Jurnal de album 2014 – fila 12

Incep relatarile cu ziua de vineri de saptamana trecuta. O zi plina-plina-plina dar cu doua momente notabile: am gasit rochie de scena si am fost la Andrei Partos in emisiune.

Chestia cu rochia sa nu vi se para o frivolitate, ca nu e. 😀 De fiecare data am probleme majore cu gasirea “acelei rochii” care sa defineasca si ea momentul muzical pe care il am de sustinut. Daca as fi vedeta de lucrul asta s-ar ocupa altii. Dar nu-s si nici nu intentionez sa devin, asa ca de obicei agonizez cu cautarile. Anul asta lucrurile au stat altfel: aveam in minte ceva, am gasit pe net un loc care parea promitator, m-am programat si…am ajuns! Am gasit la Dona Kyros o atmosfera tare frumoasa si un om care m-a ajutat mai mult decat crede ca a facut-o 🙂 Am rochie pentru concert. Rochie pictata, personalizata pentru eveniment. Nu o am fizic, maine ma duc dupa ea 🙂 Mi-am luat insa bonus o alta rochie pentru conferinta de presa….care a avut loc ieri 🙂 Daca mergeti acolo sa spuneti de unde ati aflat, bine? 🙂

Mostra mica:

Alina Manole - conferinta de presa - Fericirea de Luni

Vineri noaptea am mers la Andrei in emisiune. Ca de obicei dialogul cu Psihologul Muzical ma binedispune si ma energizeaza. Am pus piese, am cantat live, am povestit. Am primit intrebari foaaarte foaaarte multe si multumesc ascultatorilor! Am avut si doua “revelatii”. 1. cineva mi-a spus ca am numarul destinului 3 (si am disc cu cifra 3, da? 🙂 ) si 2. cineva m-a intrebat daca sunt nascuta intr-o zi de Luni (raspunsul este da….si iata inca un “semn”, de data asta pentru albumul cel nou) 🙂

Trec la saptamana curenta…

Discul e gata! L-am ridicat ieri, Luni, de la fabrica in timp ce incepea furtuna. In masina am asteptat cateva minute bune inainte sa-l deschid. Apoi i-am dat play. Am sarit de la o piesa la alta repede-repede. “Merge”, am zis victorioasa. Apoi am asteptat sa scada pulsul sub bitrate-ul de 200 🙂

Ieri (luni), pe 26 mai, a avut loc conferinta de presa la care i-am invitat pe toti acei oameni care vreme de jumatate de an, de cand dureaza povestea Fericirii de Luni, m-au sunat macar o data sa ma intrebe ce mai fac, daca mai pot, cum merge munca la studio. Oameni care au scris sau au vorbit despre lansare in mod constant, oameni care m-au sprijinit, oameni cu care am incheiat contracte faine 🙂

Gazde am fost noi, adica subsemnata, Raul, Victor si Adrian. Locul intamplarii: Caffe D’Arthe, acolo unde Vlad Eftenie a facut fotografiile.

Alaturi de mine si (trebuie sa recunoastem) cei mai punctuali au fost o parte dintre castigatorii campaniei blogal initiative. La finalul acestui articol veti avea linkuri catre toate articolele care au participat in campanie 🙂

Tot ieri, ca deh, era Luni, s-a lansat noul website. cel vechi era din vremuri de joomla amintire (pentru cunoscatori). Multumesc Alex Ciuca si Superior Media !! www.alinamanole.ro va asteapta si el, pe langa blogul acesta care dupa lansare si dupa odihna de dupa…isi va gasi si el alt chip 🙂

Tot ieri, pentru ca tot deh si tot Luni, am lansat in eter single-ul albumului. (suna prea comercial totusi “single”….). Reformulez: piesa care da titlul albumului se afla, integral, pe youtube 🙂 Fericirea de Luni e disponibila oricum si pentru zile de Marti, Miercuri, Joi…si tot asa 🙂

Astazi, marti, (intre timp e miercuri….) pot anunta ca nu mai sunt bilete nici pentru seara de 3 iunie. Adica mai sunt vreo 2, dispersate in sala teatrului. Exista insa un concurs activ pe Foreverfolk!!! Se ofera, contra unui comentariu de poveste, 2 invitatii de cate doua locuri. Pot participa si cei care au bilet in prima seara si nu, nu jurizez eu! 🙂

O sa anunt si ca voi incepe sa raspund la telefon mult mai putin. Sper sa nu se supere nimeni dar e saptamana de dinainte de lansare. In afara de mama, colegii de scena, partenerii activi media (a se citi regulile de parteneriat pe care le-am mai anuntat o data si de la care nu voi face rabat deloc), contabilitate si institutii publice…telefonul va fi pe post de robot care va primi sms-uri 🙂 Prietenii stiu de ce si mai stiu si ce au de facut 🙂

Iarasi am scris articol lung cat o zi de post (sau de dieta)…

Ufff….!

Iata toate articolele care au participat in campanie si pentru care multumesc, cu plecaciune si drag, fiecaruia dintre cei care au raspuns la provocarea campaniei:

 

Jurnal de album – fila 11

Incerc sa mai adun ce s-a mai intamplat si ce e planificat sa se intample. Tacerile de blog nu-mi prind bine, sunt singurele momene de pauza adevarata. Erau, ca uite de cand n-am mai scris…Nu mai apuc nici sa citesc si asta ma roade, mi-e dor de hartie si de lumile dintre coperti. Ultima data am deschis o carte acum o saptamana si dupa 2 pagini am adormit, cu lumina aprinsa si motanul din dotare la picioare. M-am trezit dupa 2 ore  amortita (sa adormi intr-un cot e o performanta) si m-am mutat in pat fara carte, desi evident nu m-a mai luat somnul si am petrecut cateva ore gandindu-ma la lucrurile care mai sunt de facut.

Vestea buna e ca astazi sunt mai putine lucruri de facut decat saptamana trecuta 🙂

Adica am album dat in lucru, am coperta pentru care am dat BT la tipografie direct ca sa imi pot asuma toate greselile ulterioare ( 🙂 ) , am fost la Neatza de la Antena si avem doua fragmente pe youtube care suna “ca pe disc” desi va pot garanta cei de-acolo cam cum a decurs montarea si demontarea echipamentelor. Preferabil sa ascultati “legat” cele doua fragmente pentru ca am facut o trecere intre piesele pe care nu o veti regasi in concert cu siguranta 😉

In Jurnalul national a aparut cifra exacta a locuitorilor planetei pe care o denumesc Luna patrata 🙂 Pentru cei care doresc sa afle si statistici si povesti de album, articolul este numai bun de lectura AICI

Azi am fost in studioul Adevarul si discursurile politice nu ne-au incurcat prea mult interviul live, maine merg pana la teatru sa mai pregatim una-alta, apoi la repetitie, apoi la eventim, apoi la club unde e eveniment frumos. Pe 26 mai, luni, desigur, va fi intalnirea noastra, a celor care am muncit la acest album, muzicieni, parteneri media, bloggeri, prieteni. Facem audite de album si povestim. Exista cativa invitati speciali, bloggeri care participa la campania initiata de Blogal Initiative, si care vor avea ocazia unei prime auditii. (btw, campania dureaza pana pe 24 mai, asa ca cine vrea sa participe sa dea click frumos aici)

S-au anuntat si castigatorii albumelor oferite prin let’s rock: – Mocanu Catalina, – Popa Dana Maria, – Dusmanu Bogdan

Mai este un concurs in desfasurare care consta in invitatii la lansare pe Foreverfolk. Aici se incheie zona de comentarii si povesti pe 30 mai. Eu zic sa scrieti 🙂

Nu, nu particip la jurizare in niciuna dintre situatii. 🙂

Pregatirea proiectiilor video este in desfasurare. Nu se poate fara ele, mai ales la lansare. Uneori, asa cum stiu mai ales cei din Bucuresti, le ducem cu noi si in spatiile de club.

Inca nu am rochie. Asta e o MAAAREEE problema!!!!!!!!! Nu mai apuc sa ajung in singurul loc unde am descoperit ceva pe gustul meu. Drumurile in Bucuresti sunt uneori prea lungi intre destinatii…Sper ca vineri (imi pun dead-line-uri) sa ajung macar cat sa vad daca si la fata locului exista o solutie. Daca nu, o sa ma mai plang pe facebook despre cat de greu e sa gasestei “acea” rochie, pe gustul tau si pe masura momentului. Am scris “rochie” sau “rochii”? 🙂

Vineri noaptea va dau intalnire la Psihologul Muzical cu Andrei Partos. Pe la 12 si ceva (noaptea, da) incepem sa vorbim. Nu doar despre album, garantez! 🙂

Mai sunt inca bilete. Mai multe decat maine cand, pentru ca am drum la Eventim, sunt delegata de cativa oameni sa le cumpar si lor. Nu inteleg de ce refuza invitatiile 😀 (glumesc, evident ca inteleg ca ma inteleg si asta e fain tare)

Mai sunt destul de multe de facut si (din nou) prea putin timp. Incerc sa nu intru in panica. Apoi ma gandesc ca pentru sufletul meu merita toata agitatia aceasta. Sper sa merite si pentru cei care vor asculta albumul. (pentru cei care nu au cum sa ajunga la lansarea din Bucuresti albumul va fi disponibil la vanzare pe site-ul bestmusic.ro , acolo udne sunt ci celelalte 2+1)

Motan alb trage de mine, la propriu (se catara pe scaun si intinde labuta sa ma faca atenta), sa iau pauza de tot si sa-l alint. Eu pot considera ca m-am alintat scriind pe blog.

Plecaciune si drag!

Oameni ca intamplari frumoase – sedinta foto

ma inrosesc de flirtul cu septembrie. nu puteam sa aleg o luna mai buna pentru iubit si pentru muzica

sa va spun cate ceva despre saga fotografiei de coperta. intalnirea cu Radu Tudoroiu a fost demuuult si a avut legatura cu muzica nu cu fotografia. l-am asociat mai curand imaginii de percutionist si de aceea am ajuns la el ca si fotograf doar acum cateva saptamani. intalnire eficient de creativa intrucat….ne-am intalnit, am discutat, am creionat pe loc o imagine si ne-am decis sa dam drumul la treaba.

o prima problema a fost cea legata de tinuta si de make-up artist. partea 1 am rezolvat-o intr-o zi cu cautari si probe care m-au vlaguit. discutasem  si cu un designer dar era deja cam tarziu sa am rochia pentru sedinta foto. nu stiu cum, dupa o zi cu un numar imens de rochii probate, am ajuns sa probez o creatie a Cristinei Nichita. nu va pot descrie bucuria de a gasi o rochie de culoarea dorita si cu linii care sa ma faca sa ma simt minunat. veti mai vedea rochia si altfel decat pe coperta sau pe afis. si, ca sa dau din casa si mai mult, prietena cu care am fost la cumparaturi a probat si ea o rochie a aceleiasi “case”…absolut superba! cred ca devin fan!

partea 2 am rezolvat-o cu ajutorul … facebook 🙂 unul din oamenii pe care i-am cunoscut datorita “plangerilor” mele cu rochia a fost Raluca Muresan, care m-a luat intr-o discutie in privat despre nevoile mele. asa am aflat si de prietena ei Ioana Cristea, profesionista in ale machiajului. Ioana a fost cea care m-a “facut frumoasa” pentru sedinta foto. e un om frumos, cu gusturi bune, care face ce face cu entuziasmul pe care imi place sa-l vad la oamenii de langa mine. e cam ca mine adica 🙂 a ramas cu noi pe tot parcursul sedintei foto, ma voi reintalni cu ea la filmari si la spectacolul de lansare. o recomand cu tot sufletul.

iata si o mostra de zi de lucru…

spuneam ca a existat o prima problema. daca ar fi fost numai asta 🙂 (iarasi o sa aud “de ce dai tot din casa”, dar zau ca nu vad de ce nu as face asta 🙂 ).  conceptul copertii era, evident, altul decat cel care se vede 😀 am ajuns aici pentru ca uneori, aglomeratia distruge subtilitatea. da, evident, si pentru ca unele lucruri n-au mers cum mi-am dorit. rezultatul final insa ma caracterizeaza pentru ca dincolo de fotografie exista un album care imbraca si scaunele, si peretele din spate…

mai pun o secventa de la ziua de fotografie, de data asta in joaca 🙂

daca nu ar fi prietenii…

Multumesc, Doamne, prietenilor mei. Celor vechi si celor noi, care ma ajuta, nu stiu nici eu de ce, fix cand ajung intr-un colt stingher si nu stiu cum sa scap.

Am cunoscut zilele acestea o multime de oameni frumosi tare, care nu stiu prin ce miracol vor sa ma ajute in proiectul de lansare a noului album. Nu stiu de ce fac asta, ma tot mir 🙂 dar parca mi se mai usureaza poverile un pic si asta e tare bine….

Mi-am gasit si “THE red dress”. Evident, daca nu era Laura cu care am mers aproape 6 ore si care a suportat probarea a…cine-a mai numarat cate bucati de rochii..lucrul asta nu se intampla. Si sa spunem ca ne-am limitat la cele rosii si verzi, ca altfel…era macel! Oricum, rochii rosii si verzi exista. Uni. La un moment dat le vezi pe toate la fel. Croielile repetitive ma omoara, recunosc.  Nu as fi probat atatea daca nu as fi fost cu ea, dar cand te cunosti din copilarie…stii cum sa iei omu’ 🙂

Rochia e pentru sedinta foto de vineri. Dupa ziua de vineri va voi povesti despre cei pe care i-am cunoscut, pana atunci ii pastrez egoist pentru mine. Imi umplu sufletul cu ei ca am nevoie de putere.

…. Continue reading "daca nu ar fi prietenii…"

m-am prins! era luna plina!

m-am prins! nu doar ceata e de vina pentru insomnii ci si luna plina. imi unduieste creierii, ca sa zic asa (noroc cu valurile, ca circumvolutiuni….) 😀

ieri am avut parte de o surpriza faina pentru sociologul din mine. un fost client de cercetari calitative  si-a amintit cam dupa vreo 12 ani de subsemnata, vazand o serie de transcrieri dupa grupuri moderate de mine acum vreo 2 luni. si-a amintit de “foarte bine” ca sa zic asa. uite ca urmele profesionale pe care le las se intorc pentru mine frumos si imi mai dau asaaa…masura muncii mele in timp. da, ma laud, dar ce sa fac daca-mi place ce fac?! 😀 de-abia astept sa reincep muncile sociologice care imi stimuleaza forta mai mult decat emotia (cantatului). oricum, se apropie perioada datorita careia multi din zona de cercetare vor avea de tras. la alegeri ma refer. si nu-i plang deloc 😀

acum o sa fac o saritura ampla de topic. imi plac oamenii care asculta mai multe genuri muzicale fara a se cantona intr-unul singur cu obstinatie. subiectiva, voi scrie ca-s deschisi la minte. mai deschisi. la ce-am cunoscut, sunt si mai toleranti si detasati de stereotipii. i like them!

astazi mai fac o incercare de a-mi gasi rochie verde-verde. sau, ma bate asa un gand, de a-mi gasi o rochie noua, indiferent de culoare, pentru concertul de sambata. e ultima zi in care ma mai agit prin magazine.  daca nu si nu…voi fi tot black lady…or maybe brown.

(nu stiu ce am azi cu romglish-ul)

pentru ca sting ma face sa nu ma gandesc la nimic altceva decat la ce canta el, va las si pe voi cu inca o filmare de sufragerie/studio. luati o pauza de ganduri asadar 🙂