recensamioritice

s-a spus ca cea mai mare surpriza a recensamantului este scaderea populatiei urbane. pentru cine e surpriza asta in afara de d-l kivu nu stiu, poate mai gasesc sociologi “surprinsi” sa constate ca este adevarat si “chiar” se intampla de cativa ani incoace fenomenul de migratie dinspre urban catre rural si emigrare (mai ales din urbanul mic/mediu) spre bazinul european vestic. surpriza mea cea mare e sa constat ca totusi exista macar 19 milioane de romani declarati in recensamant, in conditiile in care ameteala cu cnp-ul si inteligenta unor recenzori sa zicem ca ar dona studiului o “fenta” mai mica decat sinceritatea romanului strans cu usa, politia, amenda. sa-mi spuna de asemenea cineva ca toti romanii si-au declarat frumos co-locatarii plecati la munca temporar. pe toti. are tupeu cineva?

cifrele arata ca suntem mai putini. mai putini in tara, da. mai putini romani? asta n-o cred.

mirel scrie si el despre ne-surpriza numarului mic. recomand lectura

stare foarte placuta de octombrie

cu cat esti mai inteligent cu atat lucrurile se complica. fiecare ceata care se ridica iti dezvaluie alte zone neclare si vei merge inainte, cu obisnuinta de a pune lucruri cap la cap si de a invata ceva nou. hm…o fi in regula daca uneori imi aud sinapsele?! (bine, asta poate fi si semn ca mai trebuie sa “ung” cu ceva racordurile, nu e neaparat semn de inteligenta :D)

de fiecare data cand il vad (mai mult din intamplare) pe mihai morar cum evalueaza calitatile si capacitatile vocale ale unor tineri ma simt ca si cand m-as uita la Mr Bean jucand intr-un thriller (cu scuzele de rigoare, ca Mr Bean e un actor minunat)…

am gasit bilet in usa de la un recenzor.  sper sa ne intersectam totusi zilele astea. pe de alta parte, ma gandeam ieri cum as reactiona daca recenzorul de la usa ar fi un amic/cunostinta. de ce m-as simti  mai ok completand datele cu cineva cu care n-am baut nicio bere? (ok, asta e paranoia?!)

mi-e pofta sa gatesc ceva dulce si bun, sa pluteasca peste tot mirosul de vanilie si de copt…aseara vorbeam cu niste prieteni de seara de Ajun, de deja traditionale turte si de cadourile simbolice de sub brad, luate de fiecare pentru fiecare dintre cei invitati, de cozonaci si vin…mmm…

am fost la o sesiune mica de cumparaturi pentru iarna. am gasit ceva simpatic si…verde… 🙂

aseara m-am simtit tare tare tare bine pe scena de la “taran”. am vazut chipuri noi, ca de fiecare data si…da, am fost mai in apele mele decat la lansare. pentru luna ce vine avem concert deja stabilit, pe 10 noiembrie 🙂 in curand afisul cu detalii.

e sambata seara,  urmeaza ceva de papat, un scrabble tihnit, o bere mica si o tigara.  frumos octombrie 🙂

seara frumoasa, noapte buna si … sa va sarute starile placute 😀

p.s. era sa uit! 1 noiembrie la Bucuresti si 2 noiembrie in Sibiu…Victor Bailey 😉