Jurnal de călătorie cu Luna Pătrată
stiti ca-mi plac piesele taxi, ca-mi plac artistii din trupa taxi, ca de la “jumatatea mea” incoace au tot fost piese care au rulat pe repeat…
trupa taxi va canta la sala palatului miercuri. adica peste 2 zile. ma voi prezenta corespunzator, ca sa ma bucur de muzica, de surprizele pe care le stiu pregatite (inside info), de emotii, de atmosfera
sper sa veniti si voi, sper ca v-ati luat bilet, sper sa cantam impreuna tare de tot si alte piese decat “cele doua cuvinte” 🙂
daca nu scriu acum nu mai am cand asa ca sa las semn legat de 4 evenimente la care am fost in ultima perioada
1. lansare “creanga de aur” – poesis. concert de suflet, cu un Poesis reunit prea rar pentru gustul meu. eugen baboi cu un umor extraordinar ca sa risipeasca tensiunile si emotiile, sunet cald si frumos, cu piese clasice si noi, cu o secventa de 2 chitari+quartet + bass absolut minunata. m-am relaxat, am visat, nu stiu cand a trecut timpul…bine ca am albumul nou 🙂
2. alexandru andries – concert (pot sa zic tribute?) beatles. doua secvente aici. prima este legata de trupa liverpool care a deschis seara. nu mi-am imaginat ca beatles se poate canta cu atitudine de doors. trupei respective i se potrivesc alte locuri de concert, nu m-au convins deloc, nici prin atitudine, nici prin capacitatile vocale ale solistului. in plus, cand preiei piese atat de clasice iti asumi un risc tare mare. risc care la alexandru andries devine poezie. secventa a doua asadar, a beatles-ului tradus, adaptat in limba romana si incadrat intr-un concept muzical altfel, a fost exact ceea ce ma asteptam si mai mult decat atat. surpriza serii a fost la randul ei minunata si a dovedit inca o data ca alexandru andries nu se dezminte cand vine vorba de “jucarii” inteligente, delicate, atent construite si pline de farmec.
3. lansare album mihai margineanu – am ajuns dintr-o intamplare si din curiozitate. nu-s fan. trupa in sine ma fascineaza, muzicienii sunt absolut minunati si ma bucur ca i-am vazut performand si separat, intr-un moment doar al lor. conceptul de show a fost de tip media-pro, cu secvente dintr-un serial pe care daca l-as fi vazut (ma indoiesc, nu prea-s in target) as fi inteles mai mult…. invitatii – prieteni au avut rolul lor frumos si inteligent. o constructie buna de show, cu cel mai eterogen public pe care l-am vazut vreodata.
4. acoustic bloggers no 3 – am ajuns pe la jumatate, am mai avut un drumusor de facut la ziua unui prieten. atmosfera calda calda calda si sper ca evenimentul si-a atins scopul (vorbim despre un eveniment caritabil). cica momentele pe care le-am scapat au fost filmate, asa ca le vom revedea pe site-ul bloggerului make in curand.
azi e joi, ma asteapta recitalul de la Joy Pub, din seara doamnelor 🙂
m-am apucat sa scriu la ora 00.00
e miercuri, cum ar veni. mai sunt 2 zile si gata. 7 locuri libere pe harta de la eventim. un “to do list” cu 23 de lucruri de facut. imi plac numerele prime…23 e unul frumos.
joi ne puteti vedea la tvr, la emisiunea “lozul cel mare”. de la 5, daca nu ma insel. sunt extrageri loto si oameni care canta, in sfarsit s-a imbracat emotia “tragerii” cu muzica 🙂 vom canta live, playback lasam altora, mergem cu echipamentele noastre. e prea faina senzatia, zau!
mai trebuie sa anunt cate ceva legat de aventurile de dupa lansare. a doua zi, adica sambata, 1 octombrie, vom concerta la braila, in cadrul festivalului “zile si nopti de teatru la braila“. recitalul nostru va incepe noaptea, pe la 22:00 si sper sa ne revedem asa, nocturn, in aventura folk-jazz.
pe 4 octombrie vom sustine un recital in cadrul “folk maraton”, eveniment ce va avea loc la sala palatului. va fi pentru a doua oara cand ne vom afla pe o scena ataaaaat de maaaaare si, desi nu vom avea timp sa cantam decat cateva piese vom face un mic demo pentru albumul proaspat lansat…in vremea aceea ce vine.
in rest…drumuri. gat obosit, sper ca joi sa fac pauza vocala, mierea ma ajuta partial.
ieri am avut repetitie in formula completa. contrabas, tobe, trompeta, clape, bas, chitara, voce. mai avem o repetitie joi si gata.
am emotii. cand n-am?!
tot ieri am trecut din nou pe la teatru. si in dimineata aceasta merg. m-am asezat azi pe un loc in primul rand. apoi m-am dus sus, la balcon. as fi stat asa…pur si simplu. nottara e frumos si rosu si renovat si …gata. ma opresc. acusi suna ceasul si trebuie sa ma trezesc.
buna dimineata!
Nu ma asteptam ca un show Morcheeba sa urce foarte rapid in topul celor mai bune pe care le-am vazut anul asta. Sunet impecabil, instrumentisti foaaarte buni, solista (cea originala) nu doar in voce si stare, cat si intr-o relatie extraordinara cu publicul. Unii ar da vina pe tequila de pe scena, impartita si celor din public. Eu “invinovatesc” doar un caracter profesionist al artistului care se prezinta pe sine in fata publicului si atat. Tinuta, luminile, interventile vorbitoare ale solistei si chitaristului: un ping-pong de sufragerie, nu de sala palatului. care sala palatului s-a transformat in club imens si bine sonorizat.
un minus: relaxarea trupei si comunicarea cu publicul si tocmai transformarea locatiei din una statica in una unduita si miscatoare i-au determinat pe destui sa se considere pe stadion si sa vorbeasca intre ei mai mult decat era cazul. am fost expusa un pic “fenomenului” pana cand am reactionat ca platitor de bilet. (si iarasi aveam dreptate cand spuneam ca artistii prezenti la un concert al altuia comenteaza mai mult decat sa fie atenti si sa mai ia si lectii..nu dau nume, ca oricum tine de romania)
un alt minus…de fapt nu..mai bine un semn de intrebare mi-a aparut in legatura cu trupa de deschidere. “antarctica”se numesc ei si cumva vor sa sune trip-hop, synthetic pop, new wave sau similar. nu stiu cum suna albumului lor care cica apare in noiembrie, dar in ce am auzit si vazut ieri….solista a falsat crunt si am avut senzatia ca la un moment dat chitaristul nu si-a dozat bine volumul de la piesa la piesa (dar aici o fi fost de vina sunestitul, ca de obicei?!). si peste toate, trist, foarte trist, a stat umbrela unei prezentari muzicale si scenice inexistente. sau, cu alte cuvinte, daca tot iti definesti ca target un stil muzical fluid, in calitate de frontman/solist nu ai voie sa stai ca la mamaia in anii 80 pe scena, cu microfonul in mana, fara o miscare scenica minimala, fara un contact cu publicul, intorcandu-i spatele din cand in cand, ba si mimand (in cele din urma ) o miscare cu mana de la hip-hop pornire (am inteles de ce dupa concert, solista a cantat cu racla, da’ nici chiar asa!). in plus…nu, ma opresc aici, ca m-am ambalat. dar toate detaliile acestea fac diferenta intre o trupa mica, cu viitor de club romanesc incert, si o trupa buna, la care salile sunt pline. si pe zona asta in romania …..! spuneam ca ma opresc, dar trebuie sa spun totusi: fir’ar mama ei de engleza cantata de romani! ori e cu pronuntie de iliescu, ori e un amalgam neclar care deranjeaza.
revin la morcheeba. impecabil. spirit, muzica, o curgere, un val. superb! si public care a intrat imediat in atmosfera. si o incheiere un o “clasica” “rome wasn’t built in a day”
va las cu o piesa la care participarea spectatorilor a fost obligatorie 🙂
p.s. organizare buna, iesirile aglomerate dar in regula, multe promotii, cald in sala, sunet bun si chiar ma intreb cine a fost cu instalatia,dupa concert 4 fete au gasit cu greu un loc de baut un ceai intr-un centru de bucuresti plouat si pustiu punct
dupa ac/dc, ieri un noroc incredibil m-a dus la concertul lui john mclaughlin. adica ma intreaba alex daca mi-am luat bilet, eu spun “nu” si aflu ca are 2 locuri in plus la eveniment. si iata-ne instalati in fotoliile de la sala palatului. initial eram usor ingrijorati pentru ca lumea ori era pe afara ori nu mai venea, dar in cele din urma ne-am adunat cam 2000 de oameni. concertul in sine a adus surpriza unui bassist stralucitor. Etienne Mbappé pe numele lui. ma intreb ce facea omul asta daca avea 6 corzi…! Pianistul si drummer-ul, Gary Husband, m-a impresionat doar pe alocuri, cel mai putin atunci cand parasea clapele pentru betele de toba. stiu ca reteta unui show de succes a unor instrumentisti il reprezinta solo-urile de tobe, dar in cazul concertului de ieri, asta nu prea s-a intamplat (ma refer la ultima piesa)…e cazul meu, nu dati cu rosii 🙂
conceptul muzical nu e greu de digerat nici pentru ascultatorii impatimiti de jazz. pentru mine a fost incantare si prilej de pierdut in atmosfera, de aruncat gandurile pe campii si pret de 2 ore si ceva m-am rasfatat, again, ca la final de perioada frumoasa.
ziua de marti m-a adus cu picioarele in asfalt direct pana la dureri de genunchi. da, functioneaza teoria compensatiei la naiba! 🙂 dupa ce am primit din plin surpriza neplacuta a mainii mele de ajutor intinse ale carei degete au fost retezate de destinatari, am aflat si ca sunt anuntata intr-un concert de care nu stiam (si evident, tot eu as fi blamata daca-l refuz). peste toate vremea gri, prea gri si prea friguroasa. acum ma pregatesc de plecare la lansarea albumului lui Turla, e la 8 jumate.
[singlepic id=112 w=320 h=240 float=left]nu vi se pare ca “musai” din romana seamana al naibii de bine cu “must”-ul din engleza? ca au un “ceva” comun?
asta e intrebarea zilei.
un update la ce s-a mai intamplat:
un proiect care suna al naibii de bine se contureaza frumos si in curand il voi publica si aici. nu e vorba de muzica mea, ci de un concert absolut bestial si un concept de muzica ce zguduie orice repere. Continue reading “intre “musai” si “must””
simt nevoia de cafea. in ultima vreme am baut din cand in cand un ness mai slab decat apa. teoretic medicii mi-au spus ca ar trebui sa renunt la cofeina, practic nu mi-e greu, dar pofta…
a fost o vara nemaipomenit de grea si de urata. surprize neplacute din partea unor oameni in a caror inteligenta si bun simt credeam, zvonistici absurde, accidentul cu piciorul (inca ma doare ca urmare a exceselor mele umblatoare), o permamenta alergatura si cautare de solutii pentru ca firma sa mearga in pofida crizei. si mai sunt si multe altele.
de obicei, dupa o perioada grea, timpul separa uratul de frumos. dupa principiul acesta, imi vina sa ma proiectez direct in decembrie, langa soba, cu o tigara si un ceai bun.
dragii mei, va doresc o toamna rodnica. mie imi doresc clienti buni si cantari frumoase, adica si munca si munca, de 2 feluri, la fel de importante pentru mine. Ca-mi place si sociologul – publicitarul din mine, si artistul care va fi “in progress” pana la finalul scenei.