poti sa dai vina pe mine

poti sa dai vina pe mine

daca vrei, poti sa dai vina pe mine
pentru ce nu merge, pentru ce nu se misca
pentru ca nu te mai iubeste
pentru ca ai copii suparati
pentru ca nu ai prieteni buni
si ca te doare capul din cand in cand
poti sa spui ca am luat eu tot
toate miliardele de drumuri, de vise, de oameni
si le tin in dormitor, pe raftul de jos
poti da vina pe mine ca sunt asa cum sunt
suficient de cumva
de altfel
si de naiva
cantand despre asta
in lumea mea
acolo unde se intampla
de fapt
sa am un singur drum
cu miliarde de vise si de oameni
printre care si tu

sunt alina manole si sunt o pacatoasa

fuga pe deal

ma pricep sa rasfat mai bine decat sa fiu rasfatata. chiar si in vizite. de data asta nu mi-a mers…

prietenii care m-au “rapit” din Bucuresti, au avut strategia optima pentru reusita: au facut invitatia o data, de doua ori, a treia oara au spus “venim in Bucuresti vineri, te luam si gata”. tonul imperativ a doborit stilul meu nemiscator de “uichend”… ๐Ÿ™‚

si iata-ma vinerea trecuta, in plina saga cu o reparatie de teava (mesterul suna intotdeauna de cel putin 3 ori la usa pentru ca niciodata nu face ce trebuie….dar asta e alta poveste), cu un inceput de raceala, pastile cumparate si bagaj facut, cum astept sa fiu preluata de la domiciliu. pana cand am ajuns nu mi-a venit sa cred ca am iesit “din barlog” ๐Ÿ™‚

si a inceput rasfatul intr-o casuta de poveste. culinar a fost rasfat absolut, pentru ca prietena mea, dincolo de profesii liberale, este o priceputa in ale bucatariei…mama-mama! am abandonat dieta din prima zi in favoarea unui bors cu perisoare genial (preferatul meu din toate timpurile)…a doua zi n-am rezistat unui mistret impanat cu toate aromele … si tot asa…. ๐Ÿ™‚ cu greu am reusit sa obtin aprobarea de a spala vasele…(asta fiind singura activitate negociata, ca in rest …. numai semne de “interzis”! ) ๐Ÿ™‚

rasfatul de aer a venit din faptul ca am mers pe dealuri, printre livezi, pana undeva pe o culme (inca) tomnatica unde ochii nu aveau pe ce sa-si opreasca retina…iar cand nu am facut plimbari am stat pe terasa in soare. soare, nu ceata, asta da intamplare frumoasa la pachet!

rasfatul de joaca a venit la pachet cu ceilalti membri ai familiei, patrupezi, cu chef de mangaiat sau de joaca. asta da terapie!

rasfatul de suflet a venit din povestile de seara, asezate, despre toate lucrurile despre care mai pui din cand in cand un status pe facebook ๐Ÿ˜€ despre viata, oameni, sistem de educatie, calatorii, politica, social, destine, valori, vise, planuri.

rasfatul de poezie s-a tradus in fiecare noapte in camera japoneza unde am dormit (la propriu, nu la figurat), la lumina unei lampi din sare, cu stiloul meu grena si foile mele si gandurile toate…

singura problema a fost raceala, tinuta cat de cat sub control de medicamente. ea m-a toropit un pic duminica vreo 2 ore si m-a tinut in pat la somn. in rest am fost matinala, ca prea a fost frumos.

luni m-au adus in Bucuresti, resedinta lor e tot in Capitala, doar casuta asta e mai departe de Bucuresti si inca nu se indura niciunul sa se reintoarca mai mult de 1 zi-doua in asfalt. ii inteleg perfect!

am revenit la teava mea “reparata” de 2 ori in 3 zile, astazi astept o alta echipa de mesteri, cel mai mult s-a bucurat dodo ca m-am intors, raceala m-a pus in pat aproape instant cum am intrat in casa, m-a adormit, apoi m-a cam speriat un pic cu sange din nas. astazi m-am trezit cu soarele in ochi si am zambit, iarna tot nu mai vine si cumva nu ma mira…

ieri vorbeam cu prietenii mei sa merg acolo si cand vor inflori merii, sunt livezi nenumarate si in curte si peste tot…nici nu-mi pot imagina bucuria de floare … si de-abia astept!

am inceput anul cu o calatorie…hm…deja suna bine!

pe 1 februarie – primul concert in Bucuresti! detalii acusi ๐Ÿ™‚

despre experienta ceaunelor

experienta aceasta merita sa fie povestita cel putin pentru ca in noaptea de sambata spre duminica nu ma mai lua somnul ๐Ÿ™‚

am stabilit ce gatesc, am stabilit pasii, am trimis retetarul pentru stabilirea cantitatilor finale, m-am trezit la 7 si jumatate, la 9 fara un sfert eram la locul faptei. dimineata, inca racoare, cafeaua pe terasa, fasolea deja la fiert, cocosii la randul lor in proces de fierbere, legumele taiate. da, am primit ajutor, ca ceaunele sunt uriase.

si ne-am apucat. am inghitit fum cat pentru 2 baxuri de tutun, am baut litri de apa. am gatit.

nu partea asta merita povestita ci bucuria de a vedea oameni mai mult sau mai putin cunoscuti care au vrut sa pape ce-am facut eu. sau faptul ca dupa 50 de minute primul ceaun cu bors de cocos(h) era aproape gata si ca da, la buna inspiratie a lui horatiu, cand a inceput aventura culinara, am gatit mai mult astfel incat sa mai existe un “ceaun de rezerva”. sau bucuria de a pune in castroane si farfurii pentru cei veniti la masa.

i-am cerut scuze taximetristului la intoarcerea acasa pentru fumul din hainele mele. mi-a spus “lasati, doamna, ca se vede ca ati muncit astazi” si m-am gandit la cei care ma hranesc atunci cand ies in oras. am stat ore langa focuri aprinse pe o caldura mare rau (nu ca in bucatarie ar fi mai racoare), aveam picioarele umflate, ma durea capul, aveam ochii mici si o oboseala maxima. unii fac asta in fiecare zi. am constientizat asta asta-noapte (sau dimineata, in fine) cand m-am intins in pat. nu e o meserie usoara, oricat de asumata ar fi ea de cei care chiar au ce cauta in bucatariile publice…

am trait o zi minunata, asta cu siguranta. mi-era dor sa gatesc si sa impart papa bun pentru prieteni. a fost o premiera pentru mine sa gatesc in spatiu public. am avut emotii cat china ๐Ÿ™‚

sa va fie de bine! ๐Ÿ™‚

multumesc lui horatiu pentru invitatie, multumesc tuturor ajutoarelor mele de la copac, multumesc celor care au facut poze ca sa ma vad apoi in actiune (e o ipostaza noua, cum sa nu vreau poze?!), multumesc prietenilor ramasi in bucuresti si care au venit pe canicula la racoarea de sub copacel si care au inhalat si ei o parte din fum ca sa fie langa mine.

si, daca tot v-am hranit un pic, sper sa ne vedem joi, la clubul taranului, la spectacolul “joia pacatosilor” , ca sa hranim si sufletul ๐Ÿ™‚

inca un hologramist :)

la un moment dat se incetatenise ideea ca doar cine are album e artist. nu o sa scriu ca nu-i asa, doar voi spune ca holograma este supraestimata cand vine vorba de activitatea unui artist. da, adevarat, holograma arata in “zilele noastre” faptul ca artistul pune bani deoparte si plateste studioul de inregistrari si productia – ma refer aici la artistii independenti, care nu apartin nici unui gen “de masa” nici, implicit, unei “case mai mari”. in plus, holograma trimite acasa la ascultatori si fani piese ingrijit orchestrate si inregistrate in conditii decente.

dar nu, holograma nu substituie nimic din scena si din ascultatorii captivi ai unui performer muzical…

de aseara incoace marius matache a intrat “in randul lumii” muzicale cu un album. asta nu-l face nici mai bun nici mai talentat decat este deja ๐Ÿ˜€ lansarea a fost la excelsior, loc frumos ca doar e teatru, cu o regie simpatica foc si cu maestru de ceremonii priceput in a mestesugi cuvintele: laurentiu ghita. make emotionat ca naiba, prezentand piesele ca pe niste gustoase bucate din hala imaginata pe scena. prieteni multi in sala: artisti, bloggeri, oameni de radio. cu alte cuvinte, exact cum trebuie sa fie o lansare.

make pleaca si in turneu, a scris deja despre asta la el pe blog

am cumparat albumul, il ascult si imi ofera buna dispozitie si o usoara aducere aminte a serilor din spice (asta pentru cunoscatori) ๐Ÿ™‚ e un album folk, tonic, cu doza “de dragoste” atat cat trebuie, cu umorul care-l caracterizeaza pe autor. si cu versuri faine, ca stie sa le-aleaga. ๐Ÿ™‚

greu sa povestesti despre un om pe care il stii de multi ani…ca-ti vine doar sa te bucuri pentru el si atat ๐Ÿ™‚

felicitari, doctore! (in chimie, pentru cine nu-l stie suficient) ๐Ÿ˜€

si cu emotii cu tot, ale lui adica, o inregistrare de la medias

mai stau un pic… :)

a inceput anul??? dejaaaa?????????????? ๐Ÿ™‚

eu pot sa mai stau un pic? ๐Ÿ™‚ o fi fost revelionul pe gustul meu, dar absenta ingredientelor gastronomice de sezon in perioada de sarbatori m-a facut sa simt frustrari destule. bine, am avut cu ce sa le compensez ๐Ÿ˜€

sa explic si de ce as mai ramane un pic in calendarul “vechi”. craciunul pe rit vechi e brusc mai frumos intrucat am inceput sa pap si normal. adica stomacul meu s-a resemnat sub bombardamentul de medicamente sau a inteles ca cel mai destept cedeaza, una din doua, cert e ca m-a mai lasat in pace.

am inceput sa “inviu” cam de vineri incoace si rezultatul a fost un “uichend” plin-plin de prieteni si de drumuri, cu aniversari, cu haladuiri, cu rasfat, cu ras din tot sufletul, cu cadouri primite pe neasteptate, cuย  – in sfarsit – un pahar cu alcool nu cu apa inchinat noului an. in plus, sambata am fost si la studioul tapinarilor, unde am inregistrat una bucata minunata piesa ce va aparea pe albumul mai devremenumitilor, pe 4 februarie. asadar si munca si muzica si socializari intense, zici ca au venit sarbatorile in sfarsit!

bine e sa fii cat de cat sanatos! ๐Ÿ™‚

si ca tot vorbeam de craciun pe rit vechi, cum sa nu-ti placa si mai mult cand iesi in oras, in ultima zi inainte de muncile corporatiste, duminica, bleah, e uscat si negru, stai o vreme la povesti cu oamenii, apoi cand sa plecati acasa…alb! ๐Ÿ™‚

pentru ca totusi majoritatea celor pe care ii cunosc sunt oameni cu repere de timp clasice si eu, oricat de mult as glumi, ma raportez la 7 ianuarie ortodox nou …LA MUUUULTI AAAANI Ioaneilor (mix de gen, da?). Sa traiti avand grija de numele vostru si sa nu-l faceti de ras! In plus, cine zambeste astazi va zambi tot anul, asa ca sa va vad pe toti, indiferent de nume, cu gura pana la urechi pe strazi!

cu dedicatie pentru sarbatoritii mei ๐Ÿ™‚

pregatiri, alergatura si muzici

buuun….am zis ca daca nu scriu acum nici nu mai apuc sa fumez si eu linistita o tigara ๐Ÿ™‚

zile incarcate, au trecut cu bine, renul mic e vioi, ma bate pe mine la cap cu menu-ul pentru seara de Ajun, cand ne vom aduna prietenii care au fost alaturi de mine in 2012 ca sa … stam, sa ne facem cadouri simbolice si sa bem un pahar de vin alaturi de …turte moldovenesti cu nuca, poale-n brau si alte desfatari de sezon ๐Ÿ™‚ anul asta cred ca fiecare trebuie sa pregateasca o colinda, m-am gandit eu mai bine ๐Ÿ™‚

vremea nu e atat de urata incat sa nu iesi din casa, lipsa taxiurilor ma cam rupe atunci cand nu pot suplini distantele doar cu metroul, am fost la cateva concerte cat sa acopar toata gama de nevoi de sarbatoare, de la rock la colind, nu am facut toate cumparaturile si mi-e o lene monumentala…

nu prea am inteles ce s-a intamplat cu brazii de anul asta. abia azi am vazut in zona pietei cateva exemplare, chestie care mi se pare un pic ciudatica. a merge la un hypermarket de tip bricostore pt asa ceva mi se pare un prea mare efort. vad eu maine insa, azi merg la inca un concert si acusi fug ca sa am tot timpul de circulat in regula.

asta-noapte, cand ma uitam in lungul bulevardului cu clopotei luminati, am avut senzatia ca tunelul se termina in curand si ca va veni si lumina, acea lumina de care mi-e al naibii de dor ๐Ÿ™‚ e si asta un soi de sfarsit al lumii.

am fugiiiit!

vise cu “De” (Niro, de exemplu)

e zi de sarbatoare asa ca voi fi cuminte, nu voi scrie prostii… ๐Ÿ™‚

la multi ani Andrei si Andree! sa traiti frumos cu numele vostru special, sa aveti grija de el si sa-l sarbatoriti frumos astazi, cu atat mai mult cu cat e liber de la stat…

in mod egoist, daca dati o fuga pana la Sinaia, maine va cant in Kuib ๐Ÿ™‚

bine, si asta noapte s-a petrecut frumos, ca doar era ajunul Sf Andrei, cel cu spiritele rele de alungat cu usturoi sau cu muzica faina. “civilia” mi-a prins bine, am mers la BiMS, am dansat (!), mult (!), am baut doua sticle de apa plata (calda, cei de la bar m-au intrebat “canti azi? ca numai atunci cand canti ceri apa Calda ๐Ÿ™‚ ), am zambit muuuuult si mi-a fost tare bine, cu prieteni in jur. mi-e frica un pic de pozele care vor aparea, nu de alta dar s-ar putea ca nici eu sa nu ma recunosc in ipostaza de tocuri dansante…. ๐Ÿ™‚

in somnul de dimineata (insomniaca si dupa dans…) am visat roma, lansarea nighlosers (acusi o sa fie, doar am avut un preview cred) si pe danny devito, robert de niro si altii cu “de” ceva. bine, mai era cineva pe acolo, dar nu pot sa declar public ๐Ÿ˜€

(da, ok, si pe hugh laurie l-am visat…) ๐Ÿ˜€

un P.S. mic: vine calatoria muzicala in moldova: Bacau – 6 decembrie (The Stage), Suceava – 7 decembrie (Talcioc Cultural), Iasi – 8 decembrie (in Baza)

gata. sa inceapa petrecerile! ๐Ÿ™‚

24

am in laptoapa foldere mici intr-un folder mare care se numeste concerte. fiecare folder mic are o data corespunzatoare zilei de concert din bucuresti sau alte parti. am 4 foldere cu 24 ๐Ÿ™‚

24 februarie – a fost Dragobetele meu atipic, concert in Bucuresti, cu o feeling si o atmosfera “cumva”. atunci am cantat pentru prima data “de 30 de ani” si “cantec de impacare”. primul a intrat in playlist-ul normal, al doilea a ramas in stand by, cred ca va fi resuscitat ca e momentul

24 august – a fost concertul de la VSLO, in vama veche, ocazie cu care am cunoscut oameni frumosi, cu pitici de nu mai puteam nici eu sa-i numar

24 octombrie – concertul din Vertigo, din Bucuresti, cu mama la concert, prieteni multi, atmosfera pe gustul meu si evident o chestie care sa faca diferenta intre frumos si ne.

24 noiembrie – concertul de azi de la Clubul Taranului. am prieteni care m-au sunat ca nu mai sunt locuri de vreo 3 zile. cu siguranta mai apar. cel putin 4 dintre ele le donam noi cat timp stam pe scena.

mi-ar fi placut ca azi sa am si video-ul de la piesa noua numai ca eu sunt pretentioasa foc si nu prea am cum sa-mi rezolv asta decat innebunindu-l pe Teddy ๐Ÿ™‚ care Teddy munceste si sta prost cu timpul asa ca vom vedea ce facem saptamana viitoare ๐Ÿ™‚

24. evident multiplu de 3 ๐Ÿ˜€

politically facebook

inainte ca procesele de comunicare pe internet sa ia amploare (pentru cei foarte tineri: da, a existat si o asemenea era, nu de foarte demult), discutiile despre politica se intamplau aproape exclusiv pe la cate o terasa, in cate un bar, in grupuri de prieteni. tin minte multe seri/nopti cu discutii despre structuri politice, optiuni, discutii inflacarate, cu polemici ce incendiau spiritele…cel putin pana a doua zi, cand o luam de la capat.

o formula publica de exprimare a opiniilor a fost data ulterior de comentariile pe site-uri (obligatoriu) serioase. apoi pe bloguri, gazduite de intermediari, pe platforme gratuite si … limitate.

acum toate discutiile se poarta pe facebook.

in ultimele saptamani, inflamate de schimbarile politice si de vehementa taberelor oficiale, mobilizate si mediatizate intens, facebook-ul a devenit locul de exprimare a emotiilor politice. gandul de a scrie acest articol a venit dupa o intamplare personala: la una dintre remarcile mele despre unul dintre evenimentele politice, am primit un comentariuย  de forma “m-ati dezamagit profund“, insotit de alte observatii mai putin politicoase. punctez pentru carocotasi ca remarca mea era neutra, fara vreo apropiere explicita de vreuna dintre parti (fapt pe care il evit constient). cum comentariul era deplasat si iesit din contextul subiectului abordat, am recomandat domnului cu pricina sa apase butonul de “unfriend”, ca e mult mai sanatos.

apoi am tot stat si m-am gandit. asa cum barfa are in ea ceva constructiv (de la un renegat citire, ia sa vad, stie cineva?!), facebookul dobandeste in astfel de perioade rolul de a mobiliza opiniile politice ale indivizilor si de a le face vizibile in retelele de prieteni, in avantajul – in definitiv – al exprimarii libere a opiniei. si asta nu e rau deloc, in marea de poze cu mesaje de iubire sau caini maltratati. exclud de aici campania electorala explicita. ma bucura ca ajung sa citesc opiniile politice ale unor oameni cu care nu as discuta niciodata despre subiectul asta din motive de timp, distanta, contexte. daca nu sunt de acord de fiecare data asta nu inseamna ca ii voi valoriza mai putin ci voi aprecia argumentele aduse (in aceeasi exceptie fac cei al caror limbaj e suburban…). ca de asta suntem oameni cu carte…

evident, acest articol nu se adreseaza celor care inca mai povestesc la un pahar de vin ๐Ÿ™‚

de ce nu-mi place sa vad pe youtube secvente de concert

pentru ca orice concert, asa cum incerc sa-l fac, constituie o experienta intima.

pentru ca de fiecare data scenariul de spectacol e un pic altfel si lucrurile se construiesc cu fiecare piesa in parte

pentru ca scoase din context, vorbele pot parea ciudate

pentru ca, repet, experienta de concert e una intima si pentru mine ca artist si pentru cel din fata mea, iar cei care vin la concerte mai mult de o data stiu la ce ma refer

pentru ca platitorul de bilet merita ca ce se intampla acolo sa-i fie adresat lui si atat

pentru ca ochiul si urechea sunt mai destepte decat camerele video de pe mobil

nu vreau sa se vada ca e Altfel tot ce se intampla pe scena dincolo de o etichetare intr-un gen muzical? ba da, vreau, acolo, in orice sala de concert, unde pot sa ma uit in ochii celor care vin. unde sa pot sa le arat, in calitate de artist, ca gandurile lor de dupa, prietenii pe care i-au adus la concert, vorbele scrise pe bloguri si recomandarile publice…conteaza.

e youtube-ul un soi de tester? da, de aceea imi place sa aleg ce apare si cum. uneori gresesc in alegeri si eu. cei mai curajosi vor veni sa ne cunoastem ๐Ÿ™‚

pe youtube exista cateva inregistrari mai recente din concerte. cei care le-au postat m-au intrebat daca le pot pune acolo si le multumesc pentru asta. le multumesc si celor care imi trimit pe e-mail filmarile, pentru vizionat si analizat. le multumesc si celor care ma intreaba daca pot pune piese direct de pe album pe conturi publice. le voi raspunde intotdeauna “nu” si sper sa inteleaga si de ce.

in urma cu 3 ani spuneam “bine ati venit in visul meu” celor prezenti la lansarea de album de la teatrul Ion Creanga. anul asta spun “nu ma trezi niciodata“, ca in piesa de pe albumul ce va veni si va purta numarul 4 ๐Ÿ™‚