Mare de Ianuarie – o săptămână de solitudine

Asta scriam aseară. 🙂
Am cea frumoasă Lună care încheie prima lună din an și cea mai frumoasă primă poveste a acestui an. Am ales să răspund unei invitații primite anul trecut de a simți marea de iarnă și am spus Da. Am avut și ajutor în decizie, 2 zâne bune, căci e greu uneori să ieși din confortul orașului și să te duci în sălbăticie, de capul tău. Am ales un interval de timp, am fost adusă de prieteni (mulțumesc Laura, Marius și Cosmin) și am ales să stau singură, în pustietatea unui țărm de mare, într-o casă frumoasă căreia i-am spus “castel”, cu chitara și caietele mele. În fiecare zi am avut câte un anotimp, în fiecare zi s-a întâmplat ceva special. Am avut o singură zi ruptă de locul acesta din cauza viscolului de miercuri, când zona a rămas fără curent, nămeții au ascuns drumul iar gazda a decis să vină, să mă scoată din casă și să mă ducă la adăpost până revin lucrurile la normal.
Am avut curcubeu, am avut peisaj alb-negru întrerupt de un apus în toate culorile, am avut furtuni pe mare de diverse intensități, am avut zi cu soare de stat în pulover, am avut viscol, zăpadă și frig. Le-am simțit pe toate, le-am auzit deasupra și în jur, le-am văzut de la câțiva metri de mare, pe un țărm ceva mai înalt decât plaja. Am auzit sunete necunoscute, am avut liniștea pe care nu o mai știam posibilă. Am scris puțină poezie, dar am compus mult. Am cântat, ore în șir fără oprire. În prima zi în șoaptă (încă mai aveam vecini și betoane în minte) apoi am crescut volumul și am lucrat vocea, am acordat-o, i-am dat ce avea nevoie după 1 an de disconfort. Am muncit, zi/noapte, pentru ce veți auzi în concertele viitoare.
A fost greu să explic câtorva oameni apropiați că nu mi-a fost frică, nu m-am plictisit, nu mi-a fost dor de nimic, nu mi-a lipsit nimic din lumea mea obișnuită. Poate că rezervele de egoism, oricum puține, le-am consumat săptămâna aceasta…cine știe?! Ce știu este că am trăit o libertate rară și mi-a plăcut cu mine însămi iar ăsta e un semn de echilibru dacă mă întrebați. 🙂
V-aș da acum din energia mea și a Lunii Pline la care îmi arunc ochii din când în când. E lângă mine. Două solitudini simpatice. 🟨🌕

Am văzut doar 4 oameni în intervalul acesta și foarte puțin. Au înțeles cu toții nevoia mea de mine și le mulțumesc pentru cât de departe au stat și m-au lasat în banii mei. Nu degeaba mi-au devenit dragi și s-au lipit de sufletul meu încă de la finalul lunii august 2020: Marian Scarlat (gazdă minunată), Cornel Suciu, Cristi și Andreea Panait.
Voi spune și unde am fost, ca să știți unde puteți veni atunci când va fi sezon și cald și bine: Complexul Răsărit, Corbu. Poate nu în casa aceasta, deși este și ea disponibilă vara, poate într-una dintre camerele complexului, poate cu cortul sub pomi. Ce veți avea cu siguranță va fi o plajă sălbatică, o mare cu ape mici și curenți puțini și o atmosferă tihnită. Despre extrasezon nu știu ce să vă spun, întrebați și voi dacă vreți vreo săptămână sabatică.

Asta scriu acum, înainte să public articolul. Aseară m-a furat Luna un pic.
Am primit cadou un răsărit, privit pe îndelete, și ceață. Două tablouri pe care nu le avusesem până acum. E ultima zi. Prietenii vin să își recupereze lunatica.

Îmi va fi dor. Mă voi întoarce.
Mulțumesc! 🙂

Luni, 9

cand am adormit cerul se pata cu galben. blocurile mici aveau inca umbre pe ferestre si pasarile incepusera galagia. ochii mi se inchideau de somn dar chicoteam in perna de bucuria de a auzi dialoguri muzicale primare, nepretuit de frumoase. plus o amintire, care ma va urmari intotdeauna: prima mea dimineata cu pasari, din vremea liceului, cand ma prinsesera zorii invatand pentru bac (ioi, cati ani au trecut de atunci….). atunci am simtit “cumva” miracolul pe care l-am regasit apoi in verile cu rasarit de asfalt.

nu e noutate ca nu-mi plac verile. caldura e singura si asta se suprapune peste singuratatile mele ( e un conflict pe undeva 🙂 ) . noroc ca diminetile cu pasari compenseaza mult. uneori mai mult decat diminetile cu oameni.

in ultimele zile am resimtit din plin finalul muncilor de jumatate de an. am fost prevenita: te va durea fiecare cm de carne,  chimiile toate vor fi date peste cap. fara avertismente au mai fost efecte secundare. in schimb…telefonul nu a mai sunat de 37 de ori pe zi (acesta a fost maximul inregistrat la un moment dat ), n-am mai intepenit in fata laptoapei sau nu am mai facut drumuri multiple cu taxiul in tot felul de colturi de Bucuresti. maximul de relaxare l-am atins cumva sambata. cu toate chimicalele inghitite si care m-au tinut cuminte, a existat meci de tenis, un film minunat (the grand boulevard hotel) si o cina de sarbatoare, cu calorii la pachet. da, m-am “premiat” 🙂

am crezut ca imi va fi greu sa spun “gata, a trecut”.  m-am inselat. pana si de asta am fost prevenita: dupa cateva zile vei incepe sa te gandesti la ce faci mai departe, vei imagina din nou o “jucarie”. … e adevarat, domnule Mitran….

ce nu mi-a placut deloc, dar deloc, mai mult in ultimele doua luni, au fost cateva chestiuni administrative: faptul ca a trebuit sa-mi fac cumparaturile, ca a trebuit sa gatesc, sa spal vase, sa fac ordine. mi-a displacut si singuratatea, desi numai timp de cuplu traditional n-as avut printre hartii, contracte, banci, repetitii, planificari. sigur insa as fi avut cui sa ma plang si…da…as fi fost o partenera groaznica 🙂

ce-mi place acum este ca, uite, e Luni, motanul doarme pe scaunul de langa mine, am o amortire pisicoasa in picioare si o sa ies din casa pentru ca vreau nu pentru ca trebuie 🙂

380

un trifazic la doamna ca mai are un pic si se intampla scurt-circuite in cartier. 220-ul nu-mi mai ajunge, e clar, pentru incarcarea bateriilor.

insomniile stau bine-merci in noptile mele. norocul meu e ca soarele apare mai devreme si am inceput sa prind rasarituri minunate.

de insomnii profita activitatea de comunicator si designer. sociologul se uita la mine din oglinda, artistul se activeaza numai cand repeta.

de duminica incoace se intampla lucruri frumoase. oglinda cadou cumparata si montata (pentru mine oglinda e ca televizorul, optional, in prima seara m-am speriat trecand pe hol… :D), bilet la Peter Gabriel (cadou primit in seara de luni de la Emilia, Luciana si Anamaria), ieri un telefon si invitatia ca vineri sa inregistram pentru emisiunea Garantat 100% (ma bucur tare!). nu, nu stiu cand se va difuza emisiunea care sa includa momentul nostru. n-am intrebat. 🙂 ceea ce stiu sigur este ca mergem in formula in care am inregistrat albumul nou: Alina Manole (alt solist n-am avut 😀 ), Raul Kusak (pian), Claudiu Purcarin (tobe), Dan Nicolau (trompeta), Adrian Flautistu (contrabas)

saptamana se va termina cu concertul de la Teatrelli, sold-out. plecaciune si drag cumparatorilor de bilet!

intre timp sunt o multime de detalii de care trebuie sa ma ocup in legatura cu lansarea de album. atat de multe ca, la un moment dat, vazandu-ma din exterior, mi-am dat seama ca e bine sa ma abtin cand sunt intrebata “ce mai fac”.  vai de prietenii mei! le fac capul calendar! 🙂 cer iertare anticipat! 🙂

saptamana aceasta sper sa pot anunta data de lansare a albumului. planetele trebuie sa fie aliniate corespunzator insa…

saptamana viitoare sigur voi anunta inca ceva, care tine de zona profesionala 🙂

anunt de acum, ca tot mi-am amintit, ca spectacolul “Joia Pacatosilor” va avea inca o reprezentatie in aceasta primavara, in luna aprilie. tot in bucuresti, nu mai am cum sa plec de-aici prea curand…

pentru ca poate va plictisiti seara acasa in timp ce eu muncesc (vai, cum suna asta!! 😀 ) va anunt ce evenimente sunt in perioada urmatoare in Puzzle:

– 21 martie – concert Blue Nipple Boy
– 22 martie – Fun & Dance Night cu Sanziana si Trupa Lucky 13
– 24 martie – “Cantice’n Cerc” – Raul Kusak/Adrian naidin – reinterpretare jazz Maria Tanase
– 27 martie – “Cea mai frumoasa…” – concert Marius Batu(Poesis)
– 28 martie – trupa Modiwo – pentru prima data la Bucuresti – world music
– 29 martie – Fun & Dance Night cu Silviu Pașca | The Guy
– 30 martie – concert Proiectul Tivodar
– 4 aprilie – concert extraordinar Speak Floyd
– 5 aprilie – Fun & Dance Night cu Desperado
– 10 aprilie – concert Partizan
– 11 aprilie – concert Coma light (acustic)

am scris aproape dintr-o suflare (doar cat aerul inspirat, cel expirat vine dupa ce apas “publish”)

poza acestui articol imi aminteste de momentele in care las totul balta si cant. abia astept ziua de sambata! 🙂

sa aveti primavara faina si sanatoasa!

astazi nu vii – versuri si un pic din altele

tot circula stirea cu “blue moon”… de fapt un fenomen de luna plina de doua ori intr-un interval scurt de 30 de zile…asta-noapte era suficient de aproape de pamant incat sa fie far luminos. far pentru navele care nu-si mai stiu directia si pentru cei care-si aduna, de peste tot, bucatile de suflet. da, eu si luna, nimic nou.

a inceput si toamna intr-un fel, si vestea asta circula…eu ma simt blocata intr-un decembrie din alt an, din alta viata…ce zi e azi?

o alta piesa, alte versuri ale subsemnatei, continui seria albumului aparut anul trecut

astazi nu vii – m/v alina manole (album dragoste in 3)

te-am iubit de tot si-n toate…dragoste cu mere coapte

cu copii pictati pe tavan in camera fara geam

eram cu tine, mi-erai tot, desi spuneam ca nu mai pot

te-am iubit cu dracii toti si i-am tras pe roti

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…

te-am iubit demult de tot…de la rasarit la nord

ne certam cine-i mai cald sau mai bun sau mai inalt

eram cu tine si atat…cum mi te agatai de gat…si urlai ca un dement

cand spuneam ca-mi esti absent…

ref: te-am iubit de tot si-n toate, tu spuneai “nu se mai poate”

n-aveam timp, nu, n-avem timp, nu, sa gonim pe asfalt, sa ne fie cald,

sa citim poezii…si-uite astazi nu vii…uite astazi nu vii…