi de mine…am vazut oameni dansand pe “ti-as desena”…am cantat si seara tarziu, dupa focul de tabara. am cunoscut oameni pe care voiam sa-i vad demult si oameni noi, atat de entuziasti, atat de tineri, frumosi, increzatori. am auzit “sarumana” si “dumneavoastra” cat sa ma urc pe pereti, am auzit si un “vai, lesin” cand m-am prezentat cuiva care nu m-a recunoscut intr-o tinuta alta decat cea de scena. ๐ am ras, am glumit, am schimbat vorbe de suflet sau am povestit despre fotbal si politica. m-am reintalnit cu ovidiu (mihailescu), cosmin popescu si emeric. ce mai, a fost frumos ๐
multumesc Flavius, multumesc Relu, pentru primire si gazduire si tot ๐
Am ajuns la Slatina dupa un drum frumos, cu conversatii placute. S-a intamplat sa am ca partenera de drum pe Justine Coralie Gustin, critic de film, venita din Belgia special pentru a fi in juriul festivalului. Cu oamenii destepti si placuti drumul trece mai repede, asa ca cele 3 ore s-au dus, chiar si fara tigari, intr-un ritm decent ๐
Atmosfera de aici e tare placuta, chipuri cu zambet si relativ relaxate. Povestile despre primele zile de festival le-am aflat inca de aseara…iar cand e vorba de copii care stau in sala de cinema si mai si jurizeaza filmele pe care le vad…well..se intampla lucruri ๐ Nu va imaginati ce? Pai sa presupunem ca in film protagonistii se saruta (nici filmele pentru copii nu mai sunt ce-au fost! ๐ ) ….o sala intreaga va ofta, sopti, striga, comenta….uau! daaa! pup-o mai! treci la actiune! si altele de acest gen ๐
Conform site-ului Dream Fest, in competitia de anul acesta au intrat urmatoarele filme:
1. Play (Joc) โ Suedia โ 113 minute
2. Sebbe โ Suedia – 83 minute
3. Indianul โ Olandaโ76 minute
4. Les Geants (Uriaศii) โ Belgia/Franศa โ 81 minute
5. Lionel โ Elvetia โ 86 minute
6. Zaches โ Bulgaria โ 90 minute
7. La nouvelle guerre des butons (Rฤzboiul Nasturilor) โ Franศa โ 100 minute
8. Magic Tree (Copacul Magic) โ Polonia – 90 minute
Diseara, pe esplanada din centrul orasului Slatina, vor exista cateva momente speciale pregatite de copii si (inca) o proiectie de film pe care, culmea, inca nu am reusit sa-l vad pana acum desi face parte din genul meu preferat la vreme de alintat si copilarit: Cronicile Spiderwick
Sper ca ati fost cuminti, suficient cat sa vina Mos Nicolae si sa va aduca dulciuri. Recunosc, ma straduiesc sa-l conving pe Mosul cu pricina ca am fost foaaarte obraznica, doar-doar ma sare din lista de produse numai bune de ingrasat ๐ Hm…oare de asta a decis sa ma si puna la munca un pic, cu cateva concerte ce vor avea loc in urmatoarele zile?! ๐
11 decembrie inseamna un concert in Otopeni, la Centrul Cultural Ion Manu. Sala de acolo am vazut-o la televizor si mi-am dorit de anul trecut sa cant acolo…si unele lucruri chiar se intampla. Va fi o seara de muzica altfel, de la folk-jazz la nu-jazz, pentru ca scena va gazdui si proiectul meu si proiectul Butterflies in My Stomach. Intrarea se face pe baza de invitatie. Invitatiile sunt disponibile fie in Otopeni, la sediul CCO, fie pe site-ul centrului, prin sectiunea de contact.In plus, e duminica, trafic lejer pentru o seara cu muzica a naibii de buna. Modestia nu incape in sala Ion Manu ๐
17 decembrie inseamna ultimul concert din Bucuresti pe anul acesta. Evident ca la Clubul Taranului ne vom lua ramas bun de la anul 2011 si sper ca Mos Craciun, care a venit cu drag anul trecut, sa mai vina o data ca sa ne aduca aminte faptul ca plodul ala simpatic pe care-l avem in fiecare dintre noi inca mai este la locul lui.
Intre cele doua concerte, pe 12 decembrie voi participa la un concert special in cadrul manifestarii Folk fara Varsta, intr-un loc in care lumina se vede cu sufletul. Voi mai scrie despre asta.
Printre concerte, pe 15 decembrie vom fi filmati pentru o emisiune a carei structura imi place demult. E vorba de emisiunea “Identitati”, realizata de Clara Margineanu. La cum se anunta lucrurile, inregistrarea va fi difuzata intre Craciun si Anul Nou, la vreme de tihna si odihna. Voi mai scrie si despre asta.
O sugestie, ca tot e perioada cadourilor de sarbatori: exista un maxi-single (albumas) pre numele lui Cu drag, care contine colinde ale subsemnatei. Daca le considerati potrivite pentru a le darui mai departe, sunt disponibile la concerte si in librariile/site-ul Carturesti
vineri noaptea am petrecut cu Andrei Partos 4 ore … si nu stiu cand au trecut. ca de fiecare data am ras mult, am glumit inteligent (si modest ๐ ),ย am cantat live, am ascultat si piese de pe noul album. a fost o premiera pentru o parte din piesele de pe “dragoste in 3”. au fost muulte mesaje (sau asa mi s-a parut, o sa astept rezolutia Iuliei Radu, omul care raspunde de comunicare, tras linie la final, executat fotografii… ๐ ) si ma bucur ca unii dintre ascultatori au ramas pana dimineata pe receptie. propunerile muzicale au intrat aproape toate, faptul ca unele n-au mai “incaput” e probabil si vina limbutiei mele ๐ din categoria aventuri: mi-am pierdut la filmari capodastrul si cum imi trebuia unul vineri,ย la 11:30 p.m. l-am sunat pe teddy care a intrebat si…a gasit unul. eugen butaru, multumesc de ajutor! a doua aventura, mai mica, e ca am plecat la mine si cu ceva cd-uri…si unul dintre ele i-a fost inmanat realizatorului…care realizator mi-a spus amuzat si in direct ca…e carcasa goala. voiam sa difuzez o piesa faina tare de pe un album inca ne-lansat in bucuresti, semnat Vali Racila si Raul Kusak…dar cd-ul a ramas in laptoapa ๐
se poate spune ca am fost la psiholog cu “dragoste in 3“. si, spre finalul emisiunii, cand am fost intrebata daca si adolescentii au acces…am spus ca isi pot convinge parintii (si pe buna dreptate) sa vina si ei sau, daca nu au timp (parintii) sa li se spuna adevarul…sau unul dintre adevaruri: dragoste in 3 poate insemna si “eu, el si…piticu’ ” ๐
in plus, e sala de teatru, nu se consuma bauturi alcoolice….liber la sub 18 ani. manifestari extreme precum ruperea tricourilor sunt strict interzise ๐
sambata am dormit enorm, oboseala acumulata la filmarea de clip si-a spus cuvantul. noaptea insa…pentru ca promisesem cu doua saptamani inainte, facusem rezervare etc…am pornit spre un rasfat. m-am rasfatat indecent cu un concert de blues. scriu “indecent” pentru ca locul in care am fost e cunoscut a avea mult fuuum si caldura, indiferent de anotimp si, teoretic, ar trebui sa ma pazesc de raguseli, raceli, inhalatii toxice etc. ha! vezi sa nu! n-a mai contat nimic altceva decat concertul Vali Racila & Raul Kusak. superb! blues. blues. blues din cel de platina. superb! va recomand si va trimit dupa acesti doi artisti, care vor mai avea concerte chiar saptamana ce incepe (a inceput deja). m-a bucurat ca am palavragit un pic si cu mihaela, anamaria si mihaela (doua mihaele, da!), venite si ele la concertul cu pricina. cica ne mai revedem pe 30 ๐
inainte de concert am fost si la Ateneu, am audiat big-band-ul radio sub mana lui Ionel Tudor, apoi am vizionat un playback al unui cvartet, apoi din nou un live cu Andrei Tudor. despre playback nu ma intrebati…ca mi-e rusine si sa povestesc.
duminica am facut ochi devreme, cu durere in gat, nas infundat si febra. mananc miere, beau ceaiuri, iau teraflu si aspirine. orice indecenta se plateste, clar. am mai dormit insa…muuult si mi-a prins bine. am sfarsit prin a merge la o carciumioara din motive de lene de gatit si…s-a terminat si duminica.
legat de carciumioara…mmmm….recunosc ca-mi place sa testez locuri. mai demult, cand aveam timp mai mult, scriam cronici mai multe despre menu si servire si estetica culinara. acum am timp mai putin dar nu ma pot abtine. e un restaurant mic de tot, cu specific arab. am aflat de el de la dorin ciobica, il lauda destul de entuziast, si am spus ca merita testat. ei bine…mmmm….curat, impecabil, servirea aproape instant, mancare senzationala, preturi foaaaarte ok. romani fiind, evident ca am dorit ciorbe (eu mai mult pentru gat, nu de pofta ๐ ) si au fost bune rau (sunt pretentioasa la felul asta de mancare pentru ca fac la randul meu niste ciorbe geniale ๐ ) si apoi ne-am axat pe platouasul cu “specifice”. buuun tare si gatit arabeste, nu din carti. sa mai spun ca ceaiurile de cardamon au fost din partea casei si am primit si un bonus de dulciuri indecenteeeee? si zau ca nu mai incapeau in burtica…dar le-am facut loc, intre doua guri de ceai. da, in carciumioara nu exista bauturi alcoolice, ca orice spatiu arabesc ce se respecta.
e deja luni. am febra din nou si asta nu-i bine. ma uit la concertul for NYC, in memoriam victimele de la 11 septembrie. o reunire minunata de muzicieni si artisti. multumesc, Iulia, pentru link. sper sa adorm curand si sa ma trezesc sanatoasa si in toate mintile trupesti. se anunta saptamani stranse, gata cu rasfatul.
a! pentru cine se uita pe facebook sau da “share” evenimentului de la teatrul Nottara…apare o alta data decat 30 septembrie. asa mai face facebook-ul. lansarea e pe 30 si nu altadata. pentru share am spus ca voi folosi linkul ASTA sau linkul ASTA si inca vreo cateva
