Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 4 – Lansarea lui Adalbert

adalbert

Din 2009 incoace am lansat 4 albume proprii si m-am ocupat de lansarea a inca vreo cateva care nu mi-au apartinut. Inveti din greseli, cauti solutii, faci conexiuni, stii care sunt pasii.  Pentru lansarea cartii nu aveam decat un background de evenimente muzicale. Conferintele nu se pun. Teoretic mergi pe aceeasi linie, dar apare “problema”. Aia mare, care te panicheaza un pic (mai mult): publicul caruia i te adresezi nu e format doar din adulti. Oamenii-mici-pitici au reactii oneste, spontane, imediate. Ce sa le spui? Cum sa le prezinti ratoiul? Nu sunt parinte de copil ca sa inteleg ce gandesc si ce simt. Acestea sunt intrebari si dileme care m-au chinuit in toata perioada de pregatiri de lansare.  Acum, tarziu in noapte, cu durerea de cap fireasca si cu macar inca vreo 2 ore de muncit inainte, trag aer in piept si spun ca …nu trebuie sa le spui nimic oamenilor-mici-pitici din ce nu iti spui tie, om-mare-si-pitic, de cand ai scris cartea. Si anume ca ratoiul e ca orice copil care viseaza. Si ca si adultii viseaza, chiar daca altfel sau…la fel dar nu vor sa recunoasca.

Pe scurt, lansarea a avut un loc frumos, Gradina cu Filme. A avut muzica si pentru oameni mari cu copii, si pentru oameni mari fara copii si pentru oameni mici-pitici (de la Andries la Gasca Zurli). 🙂 A avut sampanie fara alcool ca parintii trebuie sa ramane in stare de trezie. Nu a avut dulciuri si fursecuri pentru ca sa nu se strice obiceiul mesei de pranz si pentru unii si pentru altii. A avut desene pe maini si pe chipuri si era valabila invitatia pentru toata lumea (Multumesc Mirela si Andreei tale!). A avut vorbe putine spuse de mine cu emotii cat China, si la figurat si la propriu daca ma gandesc la Cristian China Birta, care a spus si el cateva cuvinte. A avut cantecelul “Adalbert” pe care l-am compus luni noapte pentru marti dimineata la Neatza cu Razvan si Dani si pe care l-am mai repetat vineri noaptea la Andrei Partos in emisiune. A avut refren cantat de toata lumea mare si mica. Si apoi a avut intalnirea 1 la 1 cu fiecare om-mic-pitic sau om-mare care a vrut sa vorbeasca cu mine. Am avut prieteni care au umflat baloane, au pregatit cartile sau m-au fotografiat cu fiecare posesor de autograf in parte. Am avut prieteni care au vorbit despre eveniment inainte, in emisiuni TV, la radio, pe facebook sau pe blog, si daca au reusit sa ajunga si daca nu. Acum am sute si sute de poze la care ma uit pe facebook. Am avut prieteni care au venit acolo de pe drumuri lungi sau au rasucit programul pana cand au ajuns. Am avut prieteni vechi si prieteni noi de o ora si cu totii am zambit pana la urechi. As vrea sa va enumar pe toti, dar temandu-ma sa nu scap pe cineva, prefer sa va spun cu numele vostru din inima mea. Am fost zapacita si pe Nori tot timpul.

alina manole 1

Adalbert a fost al meu pana duminica la ora 12:00. De acum va puteti indragosti de el in buna pace! 🙂 E timid si retinut in medii noi, asa cum sunt eu. Pentru cei dragi insa, lupta cu toate puterile. Tot ca mine. Asta sa stiti in caz ca va bate gandul sa ne imprietenim 🙂

Cartea “Aventurile ratoiului Adalbert” se poate gasi in reteaua librariilor Carturesti si in EmaG 🙂

Pentru carti cu autograf, puteti sa scrieti mesaje private pe FB sau e-mail la carte@alinamanole.ro

Urmeaza concerte la care il voi lua cu mine 🙂 O vreme doar 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 3 – Adalbert e acasa

alina si adalbert

Daca ar fi fost sa mai scriu jurnalul povestii lui Adalbert…ar fi fost multe pagini de piedici. Aleg sa scriu insa partea buna a lucrurilor: cartea a venit vineri, inainte de ziua mea de nume si in preambul de Luna Plina, iar intalnirea oficiala de prezentare va fi duminica aceasta, pe 29 mai, in miez de zi (ora 12:00), la Gradina cu Filme din Bucuresti. Intalnirea e numita “oficiala” dar nu-i 🙂 Sper sa ne adunam prieteni, mai mari sau mai mici, si sa ne uitam pe “poze” si sa ma suportati un pic cat va voi face pofta cu lectura unei pagini de carte 🙂 Vom avea 2 ore la dispozitie pentru a sta la o cafea si sa ma suportati cu emotii pana la cer si inapoi 🙂

Recunosc, e o ipostaza complet noua. Muzica a fost in mine altfel si de cand ma stiu. Chiar si asa, dupa ce a aparut primul album ( “Luna Patrata” ) mi-am revenit la cateva luni distanta (adica am realizat in ce m-am bagat). Acum impart cu toata lumea bucuria unei premiere absolute pentru drumul meu de viata dar, desi am un turn de exemplare in dormitor, parca tocmai am finalizat o comanda pentru un client si sunt multumita de cum a iesit… 🙂 Nu stiu altfel cum sa explic senzatia de “mi se intampla – nu mi se intampla mie”.

Legat de turn…chiar si cu ajutor, vineri seara am carat cam 280 de kg de ciocuri de ratoi. Iata cea mai sincera imagine de autoare racita bine dupa drumurile cu bratele pline sus-jos cu un etaj  inalt (cu bonus de trepte). Da, stiu, arat mai bine in bannerul care anunta lansarea 😀

aventurile ratoiului adalbert alina manole

Gandindu-ma la intalnirea de duminica am o panica desavarsita si pentru ca, desi am fost prezenta la multe lansari de carte, majoritatea se adresau adultilor, iar acum stiu sigur ca vin si piticii cu parinti. Cum sa fac? Sa ma retrag cu piticii si sa stam pe covor si sa povestim despre ratoi sau sa consider si “pe cei mari” ca fiind copii undercover? Am ales ultima varianta :))

Important! Nu va fi o lansare cu cantec. Cantecele pacatoase nu isi au locul la o lansare de carte. Sper ca este evident de ce :))) Asta nu inseamna ca nu vom avea un fond muzical 🙂

Am cativa prieteni care ma vor ajuta duminica cu tot felul de activitati pe care le-as fi facut singura daca aveam 10 brate. Am invatat sa cer ajutorul in ultima vreme si sa il si accept cand mi se ofera 🙂 Ii veti vedea acolo, ocupandu-se cu tot felul de trebusoare si le multumesc de pe acum!!

Chinezu – Cristian China Birta – unul dintre prietenii mei speciali, al carui blog il citeste si mama – scria acum o vreme cam asa: “Acum văd că Alina vrea să mă lovească decisiv cu o altă parte bună a ei: cu cea de scriitoare. Căci scoate o carte pentru copii. Hmmm, cam riscantă treaba asta… Pentru că, dacă la alte capitole las de la mine (oameni suntem, vorba aia), când vine vorba despre copii (am trei minunății acasă…), sunt de o intransigență feroce. Așa că ștacheta este ridicată rău la faza cu cartea, Alina dragă… ” 

Are dreptate pana la Luna si inapoi. Sper ca “Aventurile ratoiului Adalbert” sa corespunda lucrurilor bune pe care parintii vor sa le comunice copiilor lor. Daca am lua la disecat povestea, ea vorbeste despre rabdare, toleranta, curaj, diferente culturale… 😀 😀 Dar nu o disec, sper sa o cititi si sa va placa.

Apropos! Cativa parinti m-au intrebat carei varste i se adreseaza cartea. Ei…aici e complicat pentru ca, de exemplu, la varsta pe care o am inca mai citesc carti pentru copii… 😀 Dincolo de exemplul personal, povestea este pentru copii mai maricei, de pe la 5 ani in sus. Celorlalti mai pitici, parintii trebuie sa le citeasca si sa le explice una-alta in timp ce copiii se uita pe imagini. E vorba nu neaparat de intelegerea cuvintelor sau expresiilor, cat despre lungimea textului. Ca e poveste in toata regula, cu dialoguri si personaje multe! 🙂

E Luni! 🙂

Sa fie fericita! 🙂

Luna Patrata in miez de zi si niste oameni

Alina Manole

Cel mai dragut moment al zilei a fost cel in care, asteptand sa fac niste analize, am auzit in boxele clinicii “Luna Patrata”. Daca nici asta nu e semn ca sunt pe drumul cel bun…atunci ce altceva sa fie? 🙂 M-a pufnit rasul, mi-am amintit un vis mai vechi si am plecat de acolo repede, inainte sa aflu sigur la care dintre posturile de radio era conectat sistemul audio: Magic FM sau pe Smart FM – era un debate la care nu mai puteam sa asist 🙂 (Apropos, nu-i nimic grav, nu faceti scenarii dramatice! Cant eu (si) despre drame, dar umorul e la pachet!)

Si, pentru ca a fost soare, dupa “auditia” sangvino-muzicala am lenevit la o terasa cu o cafea si catel, la o vorba cu un prieten de suflet, povestind despre muzica si proiecte. Asezat, batraneste, cu bucurie de zi si de intalnirea intamplatoare.

Si pentru ca am scris mai sus despre un “drum cel bun“, subiectul acesta l-am vazut asta-noapte la telefon cu Maria, om talentat care va pregati dulciurile “de ziua mea”. Evident, nu doreste sa o laud sau sa ii fac reclama. Am mai patit asa acum 2 ani, cand cu briosele de la Mara, cadou de la Oana 🙂 Acum fac sa fie dupa voia mea, asa ca voi spune ca cei care vor veni duminica la concert (nu mai sunt locuri…imi pare rau! Si cand spun ca nu mai sunt locuri…chiar nu mai sunt; nu se poate sta in picioare si degeaba ne stim de 20 de ani sau de 8….ca nu pot sa inventez spatiu…. 🙂 ) vor avea surprize dulci pe masute, cate una din fiecare. Si s-ar putea (nu garantez) sa las si eu dieta la o parte ca sa pap festiv 🙂 Cat despre Maria si cum puteti sa luati legatura cu ea pentru fel de fel de jucarii delicioase…o sa spun la concert 🙂

Legat de ora de incepere, sper sa stie toata lumea ca este vorba de ora 7 seara si ca am rugamintea ca freshurile si bauturile zgomotoase sa fie comandate din vreme, ca nu am cum sa acopar cu vocea si chitara sunetul de cafea si robotei 🙂

Acum, dupa ce am papat un pic mai devreme, incerc sa mai stau de vorba un pic cu ratoiul din poveste. Iarasi e un moment in care lucrurile stagneaza, dar le destelenesc eu acusi. In plus, cineva cu “bune intentii” mi-a raportat contul de facebook…oare pe cine deranjez? 🙁

Pana una alta, mama m-a anuntat ca duminica este Ziua Internationala a Fericirii si ca luni, chiar la aniversare, e Ziua Internationala a Poeziei. Intrucat ambele zile au fost stabilite la ani buni dupa ce m-am nascut…consider ca au avut un reper bun sa fie alese astfel 😀

Pentru moment…atat! 🙂

 

Dupa 20 de ani la Casa Eliad

Cadoul meu de 8 martie.

S-a intamplat asa: acum cateva saptamani am primit un telefon care ma informa despre o manifestare dedicata femeii si sustinuta de Centrul Cultural Casa Artelor. Eram intrebata daca doresc sa particip in calitate de om-care-canta. Lucrurile au curs apoi dupa tipic. Intre timp aflu ca initiatorul evenimentului este Marius Matache, care vrea sa serbeze femeile minunate din lumea jurnalismului online. Acces exclusivist, pe baza de invitatie, femei una si una. Planetele s-au aliniat perfect.

Si vine ziua evenimentului. Probe. Sala. Sunet perfect. Intimitate. O sala mica si rosie, cu scena cat trebuie. Eu pe ganduri. Imi amintesc de casa aceasta din vremea Casei Eliad. Si ma apuca usor nostalgia. Ca sa imi treaca febra urc si asist la vernisajul expozitiei pictoritei Medi Dinu, aflata la varsta venerabila de 107 ani. Nu e bine. Ma emotionez si mai tare. Beau o cafea. O manifestare se incheie, este urmata de cea in discutie. Incep sa vina invitatele (au fost si domni, cativa, piper peste sarea din bucatele serii). Are loc prezentarea pentru bloggeri si jurnalisti a locului. Ok. Se aduna fluturii in stomac. Un pic rau. Pap ceva din cele interzise, doua guri cat sa ridic glicemia. Apoi cobor la cabina.

CASA_ELIAD_VECHE_ISTORIC_2
Casa Eliad cea veche 🙂

Acum, intr-un film, scena ar arata cam asa: ceata si atmosfera eterica prin care merg eu spre mine, cea de acum 20 de ani. Castigam un premiu si eram invitata pentru prima data la Casa Eliad, o carciumioara pentru artisti, cu scena si toate cele pentru concerte live. “Pe vremea aceea” nu existau cluburi in care sa se cante cu atata usurinta. Imi amintesc si de prima mea emisiune filmata acolo. Mi-l amintesc pe Valeriu Sterian si pe multi dintre artistii cu care acum am bucuria sa impart muzica. Eu cu ochii mari. Sociolog in devenire. Care cateva luni mai tarziu se lasa de cantat. :)))

Se schimba cadrul, gata cu filmul, sunt la cabina, cred ca Make imi face semn ca in 2 minute incepem, aud discursul dnei Alice Barb si merg catre scena.

Timpul se comprima si am avut curaj sa spun asta public. 20 de ani s-au comprimat intr-un spatiu care a inceput sa nu mai aiba timp. Cantam in Casa Eliad, culmea, in aceeasi postura de om cu chitara ca si atunci. Primele 3 piese tremur, dar vine “Cutia pandorei” si incep sa se auda voci minunate.

Primul lucru pe care il tin minte ca fiind cu adevarat real sunt lacrimile de la Luna Patrata. Ale mele, stiti ca nu pot abtine, asta e emotia celor care va asculta pe voi, cei care cantati cu voce tare 🙂

Am cunoscut aseara oameni luminati la minte (asta e expresia mamei si-mi place), am revazut chipuri pe care le am in inima, am inteles ca nimic nu e intamplator in cele care s-au desfasurat, pe scena si in sufletul meu.

Multumesc, Marius Matache, de doua ori: o data pentru jucaria ta aniversara si o data pentru cat te-ai agitat pentru ca toata lumea sa fie bine. Multumesc celor care reprezinta Casa Eliad – Centul Cultural Casa Artelor si care au fost prezenti aseara in mod activ la desfasurarea evenimentului (echipa tare faina!). Multumesc tuturor celor care mi-ati spus “Nu am auzit de tine” sau “Nu stiam de tine pana acum”, urmate de faptul ca va place cate ceva din ce fac (versuri de piese, voce etc) 🙂 Uimirea voastra imi face bine pentru ca nicio intalnire nu e intamplatoare. Nici a mea cu voi, nici a fiecaruia dintre voi cu cantecele mele. Exista un moment pentru fiecare cuvant impartit cu ceilalti. Multumesc prietenelor pentru invitatiile la ceai, pentru flori si pentru imbratisari. Anca, Oana, Raluca, Ileana, Loreta, Amalia – ma bucur de revedere! Daca as bea alcool in perioada asta, as fi pus un pahar cu vin de Samburesti (dietele-s grele, da) 🙂 Na, ca fac si reclama acuma, nu e platita, relax, doar e unul dintre vinurile bune pe care le cumpar de regula. :)))

Alina Manole - foto Giulia production Alina Manole - foto Giulia production

Pentru cine vrea sa citeasca gandurile celor care au fost prezenti, iata mai jos cateva articole aparute deja astazi 🙂 Facebook-ul e mai generos momentan cu ganduri si fotografii 🙂

Daniela Bojinca – Cadou 8 martie

Diana Duca – Seara in care Marius Matache m-a fermecat cu folk

Adriana Sandru –  ziua 8

Meseria de parinte – Cand eram mica imi doream sa cant precum alina manole

Irina Manole – Cantecul e cel mai frumos cadou

Fotografiile de mai jos au fost primite de toate participantele pe un stick, impreuna cu materiale documentare despre Casa Eliad 🙂

Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016 Alina Manole - Casa Eliad 2016

Ne citim pe facebook – facebook/AlinaManoleOficial , ne auzim in fiecare marti la SmartFM si stati pe aproape pentru ca azi am mai facut un pas pentru aparitia cartii mele cu ratoiul magic 🙂

Chef si aripa de ratoi

alina manole

In seara asta am chef de Chilian, am inceput cu Iubi, pe repeat, fara numar, 10 am scos-o din playlist, la mine se numara altfel, acum suna Ursitoare, asta-i piesa mea de suflet pe care regret ca nu am cum sa o ascult ca sofer singur in masina. As cam calca-o, vorba cantecului. Mai si ploua, sa fie cadrul perfect pentru laptoapa si tigari. Lumina e o problema cand nu ai led sub tastatura, dar am Luna aprinsa (la propriu, e veioza). Haiti ca s-a terminat piesa. Acum “Intoarce-te cand dorm“. Nu schimb. Ma mai uit la flori. Am primit azi un buchet de poveste. Sta impartit in toata camera cu chitare si carti.

(…)

Cred ca scriu greu. A inceput “Chiar daca“. Ioi.

(…)

Si incepusem sa scriu despre faptul ca eu cred ca ma iubeste cineva de … mai sus 🙂 Nu de alta, dar ratoiul s-a mai inaltat cu o aripa si s-au mai adunat bani pentru carte. Si, exact ca ceilalti nebuni de care am scris in decembrie, nici acum nu pot sa zic nume in public. Asa ca sper sa citeasca blogul asta. Multumim, si eu si ratoiul! 🙂

E deja 2? Bun asa! Ce-i pasa lui Dodo ca eu ascult la maxim in casti “So why“? 🙂

Mai sunt putine bilete pentru 20 martie. Vreo 15…cred. Multumesc prietenilor, nebunilor care vin sa ma vada altfel decat de obicei. Si mai e timp pana atunci…ohoho! Am vazut un comentariu tare fain al cuiva care a dat “share” anuntului de concert. Suna cam asa: “O tara de pierdut mintile daca n-ar fi si Alina…” . Si eu care zic la fiecare concert ca-s pacatoasa si sa nu ma ia nimeni in serios 🙂

Saptamana viitoa…aici am intrerupt scrisul caci Dodo a sarit in sus din somn si s-a uitat spre fereastra. Eu cu ochii in laptoapa si castile cuplate…deh. O fi venit vreun zburator? Iara l-am scapat 🙂 Sau o fi vreun semn. Sa nu spun ce fac saptamana viitoare. Saptamana asta am alergat mult mult…si nu-mi pare rau.

“Pasaport pentru suflet” . Tot Chilian. Apoi cred ca “dau pe liniste” si ma joc un pic, poate vine somnul. Ma culc cu florile azi, cu cartile si Luna veioza. Dormitorul mai poate sa astepte.

Martie 5.

Alina Manole

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 2 – Canapeaua cu ratoi

canapeaua-cu-ratoi-alina-manole

Capitolul 1 se gaseste AICI.

A trecut ceva vreme, am mai scris un pic din ce s-a mai intamplat dar cumva neadunat. Pentru se adunasera in alte parti prea multe. Acum povestesc dedicat cum mai stau cu aventura cartii mele pentru copii.

Cel mai cel dintre piticii cartii mi-a incalcit creierii pana cand am decis ca 1. vreau ilustratii, 2. vreau ilustratii color, 3. nu vreau ilustratii simple ci reprezentari grafice ale aventurilor din fiecare capitol, 4. da, vreau pentru fiecare capitol, 5. vreau sa gasesc acel ilustrator cu care sa rezonez atat de bine incat imaginea ratoiului din mintea mea sa fie si in mintea lui.

Am mai scris ca, datorita punctului 5, am ajuns la Alina Iftime. Ei bine, nu doar ca e talentata, dar are un “ceva” pe care l-am simtit de la distanta. O energie buna. O blandete. O caldura. Un “ceva”, precum spuneam. A desenat, a editat, a redesenat, a avut piticii ei legat de refacerea a doua planse, mi-a trimis variantele electronice si azi am intrat in posesia planselor originale. Pe care le-am scos si le-am pus pe canapea, asta fiind singurul spatiu in care am putut sa controlez interventia lui Dodo-motanul (curios, ca orice motan care se respecta). Si m-a apucat bocitul de frumusete. Pentru ce ce se desfasoara in fata ochilor mei e frumusete. Astazi, mai mult decat in ultimele luni, mi-am dat seama ca tot ce mintea mea a imaginat in cartea pentru copii poate fi atins cu adevarat. Sprijinul acelor prieteni care m-au auzit vorbind despre lucrurile practice legate de aparitie (da, despre bani e vorba, desigur) este, de asemenea, neasteptat si frumos si udat din belsug cu aceleasi picaturi de ochi. Ca e gura de aer in totalul de efort, care nu-i deloc mic. Piticii lor sunt la fel de frumosi-copii ca si ai mei si…ioi…e intr-un fel asta!

Ma intorc acum la Alina-de-la-Iasi 🙂 Iata unde o gasiti: Alina Iftime Art si Rock Time Handmade (calutii de mare sunt intr-un fel!!) Eu zic sa dati un ochi prin ce fac mainile ei, ca-s tare pricepute!

Cat despre mine…am strans plansele, acum iar le-am scos si ma uit la ele ca la niste bijuterii ce vor infrumuseta povestea ratoiului meu.

Urmeaza etapa finalizarii negocierilor cu tipografia (sau schimbarea de directie daca va fi cazul – vreau eu o carte foarte frumoasa, dar sa fie optimizata pentru bugetul meu si al parintilor…) si intre timp gasirea unui DTP-ist bun ca sa rezolvam si incadrarile 🙂

Cand va aparea … am o data in minte, dar universul le stie el mai bine pe toate… 🙂

Va voi mai povesti ce si cum pe parcurs! 🙂

(Stiu, poza nu e stralucita, dar asta-i telefonul si nu ma pot supara pe el deocamdata)

Jurnalul cartii mele de povesti – capitolul 1

Pun poza cu Dodo pentru ca nu pot sa va arat acum primul desen din seria celor 20 care vor ilustra fiecare capitol al cartii mele de povesti.

Dodo

Aaaa! Da! S-ar putea ca nu toti sa stiti ca am scris o carte de povesti, cu un ratoi simpatic…

Reiau: am in lucru o carte de povesti (poveste de fapt, ca e una si lunga, al carei text e scris demult si finisat proaspat), ale carei ilustratii sunt in lucru, sub pensulele unei artiste minunate din Iasi. In curand o sa va arat si extrase. In curand voi putea sa dezvalui nume si contexte.

Astazi am primit primul desen. Stiam de acum 2 luni ca am ales perfect, ca ratoiul meu are exact chipul pe care mi l-am imaginat.Le multumesc tuturor celor care au raspuns anuntului de pe facebook  sau solicitarilor mele prin e-mail. Fiecare dintre ei mi-au trimis chipuri minunate de ratoi. Unul singur m-a cucerit din primul moment iar astazi…m-am topit cand am pus plansa langa primul capitol al povestii. Da, incepe sa prinda chip o alta nebunie pe care vreau sa o fac, pentru copilul din mine, pentru fiecare copil din voi, pentru copiii vostri. Uff…ma emotionez, fir’ar! 🙂
Am o frantura de fericire. Am zis sa o scriu aici, sa ramana. In timp ce scriu, mintea mea fuge departe, catre toate lucrurile care sunt de facut pentru ca aceasta carte sa apara. Asa cum vreau.
Mai tineti minte anul 2009 si incapatanarea mea de a scoate primul disc altfel decat media pietei? Adica in format digi-pack, frumos, elegant? (Apoi lucrurile s-au schimbat si in piata, stiu 😀 )
Ei bine, legat de cartea aceasta, vreau sa tinem in mana, la final, o editie Frumoasa. Ca multe din cartile copilariei mele (da, a fost de demult, stiu… 😀 ). Cu coperti groase, cu hartie de foarte buna calitate in interior, in culori minunate. O carte eleganta.
Cine doreste sa sprijine aparitia cartii este invitat sa imi scrie. Adresa de e-mail este alina [at ] lunapr [punct] ro.
Da, e ca si cu casa de discuri. Tot de capul meu. 🙂 Acum sa vad cine are curaj la fel de mult ca si mine pentru cartea cu aventuri de ratoi 😀

Fericita, datorita unui ratoi care viseaza frumos si vorbeste cu norii, merg sa visez la ziua de maine, la concertul de maine.

Ioi! 🙂