Spectator al nationalei Eurovision

12810006-1145413548815715-96017567-o_65001400
Imagine preluata de pe http://www.tvr.ro/

Acum, ca s-a incheiat selectia nationala Eurovision si s-a decis ca rockul merge mai departe, raman cu convingerea ca aceasta piesa merita sa castige mai mult pentru mesajul intern pe care il are de transmis decat pentru a intra intr-o competitie pop europeana. Exceptia rockului care a castigat cu cativa ani in urma nu cred ca se va repeta prea curand.  In plus, muzica difuzata de radiourile europene nu difera prea mult de posturile noastre de radio. Ascultati, daca nu ma credeti. Revenind, piesa lui Ovidiu Anton este o piesa buna, scoasa din rock fix atat cat trebuie pentru a nu deveni pop, iar performanta vocala asociata este foarte buna. Sa fie intr-un ceas bun! 🙂

Productia TVR a fost impresionanta in raport cu ce nu se mai intampla in televiziunea nationala in ultima vreme. Legat de cele doua seri de spectacol, iata lucrurile care nu mi-au placut (sunt blanda, e duminica): inconsistenta unora dintre argumentele calificativelor date de juriu,  debutul recitalului Vunk cu solista/prezentatoarea Voicu la vioara … no comment, va rog sa va uitati cand vreti sa nu intelegeti nimic, macelul suferit de limba romana prin intermediul lui Randy (a culminat cu “muzica-care”) si atitudinea acestuia, deranjant nepoliticoasa (nu mai scriu de “Vagabondul vietii mele”, piesa modificata dezastruos pentru “generatiile tinere” …mai decenta e varianta punk a trupei Niste Baieti….), tensiunile vizibile intre o parte a juriului si o parte dintre concurenti (in semi-finala mai ales), luminile si cadrele cu Jo, care prelua concurentii de pe scena si…ar mai fi dar ma opresc. Macar ca sa nu ma intreb de ce o parte din show a fost playback in partea de televoting (la recitaluri adica)…in conditiile in care sunetul si luminile + visuals-urile de suport ale momentelor din competitie au fost foaaarte bune! Iar cine vrea sa ma contrazica legat de “play”, este liber sa afle singur cine si cate trackuri a avut. 🙂 A! Zau ca au picat prost, pentru limba romana si pentru impresia generala toate acele serii de “dom’ primar”“dom’primar” de la final. Meritul primariei si edilului de la Baia Mare sunt evidente, dar, va rog, se spune “Domnule primar”. Fara atitudini servile, de colt de sat, ce bine ar fi fost! 🙂 Felicitarile sunt meritate oricum! 🙂 Si pentru cei care au sprijinit evenimentul si pentru cei care au contribuit la realizarea lui, din cadrul televiziunii si din afara ei.

Impresia generala a fost cea de spectacol de televiziune mai putin prafuit.Sau ce se poate face cu bani multi in TVR. Sau bani destui. Asta ca tot am vazut in pauze mesajele televiziunii publice referitoare la sustinerea lipsa din partea statului si imposibilitatea de a colecta bani de la cablisti… 🙂

Cam asta-i la cald #eurovision #romania

despre alte filme decat “tonurile de gri”

filme-si-cafea

Ma uit la filme cu bucuria din copilarie. Cu toata atentia. Le sorb, le inghit, intru in poveste si raman acolo. Daca e filmul bun. Uneori aleg la ce sa ma uit dupa studiu de critici. Alteori pur si simplu, dupa titlu. Nu regret nici banii de bilet, nici banii de dvd, nici timpul de cautare pe net daca se intampla sa nu fie un film bun. Nervii mei sunt mai importanti 🙂

In ultima vreme s-a intamplat sa vad o suma satisfacatoare de filme bune. Intrucat am tot fost intrebata ce recomand, zic sa fac public preferintele din ultima vreme:

The Grand Budapest Hotel – l-am revazut de 2 ori cu aceeasi bucurie cu care l-am vazut prima data; e poveste in poveste in poveste, cu umor bine dozat, cu gag-uri classice superbe, cu cateva cadre care inca ma urmaresc (varf de munte, platou alb, doua schiuri…nu zic mai mult); Ralph Fiennes are de fiecare data un “ceva”

Nightcrawler – topic nou, scenariu bun, Jake Gyllenhaal impecabil, mi-a ramas in minte multa vreme si in lista mea personala ramane pe masura ce vad alte productii; ma asteptam sa fie nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu original, nu m-am asteptat sa nu fie nominalizat si actorul pentru rol principal

Birdman – Inarritu ma face sa-l vad de mai multe ori, tehnica de filmare (recunoscuta ca fiind proiectata initial intr-un one shot) m-a cucerit; Keaton nu mi-a dat niciodata fiori de natura artistica, insa e extrem de potrivit personajului pe care il interpretaza exemplar (a jucat rol de Batman sau similar prea mult timp si el) ; scenariul bun si pe gustul celor care lucreaza in showbiz.

–  Whiplash – nu atat de bun precum cele enumerate mai sus; are farmec pentru muzicieni mai ales, desi neconcordantele intre ceea ce se canta si ceea ce se vede a fi cantat sunt mari (nu-s carcotasa, doar ca …na…se vede!); am cautat de nebuna pe adevaratii “executanti” ai partiturilor, iar faptul ca nu stiu cine a cantat de fapt ma frustreaza (am cautat acum 1 saptamana, poate intre timp au aparut info)

The Judge – film de dupa-amiaza si familie; pe Robert Downey Jr il urmareste umorul indiferent daca e vorba de Iron Man sau de Ally McBeal sau de alte aparitii; Robert Duvall minunat insa si, Doamne, atat de batran, din ce in ce mai batran 🙁

Gone Girl – un thriller decent, putine lucruri te iau prin surprindere in genul mentionat; aici mai exista o sansa; se uita repede, ca orice film de 3 ore daca nu ai altceva mai bun de facut 🙂

The Imitation Game – Da, stiu toate bancurile alea simpatice cu Benedict Cumberbatch :); ma felicit ca nu am citit povestea reala inainte (de obicei fac asta); finalul m-a cam daramat un pic; de vazut in noapte fara somn pentru reflectiile de dupa

The Theory of Everything – nu pot sa il vad inca; nu am resurse suficiente de energie…

In materie de animatie, Big Hero 6 e sweet…dupa masa de duminica merge simpatic mai ales daca e toata lumea in dispozitie jucausa. De asemenea, Mr Peabody & Sherman e simpatic tare 🙂 Pe lista am si Penguins of Madagascar si The Book of life dar…pentru alte periode mai fara munca.

Pe lista filmelor de vazut, desi habar n-am cand, am asa:

Force Majeure – productie nordica, imi plac mult productiile suedeze si norvegiene

Leviathan – a trecut mult timp de cand nu am mai vazut un film rusesc

Pride – trailerul sugereaza un umor britanic clasic, cum sa il ratez?

Big Eyes – pentru ca imi place Margaret Keane de dinainte sa-i stiu povestea ecranizata in film; ochii ei, oricat ar incerca artisti din zona noastra sa ii reproduca, raman un trademark puternic

Recomand sa nu va uitati la The Rover 🙂 In afara de faptul ca are o coloana sonora buna-buna, la un moment dat te urca pe pereti iar finalul…finalul te face sa exclami “wtf”, adica de ce naiba am pierdut timpul?! 🙂

In materie de seriale…dar hai sa nu le amestec…despre seriale altadata! 🙂

Romania ca alegere

steag

Miroase frumos a cafea, e dimineata linistita, asa, ca pentru 1 decembrie. Cred ca e primul an dupa multi in care parada militara se intampla sub senin si termometre decente.

Intalnesc tot felul de atitudini legate de ziua de astazi si de apartenenta la neamul romanesc. ba ca avem tara frumoasa dar locuita, ba ca nu avem identitate nationala atat de bine conturata incat sa conteze, ba ca, uite, se traieste atat de prost aici incat nu mai merita,  ba ca ne furam noi intre noi…

In ceea ce ma priveste, lucrurile sunt simple. Oriunde m-as fi nascut, acela ar fi fost cuibul meu. Oriunde m-as fi nascut as fi avut un grai pe care sa-l invat si cu care sa spun ce vreau. Oriunde m-as fi nascut as fi intalnit oameni cu care sa rezonez. Oriunde m-as fi nascut as fi ales daca sa raman acolo sau sa plec, in functie de drumul meu de viata. Oriunde m-as fi nascut m-ar fi dezamagit si ranit semeni de-ai mei, doar pentru ca vorbim de oameni nu de etichete. In oricare tara a nasterii mele as fi invatat diferenta intre alb si negru. Nu oriunde m-as fi nascut as fi avut pace. Nu oriunde m-as fi nascut as fi avut acelasi nivel de trai.

S-a intamplat sa ma nasc aici. sa cresc in Romania. E singura intamplare, in rest sunt alegeri.

Am ales sa nu vreau sa plec si sa-mi construiesc drumul de viata aici. Nu intamplator, cu siguranta, imi place atat de mult limba romana incat sa aleg sa scriu poeme. Viata m-a pus sa calatoresc intre granitele patriei mele si sa ma indragostesc pe termen lung de ce vad. Nu intamplator imi place aerul. Am ales sa imi deschid sufletul in fata unor oameni ca mine, care sunt romani cu alegerile lor legate de acest teritoriu.  Nu intamplator vad si judec partile bune ale vietii zilnice fara sa ignor momentele in care un roman sau altul apeleaza la micul smen sau la marea hotie. nu intamplator mi-e rusine pentru lipsa de cultura si de bun simt a unui roman sau a altuia, dar aleg si sa ma uit mai sus si sa vad ca langa fiecare dintre ei exista cel putin un numar similar de romani cu care interactionez si care au fost crescuti frumos. Aleg sa sper ca va fi mai bine si sa fac ce tine de mine pentru asta, in universul meu extins. Aleg sa vad lucrurile frumoase. aleg sa iau atitudine fata de lucrurile care nu se inscriu in regula cetatii.

Aleg sa nu spun niciodata “Romania e o tara de rahat” pentru ca asta ar insemna sa invalidez, constient, toata mostenirea mea culturala si istoria mea de individ rational. Si nu, nu-mi plac generalizarile.

Nu sunt un roman de conjunctura.

La multi ani Patriei mele si romanilor pentru care conteaza acest lucru!

n-o sa-l uit…pentru ca a fost primul meu…

“prima data” nu se uita. ramane intotdeauna, infipta in cap si in inima. primul sarut de exemplu stiu exact cu cine, unde si cum a fost. despre cealalta “prima data” la care va ganditi acum n-o sa scriu 😀

ieri am fost pentru prima data pe stadion la un meci de rugby. Romania-Italia, finala IRB Nations Cup. recunosc, initial m-ar fi tinut in casa si oboseala si caldura, acumulate in ultimele zile… dar am “cedat” (bestia de mine) si iata-ma pe la 6 la terasa la fabrica. in fine, terasa nu are o legatura consistenta cu rugby-ul, doar ca eram acolo, decizia era luata de 2 ore si intru pe twitter, vad info ca pre numele lui @chinezu are invitatii. evident, ma ofer 🙂 si deodata simt ca la meciul asta chiar trebuie sa merg.

la 7  si jumatate in fata stadionului. chipuri cunoscute, in afara de chinezu sunt make, raluca, il vad si pe bujor cu “nu-spun-cine-persoana-importanta”. 🙂 preiau invitatia, nu ma lamuresc exact unde e tribuna 2.0, ne asezam in 2 “simplu” desi aveam dubii majore. evident, aveam sa constat apoi ca tribuna 2.0 era in alta parte 😀 plina ochi, asa cum erau toate tribunele. stadion full, bataie pe locuri, va zic! 🙂

si incepe.

nu stiu daca ati fost pe stadion vreodata, daca ati stat atat de aproape incat sa-i vedeti pe sportivi de la cativa metri. eu n-am mai fost atat de. drept urmare, senzatia a fost atat de noua incat emotii pe mine cat carul

o gramada cu rezultat minunat

bine, trebuie spus ca despre rugby stiu de cand eram copil un lucru: ca-i sport de contact si de onoare. in acelasi timp. cel putin asa mi-a povestit mie mama cand nu intelegeam de ce uriasii de la TV se infruntau atat de … fizic?! (alt cuvant n-am gasit) pe terenurile de sport. in cap am avut insa tot timpul ideea asta si mai tarziu, cand lucid m-am uitat la meciuri de rugby, am mai inteles una-alta. inclusiv reguli de baza. nimic nu se compara totusi cu experienta de spectator in tribuna, cu soare in ochi sau fara.

in primul si cel mai important rand, ca spectator-virgin, m-a impresionat ce-am scris si mai devreme: terenul de care te despart doar cativa metri. apoi, datorita stadionului relativ mic, faptul ca poti distinge fazele din partea cealalta a terenului. apoi, important peste poate, faptul ca nu se injura. faptul ca in jurul meu, pe o arie mare, nu am auzit NICIO injuratura la adresa vreunui jucator, al nostru sau din echipa adversa…e de scris, de notat, de admirat, de UAU! (as vrea sa nu ma indispuneti si cei care ati fost sa ziceti ca se mai injura din cand in cand…nu-mi stricati premiera, da?!)

apoi meciul in sine, pe care l-am urmarit cu reactii timide la inceput (ca newcomer n-am fost ok cu reactiile niciodata). s-a jucat foarte frumos, in ambele reprize, scorul echipei Romaniei a fost unul care mi-a dat emotii spre final cand italienii pareau ca bausera apa cu “ceva”. au fost si accidentari din pacate si ratari ale transformarilor (de partea noastra). de povestit meciul n-o s-o fac, nu ma pricep asa bine. am stat insa cu sufletul la gura. au fost momente cand ma apuca plansul (nu ma scuz cu faptul ca eram prima oara pe teren, ca nu tine 😀 ) si evident, ca la final, la turul de onoare, m-a apucat de tot. am ragusit de strigat, desi la un moment dat mimam pentru ca ma durea gatul.

cred ca imi doresc experienta asta repetata ca a fost prea fain. vorba lui chinezu: “vine pentru prima oara pe stadion si mai si castiga Romania!”. cu modestie o sa spun ca “tizul” meu manole a insemnat mult in meciul de ieri 😀

prevision la eurovision

azi are loc selectia nationala pentru eurovision. amanata, cu suspiciuni de “nu-se-tine”, cu buget redus, dar aprobat in cele din urma, cu termene stranse, in cele din urma prezenta romaniei e certa. ba mai mult, pentru prima data in istorie, sunt acceptati si bloggeri, s-a facut concurs special pentru ei, s-a incheiat pe 8 martie, deci scriu off the record 🙂

am ascultat fiecare piesa in parte. pe alocuri similar selectiei de piese pentru radiouri. adica 40 de secunde. daca pana atunci nu m-a convins am trecut mai departe instant.

puteti sa ascultati piesele pe site-ul oficial a evenimentului

ma surprinde in continuare neplacut pop-ul romanesc de concurs, mai nou cu incercari de acoustic, in care totul e previzibil. aceeasi succesiune armonica, aceleasi stopuri…de vreo 20 de ani incoace…

bine, veti auzi si incercari de caro emerald, ca e la moda, cu siguranta veti vedea un clip interesant, chiar daca muzica va trece pe langa voi, veti auzi si muzica de zoo (a se citi zu), la mandinga amprenta lui costi ionita e mare cat toata piesa,  si tot asa

sa votati pe cine si cum va place in prestatia de azi….

in ceea ce ma priveste, doua piese mi-au atras atentia cu +: piesa celor de la electric fence care nu renunta la stil si la care simti coloratura gipsy cu dedicatie, si piesa lui catalin josan, un pic mai spre soundul de vest

daca voi avea timp si voi fi pe acasa, cu siguranta ma voi uita, cat sa ma lamuresc inca o data. si sa votez pentru ca fara vot nu ma simt indreptatita sa comentez after 🙂

Timpuri Noi, live, la Romania Actualitati

textul de mai jos il scriam sambata, putin dupa ora zero 🙂 intre timp emisiunea s-a terminat, invitatii au plecat catre casele lor. a fost una dintre editiile pe care le voi vota cu siguranta ca fiind cele mai frumoase din acest an. s-a cantat live, intr-un fel aparte, s-a glumit, s-au spus povesti, s-a vorbit bine, toata lumea a fost in forma, muuulte mesaje au curs, intrebari multe, muzica aleasa de membrii timpuri noi a fost din zone diverse…super!

neata!

pentru ca Andrei pastreaza secretul asupra invitatilor sai din cadrul emisiunii Psihologului Muzical…l-am pastrat si eu…pana acum! emisiunea a inceput, trupa Timpuri Noi e in studio, se canta live, se povestesc intamplari de dincolo de culise, atmosfera e super!

emisiunea poate fi vazuta, nu doar auzita la adresa  http://www.romania-actualitati.ro/

comentarii, intrebari si sugestii pot fi postate pe wall-ul emisiunii, Psihologul Muzical

Topuri si emisiuni de saptamana asta

Se cunoaste ca e final de an cand incep voturile pentru diverse topuri. Cu bucurie anunt ca si albumul “Dragoste in 3” si videoclipul piesei “Ea nu ma stie” sunt incluse in topul unei emisiuni de la Radio 3 net, al carui realizator, desi ne cunoastem de niste ani, nu m-a prevenit ce urmeaza sa faca 😀 Probabil ca sa nu sune a “pila”, “interventie” sau mai stiu eu ce altceva ar mai putea fi interpretat corespunzator 😀 Emisiunea se numeste Rocku’ lui Tanase, iar propunerile pentru top se gasesc in pagina asta pe care va invit sa o studiati.

Un alt top in care ma aflu de cateva saptamani bune este Top 30 Radio Lynx, unde piesa “Ea nu ma stie” a stat si pe locul 1 si pe 2 o vreme, acum m-au “depasit” Rihanna si Adele, pe care nu pot sa ma supar, evident 😀

O emisiune importanta a acestei saptamani va fi pe 1 decembrie. Anul trecut eram in studioul Radio3Net si vorbeam despre Romania. Anul acesta merg impreuna cu Adi si Teddy sa vorbim si sa cantam live ce ne pricepem mai bine 🙂 Momentul nostru de live va incepe la ora 16:00 si va fi difuzat pe Radio3net si pe Romania Actualitati. Sa nu va mirati daca imi va tremura vocea pentru ca da, cand vine vorba de tara mea, subiectul e sensibil si de suflet.

Mai era ceva dar nu stiu ce…daca-mi amintesc scriu 🙂

Eu nu cant la bas, eu fac muzica – Victor Bailey

Un val de fusion jazz se intinde in toata Europa si in Rusia prin Victor Bailey Group. Turneul inceput pe 21 octombrie va ajunge in Romania, pe 1 si 2 noiembrie, in Bucuresti si Sibiu.

In urma cu cativa ani, Victor Bailey declara: “Principalul lucru pe care vreau sa-l arat ca artist cu propriile albume este ca nu sunt doar basist. Eu nu cant la bas, eu fac muzica. In era post-Jaco (Pastorius n.n.) si Stanley Clark, au existat o multime de inregistrari exceptionale facute cu chitara bass , dar nu la fel de exceptionale muzici pentru bass. Prin albumele mele vreau sa arat ca sunt mai mult decat un basist, sunt si compozitor si orchestrator
In calitate de basist a inregistrat in aproximativ 1000 de albume si a participat in turneele unora dintre cei mai mari artisti si trupe din lume: de la Weather Report la Madonna, Mary J Blige, Sting, Lady Gaga.

Turneul de anul acesta aduce si publicului din Romania ultimul album, Slippin’ N’ Trippin’, prin care Victor Bailey isi afirma din nou statutul de muzician complet, nu de instrumentist.
Alaturi de Poogie Bell (tobe), Peter Horvath (clape) si minunatul trompetist Michael “Patches” Stewart, Victor Bailey va urca pe scena Hard Rock Cafe din Bucuresti pe 1 noiembrie, iar a doua zi va fi prezent la Sibiu, in Vintage Pub. Biletele pentru fiecare dintre cele doua concerte pot fi cumparate prin reteaua Eventim sau in seara evenimentelor, la club. Biletele sunt cu acces general; pentru locuri se recomanda rezervarea la numerele de telefon disponibile (021.2066261 Hard Rock Cafe si 0757881881 Vintage Pub Sibiu)

Partenerii evenimentului: Magic FM, Jurnalul National, The Gig, No3, Metropotam, Muzicabuna.ro, BestMusic.ro, 4arte.ro, port.ro, acasa.ro, iconcert.ro, Metalhead, Foreverfolk, let’s rock


Articol obligatoriu

…de spalat creieri. macar unul pe saptamana care sa nu se refere la lansarea albumului de pe 30 septembrie.

intai de toate, La multi ani bucurosi si plini de lumina sarbatoritilor de Sfanta Maria si Sfanta Ana! sa fiti sanatosi si sanatoase si sa va purtati numele cu grija!

am fost de curand la un concert jazz cu voce si chitara. am avut sansa ca rezervarea sa insemne o masa cocheta de 2 persoane in fata scenei.  eram “intr-o stare…”, cautam relaxarea pe care si muzica buna si o voce buna o aduc. din pacate nu prea a fost asa…pentru ca fiecare secventa muzicala a fost urmata, fara exceptie, de dialogul de pe scena “cantam piesa x sau piesa y?”. oricat de draga mi-ar fi vocea, oricat as respecta chitaristul (sunt doua persoane diferite, ca sa se inteleaga si mai bine), invariabila intrebare dintre piese “spargea” toata energia luminoasa a muzicii. in plus, dialogul cu publicul a constat in cateva tipuri de salut, reiterate pe tot parcursul concertului. simteam nevoia unei povesti…dar aici deja e problema mea. dupa ce s-a incheiat concertul am plecat cu o senzatie de repetitie cu public pentru care am platit bilet si mi-am pus cd-ul acasa ca macar acolo stiu ce piesa urmeaza iar pauza dintre piese e doar de 2 secunde. fiecare dintre artistii de pe scena vor ramane pentru mine acolo unde merita, numai ca impreuna nu cred ca mai vreau sa-i revad…

un alt concert la care am fost de curand a fost concertul timpuri noi in formula lui noua. formula noua inseamna dan iliescu si vocal si chitarist si…suna mai bine decat m-am asteptat. artanu’ a fost figura centrala si vocea de referinta pentru foarte multi ani, dar prezenta lui dan a imblanzit absenta si chiar a facut-o de ne-comparat. in definitiv, fiecare nou solist e comparat cu cel vechi. aici insa…n-am simtit nevoia de asa ceva. show-ul a fost peste medie de bun, basistul si tobosarul fac si backing vocals, asa ca sunetul e plin, sound-ul e still rock cu ceva influente raggae…nu am regretat banii dati pe bilet si nici taxiul de dupa. 🙂

si dupa noaptea din aceasta noapte cand ne vom putea auzi si vom putea vorbi in cadrul emisiunii “Psihologul muzical” (pe site-ul radio romania actualitati exista si transmisie video si audio), maine mi-am rezervat inca o sesiune de relaxare la concertul Raul Kusak & Vali Racila. am facut si rezervare (sunt spectator constiincios) 🙂

Sa aveti un uichend fain!

p.s. vor incepe ceva concursuri pentru cei care au cumparat/vor cumpara bilete la “Dragoste in 3”. fiti pe receptie 🙂

importante pentru AZILanti

conferinta de presa de astazi nu a adus foarte multa lume in interiorul librariei carturesti. am avut in schimb parte de un public de conferinta avizat, format numai din jurnalisti (cu alte cuvinte, fanii lui berinde erau la lucru 🙂 ). cu voia voastra nu-i voi enumera aici pentru ca-s un pic obosita si mi-e sa nu ratez pe cineva. dar jurnalul national, azi, ager press, foreverfolk, bocancul literar, radio romania muzical, international, actualitati, cultural si bucuresti fm au fost reprezentati.

am avut parte de un adrian berinde povestitor, venit de la repetitia cu trupa care suna magnific. veti vedea voi, cei care veniti maine la concert cam cum poate sa sune muzica in romania, aia ne-comerciala, aia care nu merge pe autostrazile show-biz-ului.

va las cu cateva fotografii facute de emilia danescu, fotografii ce surprind un pic din starea de povestire de azi.

ne vedem maine. accesul se face incepand cu ora 19:00. la 20:15 cel tarziu vrem sa incepem concertul. pe adrian berinde si trupa sa ii asteapta drum lung in noaptea de dupa cocnert…drumul spre timisoara, unde va avea loc cel de-al doilea concert. apoi duminica…in cluj!

Conferinta de presa lansare AZIL-Adrian Berinde
Adrian Berinde
Manole si Berinde