Posted on

“Alina, tu cand iubesti?”

si somnul nu vine…

de saptamani intregi somnul meu incepe tarziu in noapte, de parca s-ar razbuna Luna in eclipsa pleoapelor mele. adorm ca si cand as fura din timp, din propriul timp, inchid ochii pentru o ora-doua, apoi ii simt deschisi cu vis cu tot inainte sa identific umbre. e toamna de vina, de mod, de loc, de ecou…

in linia secundelor pe care le bate atipic ceainicul-ceas din bucatarie se deseneaza umbre.

“alina, tu cand iubesti?” – m-a intrebat in noaptea asta o fata inca neinflorita, suava ca o spuma de lapte.

“chiar, alina, tu cand?” – ma intreb amuzata in fata naivitatii si a celui de sus, pe care-l stiu razand strasnic.

imi aprind o tigara si ma uit spre mine, in mine, in toate ale mele pe care le port in chipuri de neinteles dincolo de rama in care ma asez, din cand in cand, cuminte, la pozat.

“ un om?” – ma gandeam sa intreb…asta mi-a fost prima intrebare in minte…

dar cum sa-i explic fetei de aproape 14 ani ca mi-a venit in minte o minge mica si albastra de cand aveam varsta ei…ca apoi m-am gandit la niste frunze-oglinzi…si la niste petale de cais dintr-o cutie mica…si la un scris de mana…

macar daca m-ar fi intrebat cand ma indragostesc…atunci i-as fi povestit ca pretexte se gasesc tot timpul, ca cei mai frumosi fluturi in stomac i-am primit dintr-o fotografie cand inca nu implinisem 17 ani…iar, daca e sa fie vorba de om, atunci una dintre indragostirile de care-mi pasa suficient de mult incat sa-mi aduc aminte, e cea de cateva zile, pentru un cofetar de pe strada icoanei…vindea baclava si ma uitam de fiecare data la mainile lui, cele mai frumoase maini pe care le-am vazut vreodata.

fluturii mei mor lansand in urma urme mai frumoase decat povestile. fluturii pocnesc a nastere dintr-un miracol care, pe masura ce trece timpul, trebuie sa fie si mai special si mai cizelat si mai intens…de asta nu mai aleg oamenii de o vreme ci, uite, lumina lunii de asta-noapte trecand prin geamul meu sau pamantul de azi in care, afundandu-mi tocul grabit de drumuri, m-a amprentat cochet, cu scartait usor de nisip…

“alina, dar tu cand?“

si imi dau raspunsul cu sinceritate “nici acum”, asa cum am raspuns si mesajului de pe facebook in noaptea asta.

Posted on

pila de la vodafone

de 2 saptamani incerc sa rezolv transferul dintr-o retea telefonica in alta. de la cosmote la vodafone  ca sa fiu mai exacta. si daca cei de la cosmote ma pun la plata pentru intreruperea contractului cu 1 luna mai devreme decat finalul lui legal (ok, bifam si asta, cateva milioane in plus, la naiba! 🙂 ), cei de la vodafone manifesta o atitudine cel putin surprinzatoare. ori nu vor 3 abonamente noi si deloc mici, ori pur si simplu au o defectiune in sistem 🙂

povestea a inceput cu telefonul dat la relatii cu clientii. am primit pe mail apoi o lista de abonamente disponibile din care sa-mi aleg ce vreau, pe masura nevoilor mele. ok, am ales, am raspuns e-mailului cu lista frumoasa si cu intrebari firesti legate de telefoane si de suplimentele de internet mobil. au trecut cateva zile…niciun raspuns. am sunat din nou. mi s-a cerut sa forwardez raspunsul meu, apoi s-a cerut numarul de telefon si, la schimb, am auzit “veti fi contactata”. cum asta nu s-a intamplat vreme de alte cateva zile am sunat din nou. aceleasi proceduri si un mini-succes: am fost sunata in cursul aceleiasi zile de un teribil vanzator de servicii care mi-a dictat telefonic ofertele existente. ba chiar am primit si e-mail cu formularele, “cu cat intarziem mai mult cu atat nu ne decidem” – formula spusa de domnul respectiv care deja ma luase la telefon cu “tu ce telefon vrei?”, spre surpriza si socul meu major (m-am consolat cu gandul ca vocea imi suna tanara, corectura mea cu “dvs”  nu l-a impresionat oricum).

cum nu decid singura si e vorba de firma, m-am sfatuit cu asociatul referitor la oferta primita. cum initial (primul e-mail de care spuneam mai sus) decizia pentru unul dintre abonamente era alta decat cea ofertata, situatia a fost analizata in termeni de cost si evident am decis sa pastram optiunea 1. da-i si scrie e-mail, again. niciun raspuns. la telefonul de contact…casuta vocala. am lasat mesaj.

acum nu stiu ce sa fac. sa mai sun o data, sa ma dau virgina in ale comenzilor, sa reiau traseul? ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat? sa sun si sa povestesc (din nou) la telefon unui operator saga asta si apoi sa fiu transferata catre un al 3-lea agent de vanzari? sa ma duc direct la o reprezentanta unde face-to-face sa am discutii peste discutii? sau, traditional romanesc, sa…caut o PILA?! 😀

ultima varianta mi se pare trista, penibila, revoltatoare, dar devine pe deplin pertinenta in contextul asta romanesc, in care incerc sa optimizez un traseu de transfer de la un operator caruia i-am fost fidela 5 ani la un operator caruia nu ii pasa oricum intru sau nu in sistemul sau (3 abonamente dintr-un foc, nice!) dar de care am nevoie. hm…

sau sa ma duc la orange?!

Posted on

opinie personala despre festival

se apropie recitalul de la vama veche, am fost programati sambata, 23 iulie. ca in fiecare an vom canta o piesa proaspata (cel putin una). legat de festivalul de anul acesta s-au exprimat multe opinii, unele pe facebook, altele ca si comentarii la articolul care anunta programul de anul acesta.

cum nu cred in taceri si imi asum deciziile personale, voi scrie aici ce cred in general despre manifestarile culturale de masa: cata vreme exista un organizator care se ocupa de toate cheltuielile asociate unui festival, ramane la latitudinea lui sa decida cine sunt performerii si ordinea lor, cu atat mai mult cu cat vorbim despre o manifestare cu intrare libera. exact aceeasi opinie (organizatorul decide) mi-am exprimat-o cu privire la festivalul “om bun” din decembrie (s-a discutat chestiunea “absentei” mele chiar in cadrul unei emisiuni la radio lynx) sau cu privire la gala cu acelasi nume din luna mai, sau cu privire la tot felul de festivaluri de gen din romania. am mai vorbit despre asta, cu aceeasi sinceritate, mai demult, in cadrul interviului din 2009 (iata ca raman constanta) de pe hotnews. nu stiu daca sunt unul dintre putinii sau multii artisti care gandesc asa. s-ar putea ca dincolo de deschiderea si toleranta’mi caracteristica sa conteze faptul ca stiu ce inseamna sa organizezi concerte sau evenimente si ce munca si ce stress si ce agitatie presupune si ce decizii, unele grele. de fapt sigur e asta.

m-ati intrebat ce parere am despre mixul folk-alte genuri, aparand cu precadere referirea la puya si guess who si mult mai putin la sectiunea rock. este din nou decizia organizatorului daca vrea sa diversifice manifestarea pe care o plateste si sa invite pe langa artisti folk si alti artisti din alte zone, dar sa nu uitam ca prezenta la festival inseamna pe de o parte decizia fiecarui artist sa cante intr-o astfel de manifestare comuna si pe de alta parte decizia fiecarui spectator in parte daca vrea sa faca drumul pana in Vama Veche si sa vada toate recitalurile sau doar o parte din ele. in ceea ce ma priveste, am acceptat sa fiu pentru al 5-lea an consecutiv pe scena de la Vama. e  o decizie personala. cat despre recitaluri…de-abia astept cateva dintre recitalurile din festival. pe altele nu le astept la fel de mult. o chestiune de gust, subiectiva, ca a fiecaruia dintre cei care ascultam muzica.

ma intreb cati dintre artistii prezenti anul acesta au exprimat opinii legate de festivalul de anul acesta. intrebarea e retorica, evident… :)

de-abia astept sa ma intalnesc cu voi, cei care veti veni, cei care depasiti, prin decizii personale, orice nemultumiri pentru a fi alaturi de noi. asta ma face sa ma inclin si sa sper ca ne regasim de fiecare intr-o mare de … orice 🙂 sa ne regasim sanatosi si in putere! va imbratisez cu drag!