Posted on

despre alte filme decat “tonurile de gri”

filme-si-cafea

Ma uit la filme cu bucuria din copilarie. Cu toata atentia. Le sorb, le inghit, intru in poveste si raman acolo. Daca e filmul bun. Uneori aleg la ce sa ma uit dupa studiu de critici. Alteori pur si simplu, dupa titlu. Nu regret nici banii de bilet, nici banii de dvd, nici timpul de cautare pe net daca se intampla sa nu fie un film bun. Nervii mei sunt mai importanti 🙂

In ultima vreme s-a intamplat sa vad o suma satisfacatoare de filme bune. Intrucat am tot fost intrebata ce recomand, zic sa fac public preferintele din ultima vreme:

– The Grand Budapest Hotel – l-am revazut de 2 ori cu aceeasi bucurie cu care l-am vazut prima data; e poveste in poveste in poveste, cu umor bine dozat, cu gag-uri classice superbe, cu cateva cadre care inca ma urmaresc (varf de munte, platou alb, doua schiuri…nu zic mai mult); Ralph Fiennes are de fiecare data un “ceva”

– Nightcrawler – topic nou, scenariu bun, Jake Gyllenhaal impecabil, mi-a ramas in minte multa vreme si in lista mea personala ramane pe masura ce vad alte productii; ma asteptam sa fie nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu original, nu m-am asteptat sa nu fie nominalizat si actorul pentru rol principal

– Birdman – Inarritu ma face sa-l vad de mai multe ori, tehnica de filmare (recunoscuta ca fiind proiectata initial intr-un one shot) m-a cucerit; Keaton nu mi-a dat niciodata fiori de natura artistica, insa e extrem de potrivit personajului pe care il interpretaza exemplar (a jucat rol de Batman sau similar prea mult timp si el) ; scenariul bun si pe gustul celor care lucreaza in showbiz.

–  Whiplash – nu atat de bun precum cele enumerate mai sus; are farmec pentru muzicieni mai ales, desi neconcordantele intre ceea ce se canta si ceea ce se vede a fi cantat sunt mari (nu-s carcotasa, doar ca …na…se vede!); am cautat de nebuna pe adevaratii “executanti” ai partiturilor, iar faptul ca nu stiu cine a cantat de fapt ma frustreaza (am cautat acum 1 saptamana, poate intre timp au aparut info)

– The Judge – film de dupa-amiaza si familie; pe Robert Downey Jr il urmareste umorul indiferent daca e vorba de Iron Man sau de Ally McBeal sau de alte aparitii; Robert Duvall minunat insa si, Doamne, atat de batran, din ce in ce mai batran 🙁

– Gone Girl – un thriller decent, putine lucruri te iau prin surprindere in genul mentionat; aici mai exista o sansa; se uita repede, ca orice film de 3 ore daca nu ai altceva mai bun de facut 🙂

– The Imitation Game – Da, stiu toate bancurile alea simpatice cu Benedict Cumberbatch :); ma felicit ca nu am citit povestea reala inainte (de obicei fac asta); finalul m-a cam daramat un pic; de vazut in noapte fara somn pentru reflectiile de dupa

– The Theory of Everything – nu pot sa il vad inca; nu am resurse suficiente de energie…

In materie de animatie, Big Hero 6 e sweet…dupa masa de duminica merge simpatic mai ales daca e toata lumea in dispozitie jucausa. De asemenea, Mr Peabody & Sherman e simpatic tare 🙂 Pe lista am si Penguins of Madagascar si The Book of life dar…pentru alte periode mai fara munca.

Pe lista filmelor de vazut, desi habar n-am cand, am asa:

– Force Majeure – productie nordica, imi plac mult productiile suedeze si norvegiene

– Leviathan – a trecut mult timp de cand nu am mai vazut un film rusesc

– Pride – trailerul sugereaza un umor britanic clasic, cum sa il ratez?

– Big Eyes – pentru ca imi place Margaret Keane de dinainte sa-i stiu povestea ecranizata in film; ochii ei, oricat ar incerca artisti din zona noastra sa ii reproduca, raman un trademark puternic

Recomand sa nu va uitati la The Rover 🙂 In afara de faptul ca are o coloana sonora buna-buna, la un moment dat te urca pe pereti iar finalul…finalul te face sa exclami “wtf”, adica de ce naiba am pierdut timpul?! 🙂

In materie de seriale…dar hai sa nu le amestec…despre seriale altadata! 🙂

Posted on

Un loc special se pregateste pentru toamna

Sunt relativ greu de convins cand vine vorba de a vorbi/scrie despre un loc din Bucuresti (si nu numai). “Greu” inseamna o multime de variabile, de la muzica la servire, meniu, gazde, preturi, sunet, lumina, tipuri de evenimente si…destul de dificil de cuantificat…”energii”. Evident, lucrurile se schimba in timp si am vazut asta, sunt locuri care devin mai bune de vizitat, sunt locuri unde nu mai merita sa ajungi si tot asa…

In cazul de fata este vorba de un loc unde am avut concert –  Puzzle Cafe-Bistro. I-am cunoscut mai indeaproape pe cei care sunt gazdele clubului din Piata Victoriei, am povestit destul despre ce vor sa se intample “la ei acasa” si am ajuns la concluzia ca merita sa scriu despre ceea ce vor sa faca de acum incolo. Sa scriu si pe blog adica 🙂

Puzzle inseamna asa:

– papa bun – ca e vorba de meniul “all you can eat” de la pranz ca e vorba de cel a la carte – am testat cate ceva si am intrat si in bucatarie si da, e cum trebuie 🙂

– vineri cu echipa de la Guerrilla Logout, Irina&Alex – noapte cu playlist Guerrilla, vineri de vineri, incepand cu 20 septembrie

– sambata de fun&dance – DJ bun si, de exemplu pe 21 septembrie, concert Silviu Pasca

– teatru – si pentru copii si pentru cei mari – incepand cu 21 septembrie sambata Zurli cu prietena Mirela Retegan si de pe 22, in fiecare duminica seara, teatru pentru adulti

– jazz, blues and others – MoonDay – seara permanenta de proiecte muzicale (pe gustul meu) incepand cu 23 septembrie, cand in club va canta Cobzality

Pana sa inceapa sezonul oficial de toamna se mai intampla un concert de blues cu energii pe care mi-as dori sa le simtiti pe pielea voastra! Sambata aceasta – Blues Core – Raul Kusak, Liviu Popo si Clay Windham, in orice ordine a artistilor va convine 🙂

Cam asta ar fi pe scurt ceea ce urmeaza peste 1 saptamana si un pic. O deschidere de sezon de toamna care are ingrediente suficiente incat sa merite. In definitiv, cultural vorbind, ceva trebuia sa merite pe diagonala cladirii guvernului 🙂 Si pentru ca a venit vorba, clubul se afla in Piata Victoriei, la 50 de m de metrou, in singurul bloc urias din rond (cel cu parcare in fata – da, sunt locuri seara).

Posted on

pe scurt despre ultimele zile

…dar stiu ca au trecut cateva zile fara macar sa deschid pagina de blog…

a fost concertul de iulie, cu strigate-in-soapta (asta am incercat pentru prima data si a fost tare amuzant). nu ne-am manifestat in deplinatatea noastra sonora dar asta nu a fost un lucru rau. multa lume, tare multa, multi prieteni, toti prieteni, eu imaginandu-mi ca-s floarea soarelui cu fluture la purtator. a fost, printre altele, concertul de la care au aparut cele mai multe albume foto pe facebook pentru ca multi prieteni au optat sa-si aduca aparatele de fotografiat (Manuela, Emilia, Dragos, Oana, Lucian). o selectie mica din toate se poate gasi pe pagina oficiala, disponibila si celor care nu au facebook, ca de asta unele lucruri sunt publice 🙂 (intrati pe link adica)

o secventa pun si aici, ca-mi place sa vad cine a fost cu mine, dincolo de ceea ce ochiul meu poate sa cuprinda de pe scena (desi nici obiectivul nu a reusit sa cuprinda tot din motive de gradina si copaci si…) 🙂

au fost drumuri si intalniri de “uichend” , cu povesti in fata unui pahar cu vin, acele povesti de adulti care nu sunt deloc comode sufletului, dar care, impartite fiind, usureaza din poveri. am cativa prieteni care poarta tristeti, acele tristeti pe care le stiu atat de bine dar pe care, in cazul meu, alti oameni si mai ales timpul le-au netezit ca pe nisip. ba au mai pus si ceva scoici pe deasupra 🙂 si au facut castele. si au si desenat. totul e sa treaca timpul pentru ca lucrurile se aleg frumos pentru oamenii frumosi. in fine, degeaba le spun eu asta acum …

a! pentru ca nu v-am povestit demult despre filme: “The Girl”, vi-l recomand daca aveti in cultura voastra cinematografica cel putin doua filme ale lui Alfred Hitchcock. scriu 2 si nu 1 pentru ca s-ar putea sa fi vazut cu siguranta “pasarile”…daca ati continuat inseamna ca regizorul va ramane regizor oricum. legat de seriale, am uitat sa va scriu despre unul dark, productie bbc, care m-a prins tare de tot acum ceva vreme…”Luther” se numeste serialul, daca aveti timp…enjoy it!

revenind la ultimele zile…ce-am mai facut….? a, da! gastronomice (rare si bune): salata de vinete model manole si dulceata de visine (ma mai ridic in timp ce scriu ca sa iau spuma de zahar de deasupra, nu mai are mult oricum) 🙂

a! am ascultat  albumul de 2013 al lui Nick Cave…uau! multam de recomandare! 🙂

da, am dat drumul unui alt fragment din concertul de la excelsior “explica-mi si mie (fix in seara asta)”. cine nu are facebook si nu l-a vazut acolo…iata-l mai jos

ma duc sa termin dulceata pentru ca diseara am program … dar maine vin cu ceva recomandari de concerte si evenimente din perioada urmatoare 🙂

si iata si muzica de dupa ora 18:00…Gil Scott Heron

Posted on

de ce nu-mi place sa vad pe youtube secvente de concert

pentru ca orice concert, asa cum incerc sa-l fac, constituie o experienta intima.

pentru ca de fiecare data scenariul de spectacol e un pic altfel si lucrurile se construiesc cu fiecare piesa in parte

pentru ca scoase din context, vorbele pot parea ciudate

pentru ca, repet, experienta de concert e una intima si pentru mine ca artist si pentru cel din fata mea, iar cei care vin la concerte mai mult de o data stiu la ce ma refer

pentru ca platitorul de bilet merita ca ce se intampla acolo sa-i fie adresat lui si atat

pentru ca ochiul si urechea sunt mai destepte decat camerele video de pe mobil

nu vreau sa se vada ca e Altfel tot ce se intampla pe scena dincolo de o etichetare intr-un gen muzical? ba da, vreau, acolo, in orice sala de concert, unde pot sa ma uit in ochii celor care vin. unde sa pot sa le arat, in calitate de artist, ca gandurile lor de dupa, prietenii pe care i-au adus la concert, vorbele scrise pe bloguri si recomandarile publice…conteaza.

e youtube-ul un soi de tester? da, de aceea imi place sa aleg ce apare si cum. uneori gresesc in alegeri si eu. cei mai curajosi vor veni sa ne cunoastem 🙂

pe youtube exista cateva inregistrari mai recente din concerte. cei care le-au postat m-au intrebat daca le pot pune acolo si le multumesc pentru asta. le multumesc si celor care imi trimit pe e-mail filmarile, pentru vizionat si analizat. le multumesc si celor care ma intreaba daca pot pune piese direct de pe album pe conturi publice. le voi raspunde intotdeauna “nu” si sper sa inteleaga si de ce.

in urma cu 3 ani spuneam “bine ati venit in visul meu” celor prezenti la lansarea de album de la teatrul Ion Creanga. anul asta spun “nu ma trezi niciodata“, ca in piesa de pe albumul ce va veni si va purta numarul 4 🙂

Posted on

3 filme

asteptarile cand vine vorba de un film 3D, mai ales dupa ce ai vazut Avatar, sunt dintre cele mai fanteziste cu putinta. dupa ce aflasem ca in star wars doar subitrarea e 3D, am ales un altul, insula misterioasa 2 pre numele lui. de relaxare, poveste (ghost rider … no way, am pb cu inima). film asa de prost n-am vazut demult. la cinema cel putin. idee ok, scenariu de toata jena, actori de mana 2. singurul lucru care m-a tinut pe scaun a fost ca nu eram singura, ca altfel nu ar fi meritat deloc pentru cele 2 efecte speciale pe care cred ca a mizat tot filmul: o ganganie aparuta brusc si un harpon aruncat ca prin ochiul subsemnatei. pierdere de timp si bani, nu-l recomand.

“woman in black” mizeaza pe daniel radcliffe, aka harry potter. mi-am amintit tot filmul de ascensiunea lui di caprio, de la titanic la filme intr-adevar bune si n-am regasit nimic, vreun potential, in ceea ce ofera daniel acum. film de groaza (cica), reteta clasica, unele scapari de-a dreptul magice, un final care te face sa te intrebi si mai mult daca a meritat sa stai 80 si ceva de minute in fata laptopului. nu, cu siguranta nu e film de vazut la cinema. nici acasa, imho.

(astept hugo, am vazut si promo pe ecran mare, alt calibru anyway)

“a monster in paris” e o animatie simpatica pe care inca nu stiu daca sa o recomand in versiunea franceza, originala, sau engleza. starneste rasul (originea monstrului e originala), are scene simpatice, muzica e faina tare. bine, tot filmul m-am chinuit sa-mi dau seama cine si cum canta (nu ma informasem inainte) si dadeam deja din picior sa aflu mai repede. cum toata coloana sonora si parte din voci ii apartin cam singurului francez care-mi place mult, Matthieu Chedid – M – entuziasmul meu a fost justificat. in versiunea engleza altcineva preia rolul vocal al lui M, dar se descurca onorabil. de vazut intr-o seara in care nu ai nimic ce sa-ti comunici, adica film de spalat creierii intr-un mod placut.

Posted on

metallica jazz reloaded

o data la…nu-stiu-exat-cat-timp descopar cate o joaca muzicala noua care imi atrage atentia. motivul interesului poate fi orice, de la cum e tonul de chitara pana la pronuntia intr-o limba straina (paleta e mai ampla de fapt, tine si de chef si tot contextul emotional…bla bla bla). in cazul de fata insa, primul motiv a fost ca e cover dupa o piesa care-mi place din vremuri imemoriale. am ascultat piesa asta in destule variante si mi-am spus ca inca una ori ma poate plictisi ori ma va enerva teribil. ei bine, nu s-a intamplat nici una nici alta datorita domnului ce canta cu vocea (chitara pica in planul doi datorita precedentei de stil).  daniel zamfir e vocea unui michael buble mai putin contrafacut si e cam prima voce masculina romaneasca pe care o ascult in ultima vreme care sa fi miscat ceva in zona mea de carcoteala. nu pentru tehnica (asta ca sa-mi pastrez totusi renumele de scorpie). evident am ascultat si a doua piesa a domnilor, tot un cover, “fly me to the moon”.

va propun spre ascultare deci un sinatra-buble roman si sper sa va placa precum si mie da punct 🙂

Posted on

muzica si filme de final de saptamana

vineri a fost una dintre cele mai aglomerate zile ale saptamanii care-a trecut: lucru la birou, apoi repetitii, apoi recital la concertul “ambasadorii bunavointei”, apoi ureche atenta pentru finalistele cursei tiptil (din prietenie, nu din obligatie), apoi un somn agitat cu dureri de cap.

azi si maine voi recupera si acumula deopotriva odihna. luni si marti repetitii, miercuri si joi cu “dragoste in 3” la sibiu si cluj – concerte cu incarcatura emotionala mare (asa-s premierele) – plus ore destule de drum, plus munca si alte activitati decat muzica.

si pentru ca odihna nu inseamna doar somn, am ales muzica “uichend”-ului si filmele de vazut.

muzica e cam din zona asta

filmele ar fi cam astea…

Posted on

recomandari de filme

uneori imi pierd noptile cu folos, asa ca va recomand racoros niste filme. incep cu cel mai proaspat vazut, absolut intamplator (cum de l-oi fi scapat in 2008?!)

Blind Date/Intalnire cu un necunoscut (2008) – daca vreti ca vizionarea sa fie interesanta pana la capat, nu cititi nimic despre film, niciun rezumat. Nici trailer nu pun. Merita. In plus, e cu Patricia Clarkson de care m-am indragostit dupa ce-am vazut-o intr-un film din 2009 “Cairo Time” (in Shutter island a mai avut un rol, relativ pasager).

Pentru Cairo Time pun trailer

Pentru cea de-a doua (narativ a treia) recomandare este Never Let me Go/ Sa nu ma parasesti (2010). Nu stiu din ce impuls am mers pe mana unui amic de facebook, dar a meritat. Scenariul e scris pe baza unui roman Kazuo Ishiguro (sigur cunoasteti si filmul The remains of the day, cu acelasi autor la baza). Nu vreau sa-l povestesc, tot asa voi spune ca merita, in reperele mele.

Vizionare placuta!

Posted on

ceva muzici

da,  voi scrie zilele astea despre concertul aniversar Za’Duff (in noua formula). acum insa tocmai am revenit acasa, dupa o seara ok si – dincolo de durerea unei masele – mi-e chef de ascultat muzici……………….(click pe titlul postarii cum ar veni) Continue reading “ceva muzici”