Radio Romania Cultural in casti. Semnalul nu e prea bun, jazz-ul anilor ’30 se aude cu fasait. Swing. Perfect. Prin spatele casei trece trenul, ii simt vibratia. Aprind o tigara. Geamul e deschis pe jumatate. “Sa nu adormi cu el deschis” – aud in minte ultimul sfat al mamei inainte sa ma retrag in camera. “Nu adorm” – am raspuns cuminte. Zilele acestea sunt copil. Am avut tot rasfatul posibil. Ce bine e sa ti se puna masa. Sa ti se aduca cirese in castron. Sa ti se goleasca scrumiera. Nu inteleg de ce, adult fiind, tot mama ma rasfata. Aici am un defect, de femeie, zau! Sau un defect de Luna ๐
Luna aproape plina. Plina de tot va fi luni, ziua. Dar cine o s-o vada atunci? Maine noapte va fi cumva, iar eu voi fi la Piatra Neamt cu cantecele nestiute. Cu papadiile mele. Cu fulgerele de acum prinse pe retina.
Astazi m-am plimbat singura prin oras, in caldura, cu mainile in buzunar, amintindu-mi…da..amintindu-mi o multime de detalii pe care le credeam inchie in cutii demult. Primul pupat. Prima imbratisare. Primul sarut. Primul sarut de vara, cu torentiala la purtator si noi in ploaie ca prostii, sub o streasina curgatoare. Primul caine. Al doilea caine. Prima scrisoare. Prima gura de alcool. Prima scoala, a doua, liceul. Liceul…! Am intrat astazi pe usa principala si mi s-a facut stomacul ghem. Curtea e la fel de frumoasa. Scarile care dadeau spre curte si lectiile de fotografie ale dirigintelui. Chipuri de colegi si prieteni. “De ce nu am sunat pe nimeni oare? Puteam macar sa le scriu pe facebook…“. Nu mi-am raspuns…
(Acum “Nora” lui Ibsen la RRC…ioi!)
Apoi viata de drum, Bucuresti-Roman. Gara, parcul, barul din parc cu o cutie de fanta expirata sau prima data cand m-am uitat la asa ceva pentru ca voiam sa-mi ocup mainile si mintea. Mintea mea de azi vede fix ca atunci totul. Inregistrez si prezentul, pe cat pot. Magazine vechi, magazine noi. O rochie noua. Da, trebuia sa fie si o rochie noua, de la fabrica de rochii de aici. Second-hand-uri luate la rand pentru nimicuri. O oprire la cafea la Casa Veche. O librarie care miroase ca pe vremuri si e inca acolo. Muzeul de Arta sau a doua mea casa in vremea scolii. 3 lei biletul. O expozitie noua cu tablouri avandu-l ca tema pe Sergiu Celibidache. Exponatele vechi pe care memoria mea le-a scos la suprafata pana mi-au dat lacrimile. “Stiu tablourile acestea! – imi venea sa spun cu voce tare – dar “Fata cu porumble” nu era pe peretele asta”…
Piata! Mai mica decat Oborul dar mai plina de precupeti autentici, unul langa altul, cu verde mult si rosu intens si cu preturi indecent de mici.
Plimbari cu mama de mana, astazi emotionata dupa revederea de 50 de ani. Care 50 de ani? Mama mea eleganta, in rochie frumoasa albastru cu alb, cu tocuri perfecte, cu parul alb si insigna de “romanvodista” in piept. Eu prea sport imbracata, fir’ar, tocmai azi.
Luna aproape plina si eu fericita. A trebuit sa plec putin si sa vin aici, acasa la mama.
Maine plec putin pana la “Piatra”. Apoi ma voi reintoarce acasa in Bucuresti, un alt Acasa construit bucatica cu bucatica in ultimii 20 de ani. De rasfat va trebui sa am grija insa. Exista servicii online? ๐
