Posted on

Luni, 9

cand am adormit cerul se pata cu galben. blocurile mici aveau inca umbre pe ferestre si pasarile incepusera galagia. ochii mi se inchideau de somn dar chicoteam in perna de bucuria de a auzi dialoguri muzicale primare, nepretuit de frumoase. plus o amintire, care ma va urmari intotdeauna: prima mea dimineata cu pasari, din vremea liceului, cand ma prinsesera zorii invatand pentru bac (ioi, cati ani au trecut de atunci….). atunci am simtit “cumva” miracolul pe care l-am regasit apoi in verile cu rasarit de asfalt.

nu e noutate ca nu-mi plac verile. caldura e singura si asta se suprapune peste singuratatile mele ( e un conflict pe undeva 🙂 ) . noroc ca diminetile cu pasari compenseaza mult. uneori mai mult decat diminetile cu oameni.

in ultimele zile am resimtit din plin finalul muncilor de jumatate de an. am fost prevenita: te va durea fiecare cm de carne,  chimiile toate vor fi date peste cap. fara avertismente au mai fost efecte secundare. in schimb…telefonul nu a mai sunat de 37 de ori pe zi (acesta a fost maximul inregistrat la un moment dat ), n-am mai intepenit in fata laptoapei sau nu am mai facut drumuri multiple cu taxiul in tot felul de colturi de Bucuresti. maximul de relaxare l-am atins cumva sambata. cu toate chimicalele inghitite si care m-au tinut cuminte, a existat meci de tenis, un film minunat (the grand boulevard hotel) si o cina de sarbatoare, cu calorii la pachet. da, m-am “premiat” 🙂

am crezut ca imi va fi greu sa spun “gata, a trecut”.  m-am inselat. pana si de asta am fost prevenita: dupa cateva zile vei incepe sa te gandesti la ce faci mai departe, vei imagina din nou o “jucarie”. … e adevarat, domnule Mitran….

ce nu mi-a placut deloc, dar deloc, mai mult in ultimele doua luni, au fost cateva chestiuni administrative: faptul ca a trebuit sa-mi fac cumparaturile, ca a trebuit sa gatesc, sa spal vase, sa fac ordine. mi-a displacut si singuratatea, desi numai timp de cuplu traditional n-as avut printre hartii, contracte, banci, repetitii, planificari. sigur insa as fi avut cui sa ma plang si…da…as fi fost o partenera groaznica 🙂

ce-mi place acum este ca, uite, e Luni, motanul doarme pe scaunul de langa mine, am o amortire pisicoasa in picioare si o sa ies din casa pentru ca vreau nu pentru ca trebuie 🙂

Posted on

muzica si filme de final de saptamana

vineri a fost una dintre cele mai aglomerate zile ale saptamanii care-a trecut: lucru la birou, apoi repetitii, apoi recital la concertul “ambasadorii bunavointei”, apoi ureche atenta pentru finalistele cursei tiptil (din prietenie, nu din obligatie), apoi un somn agitat cu dureri de cap.

azi si maine voi recupera si acumula deopotriva odihna. luni si marti repetitii, miercuri si joi cu “dragoste in 3” la sibiu si cluj – concerte cu incarcatura emotionala mare (asa-s premierele) – plus ore destule de drum, plus munca si alte activitati decat muzica.

si pentru ca odihna nu inseamna doar somn, am ales muzica “uichend”-ului si filmele de vazut.

muzica e cam din zona asta

filmele ar fi cam astea…

Posted on

vacante inca imposibile

cica incep ploile. mi-e dor de o vacanta de cateva zile undeva departe de asfalt. sa stau, sa dorm, sa iubesc, sa pap ceva bun, sa ma rasfat fara program, sa ma plimb cu moderatie (fara eforturi fizice teribile, uneori organismul vrea sa fie lasat in pace si atat), sa ma adun cat sa scriu, sa ma adun cat sa linistesc celulele, una cate una (sau hai, in grupuri, ca vorbim doar de cateva zile). ritmul ultimelor saptamani ma impiedica sa fug spre liniste si cam asa se vor desfasura lucrurile inca o perioada asa ca deocamdata, inainte sa adorm, visez la toate cele pe care mi le doresc. pana si gandul linisteste.

ca si in primavara, organismul imi da semne ca nu ma port cum trebuie cu mine insami. saptamana viitoare insa iau drumuri de medici la picior si pentru mine, ca tot am invatat drumurile pentru cei din jur.

cica incep ploile. n-as fi eu daca nu m-as bucura un pic. un pulover mai gros, o esarfa la gat (obligatoriu), o umbrela din cele mici care incap in geanta si un ceai bun intr-un loc cu arome placute (eventual o masa la geam).

o muzica frumoasa care sa insoteasca periplul (victor bailey, poogie bell…)

Posted on

La final de turneu

Daca mi s-ar fi spus sa o luam de la capat a doua zi as fi spus da. Fara indoieli, fara sa stau pe ganduri, cu toata oboseala.

Pe scurt turneul a fost asa:

– Sibiu – concertul surpriza, anuntat ultimul, sold-out, primire extraordinara, pian clasic si clape (Adi fericit), ploaie marunta

– Cluj-Napoca – reintalnire fericita, cea mai mare liniste din partea publicului,  concert de stare, surprize din afara orasului, cateva neplaceri organizatorice loco, bas sonor (Teddy fericit)

– Targu Mures – Teatru 74 cu energii minunate, concert de teatru, imbratisari cu toti cei care au venit (de data asta a durat muuult), cald si calm, incercare de soare

– Reghin – prieteni, surpriza de full intr-un loc aproape necunoscut, buna dispozitie, cea mai vesela versiune cu public a piesei “asa si-asa”

– Zalau – concert 1 si concert 2, fiecare cu specificul lui, intalnirea cu Irina Schrotter si imbinarea artelor pe scena, atmosfera aparte, seara 2 memorabila pentru toata echipa plecata pe drumuri

– Iasi – cea mai frumoasa gazduire, experienta aparte a unui spectacol cu public transmis in direct in FM, AM si online, final de turneu perfect, moldovenesc, cu incarcatura emotionala aparte

2200 de km in 8 zile, ceea ce nu e asa de mult (am mai facut noi cam tot atatia km in 3 zile, pe ruta bucuresti-timisoara-bucuresti-tulcea si retur)

momente cu luna plina, momente de nervi, momente de rasete pana la lacrimi sau lacrimi de prea plin, momente de oboseala mare, momente de pauza, momente de concentrare maxima, momente de iubire

peste toate muzica si luna patrata

multumesc Adi, Teddy – suntem o echipa cu 3 interpreti 🙂

multumesc Tudor – pentru toate “atributiile” cu care pleci la drum alaturi de noi si pentru rezistenta nervoasa 🙂

multumesc fiecarei gazde dupa cat de mult ne-a facut sa nu ne gandim decat la concert 🙂

multumesc fiecarui om care a ales sa ne daruiasca 2 ore din viata si sa vina la concert, indiferent de oras

multumesc celor care ati citit toata seria de povestiri de dupa fiecare zi de concert 🙂

Va doresc tuturor sarbatori de Paste linistite, cu iubire si pace.

p.s. de framantat (m)-am framantat, cozonacii au iesit super, drobul e gata, urmeaza vopsitul de oua (evident ca fac si oua verzi) si ultimele pregatiri. sper sa le terminati si voi in timp util pe toate 🙂