acum, ca ma simt mai linistita ca testul americanilor cu bomba supersonica a reusit (intre timp china plaseaza pe orbita sateliti unul dupa altul si am senzatia ca incepe un joc de dame pe undeva pe sus), dupa ce am rasuflat a usurare ca (tot) americanii au dejucat planuri de atentate la casa alba cu arme fabricate la cugir, dupa ce mi s-a reamintit intruna saptamana asta ca imprumuturile de 400.000 de euro sunt posibile (nu inteleg de ce uitasem asta) si ca mircea geoana exista (?!), pot sa inchei saptamana si sa incep una noua. e ora potrivita, cand nici duminica nu mai e duminica si nici lunea nu apasa pe umeri.
faptul ca imi amortesc doua degete de la mana stanga nu e promitator. intotdeauna am spus ca moartea incepe devreme, ca ne facem noi ca ploua dar ne preschimbam pe masura ce trec anii in niste electrocasnice ruginite, cu depuneri de calcar si improvizatii cu calti ca sa astupam scurgerile de energie. de ce nu am primit la nastere un certificat de garantie…nu stiu! 🙂 evident, s-ar putea ca amorteala sa vina de la faptul ca am stat in cot 😀 sau poate…se schimba vremea! asa ajung la telefonul unei prietene care mi-a reamintit ca de fiecare data cand am concert la Cluj acolo incepe sa ploua, sa ninga sau se face brusc foarte frig. prognoza anunta doar nori de data asta…dar cum si astia vin dupa niste zile clare…da, e ceva suspect!
oricum, incepe o saptamana gol-goluta, numai buna de-mbracat cu timp personal, utilizat pe masura posibilitatilor.
nu stiu pentru ce sa ma bucur mai mult: ca plec, cu cine plec, unde plec, de ce plec?