O veste, cea mai veste, despre Adalbert!

Lumea Rățoiului Adalbert este delicată și sinceră. Aventurile lui, scrise de mine, citite și de copii și de copiii undercover (părinți sau adulți fără copii) au adus în viața mea o altă perspectivă asupra interacțiunilor de la inimă la inimă. Adică nu m-am așteptat să devină prieten cu atât de multă lume. 🙂 Ce s-a întâmplat însă cu el și cu mine în ultimele luni a însemnat un carusel de nopți nedormite, râsete, bucurie sau disperare. Și totul a pornit de la o idee năstrușnică și de la un Unicorn care s-a înfipt bine cu picioarele în pământ și m-a întrebat: ”De ce nu? ”. Și cum să nu asculți de un Unicorn?

O parte dintre voi veți ofta (adică aceia dintre voi care ați citit cartea): nu am scris (încă) o continuare. Aș fi fost influențată de vremurile astea și i s-ar fi clătinat și lui pământul sub picioarele portocalii. În schimb…haideți să vă spun ce-am făcut și ce prieteni au fost lângă mine.

Copii de toate vârstele, Adalbert are VOCE! I-am dat voce. Și lui și celorlalte personaje din poveste: Faz, Pit, Bizou, Mama Li, Nor-cel-Mic, Vultur, Câine Bun. 🙂 Mai mult decât atât, Rățoiul Adalbert are propria lui aplicație, pe Google Play, IoS și AppGallery, adică poate poposi în telefoanele și tabletele voastre.

Inițial, m-am gândit că i-ar sta bine lui Adalbert într-o carte audio. Izolarea mi-a dus însă gândurile mai departe și alături de mine au venit cei mai potriviți oameni pentru ele. Și un Unicorn, precum spuneam.
Alex Zamfir – programator, om calm și structurat și răbdător în a-mi explica lucruri (mulțumesc, Cozmin Vasile, pentru recomandare)
Victor Panfilov – în studioul căruia am înregistrat vocile pentru că în studioul meu de acasă ajungeau zgomote de bormașină sau de petreceri nocturne ale vecinilor, și Mișa Ungureanu – cu ajutorul căruia am făcut prelucrările brute ale înregistrărilor.
Mugurel Coman – fără de care aplicația ar fi avut vocile personajelor, foarte drăguțe, dar nu ar fi avut…context. Ilustrațiile muzicale realizate de Meghi sunt atât de frumoase încât vă veți îndrăgosti iremediabil de rățoi și familia lui, vă veți teme pentru el în episodul cu Vultur, veți râde la toate giumbușlucurile. Iar modul în care rățoiul nostru deschide ochii…vai!
Pe parcursul proiectului, am experimentat pe alocuri un nivel de stress fantastic, căci trăim în România și acest lucru – de exemplu – e un indicator prost atunci când vrei să ai cont de developer, pentru Apple cel puțin.
Acum însă, aproape de momentul de lansare, aplicația este frumoasă și delicată, așa cum este Adalbert, și abia așteaptă să ajungă la voi.
Nu veți avea doar o carte audio, ci o poveste audio cu tot ce îi trebuie. În plus, în aplicație, există opțiunea ca fiecare capitol audio să poată fi citit, în același timp cu lectura. Adică și text, și imagine, și lectură și ilustrație muzicală toate la un loc.
Aplicația include și un bonus – Cântecul lui Adalbert.

Abia aștept să zâmbiți împreună cu mine, mai ales când intră Nor-Cel-Mic în scenă.

Pentru cine nu a citit până acum cartea, ea se mai găsește și în format fizic, în Cărturești și Emag. Arată ca în copilăria mea cu cărți frumoase, tipărite pe hârtie de calitate, cu ilustrații realizate de Alina Iftime. Ce vă sfătuiesc acum este să așteptați un pic și să descărcați aplicația pentru o experiență completă vizuală, audio, de poveste.

Mai e un pic și vine lansarea. Am scris mult și încă nu am spus data, nu? :))))))))))

Pătrat de călătorie muzicală – noiembrie 2018

turneu alina manole noiembrie

Plec de-acasă! Dodo motanul nu este foarte incantat, dar n-am ce-i face…muzica ma trage de maneca, asfaltul si el. Astept calatoria aceasta de 1 luna, de cand am anuntat prima data de concert. Recapitulez pentru cine nu are facebook si inca nu m-a aflat acolo, pe pagina muzicala (facebook.com/AlinaManoleOficial)

16 noiembrie, Sibiu, Imperium Live – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0369 454 690 (după ora 11:00)

17 noiembrie, Bistrita, Festivalul Bistrita Folk – Bilete la Centrul Cultural Dacia

18 noiembrie, Cluj Napoca, Cotton Club – Bilete se pot cumpara online AICI iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0747 268 866 (după ora 12:00)

19 noiembrie, Brasov, Dai Mattoni – Bilete se pot cumpara online AICI, iar dupa ce luati bilete sunati pentru rezervarea de locuri la 0729283570 (după ora 12:00)

Toate informatiile intr-un singur link sunt pe Entertix.ro

Special la aceasta calatorie este faptul ca nu se rezuma la un concert alinesc. Vin cu albumul ”Lucruri simple”, a carui poveste, intortocheata, nebuna, pe alocuri magica, pe alocuri absurda, trebuie povestita. Un pic de ”bucatarie” de album, cu istoria cantecelor, cu istoria productiei si a colaborarilor. Da, cant si din cantecele ”vechi”, ca se baga singure in bagaj si vor atentie…! 🙂 Si da, e concert de om cu chitara la purtator si-atat.

Mai e ceva special, dar asta tine mai curand de mine decat de cei care isi doresc sa ajunga la concert: mi-e dor de drum, de orasele acestea. Scriam la un moment dat pe facebook ca Sibiu e orasul meu de catifea, Bistrita e orasul cu miros de mere, Cluj e orasul cu ganduri in balanoas iar Brasov e cel cu pietre verzi. Am, pentru fiecare dintre ele, cate un reper, un soi de amprenta desavarsit de frumoasa pe care o vreau din nou in fata ochilor, in aerul pe care il respir.

 Plec de-acasa! Si abia astept! Si da, va mai exista un drum frumos, la Calarasi, unde sunt si in juriul festivalului si in recital in formula cvartet, in perioada 23-25 noiembrie, Despre asta insa, in articolul viitor.

Cine isi doreste albumul, il poate comanda prin Carturesti, in librarii sau online 🙂

A! Intre timp am scos pe youtube un fragment de la lansare. Inceputul serii. Lucruri simple, cum altfel?! 🙂

Jurnalul cartii mele de povesti – Capitolul 2 – Canapeaua cu ratoi

canapeaua-cu-ratoi-alina-manole

Capitolul 1 se gaseste AICI.

A trecut ceva vreme, am mai scris un pic din ce s-a mai intamplat dar cumva neadunat. Pentru se adunasera in alte parti prea multe. Acum povestesc dedicat cum mai stau cu aventura cartii mele pentru copii.

Cel mai cel dintre piticii cartii mi-a incalcit creierii pana cand am decis ca 1. vreau ilustratii, 2. vreau ilustratii color, 3. nu vreau ilustratii simple ci reprezentari grafice ale aventurilor din fiecare capitol, 4. da, vreau pentru fiecare capitol, 5. vreau sa gasesc acel ilustrator cu care sa rezonez atat de bine incat imaginea ratoiului din mintea mea sa fie si in mintea lui.

Am mai scris ca, datorita punctului 5, am ajuns la Alina Iftime. Ei bine, nu doar ca e talentata, dar are un “ceva” pe care l-am simtit de la distanta. O energie buna. O blandete. O caldura. Un “ceva”, precum spuneam. A desenat, a editat, a redesenat, a avut piticii ei legat de refacerea a doua planse, mi-a trimis variantele electronice si azi am intrat in posesia planselor originale. Pe care le-am scos si le-am pus pe canapea, asta fiind singurul spatiu in care am putut sa controlez interventia lui Dodo-motanul (curios, ca orice motan care se respecta). Si m-a apucat bocitul de frumusete. Pentru ce ce se desfasoara in fata ochilor mei e frumusete. Astazi, mai mult decat in ultimele luni, mi-am dat seama ca tot ce mintea mea a imaginat in cartea pentru copii poate fi atins cu adevarat. Sprijinul acelor prieteni care m-au auzit vorbind despre lucrurile practice legate de aparitie (da, despre bani e vorba, desigur) este, de asemenea, neasteptat si frumos si udat din belsug cu aceleasi picaturi de ochi. Ca e gura de aer in totalul de efort, care nu-i deloc mic. Piticii lor sunt la fel de frumosi-copii ca si ai mei si…ioi…e intr-un fel asta!

Ma intorc acum la Alina-de-la-Iasi 🙂 Iata unde o gasiti: Alina Iftime Art si Rock Time Handmade (calutii de mare sunt intr-un fel!!) Eu zic sa dati un ochi prin ce fac mainile ei, ca-s tare pricepute!

Cat despre mine…am strans plansele, acum iar le-am scos si ma uit la ele ca la niste bijuterii ce vor infrumuseta povestea ratoiului meu.

Urmeaza etapa finalizarii negocierilor cu tipografia (sau schimbarea de directie daca va fi cazul – vreau eu o carte foarte frumoasa, dar sa fie optimizata pentru bugetul meu si al parintilor…) si intre timp gasirea unui DTP-ist bun ca sa rezolvam si incadrarile 🙂

Cand va aparea … am o data in minte, dar universul le stie el mai bine pe toate… 🙂

Va voi mai povesti ce si cum pe parcurs! 🙂

(Stiu, poza nu e stralucita, dar asta-i telefonul si nu ma pot supara pe el deocamdata)

22 august – Zi de filmare

Cadru pre-filmare videoclip Alina Manole
Cadru pre-filmare videoclip

…si dupa toate cele intamplate, tot mai am cativa stropi de energie. Ziua asta parca nu a fost a mea, ci din viata mea. 😀 (Asta a fost o sinapsa cam lunga, i-am scris doar concluzia si suna cumva ciudat 😀 )

Pe scurt, ca sa conserv un pic si pentru Dodo si somn, iata povestea zilei de 22 august (de altfel…o zi de referinta). Debutul zilei a insemnat peripetii mai putin placute si o stare de rau numai buna de urcat pe pereti. Noroc cu prietenii care s-au mobilizat exemplar si mi-au adus si zambet si medicamente si calm, astfel incat, dupa primele medicamente ingerate, sa devin eligibila pentru filmare.

Am plecat de acasa cu putine bagaje La studio ma asteptau Teddy, Marius si Diana, unde primii doi au fost responsabili de scule, tehnici, lumini, umbre, filmare si vor face jucaria video finala, iar Diana a fost miracolul confortului nostru, facand drumuri, mai multe decat credea, cu ceai, cafea si caldura.

Amenajarea spatiului de filmare a insemnat efort fizic. Cu asta a inceput echipa de filmare, ca sa-i faca pe plac nebunei (recunosc public din 2000, nu mai e secret). S-au imbibat de praf suficient cat sa injure tihnit in gandul lor, dar n-au recunoscut deloc si, cumva, s-au prefacut ca au si uitat pana cand ne-am apucat de treaba.

Dupa machiajul de rigoare si aranjatul parului care parea plecat in vacanta sau la farmacie…am inceput treaba aceea…adevarata. (A! Asta-noapte pe la 3 dimineata faceam decupaje din hartie pentru agatat de tavan. Baietii au ales din taieturile mele asimetrice, le-am luat pe toate acasa, inclusiv norul lui Marius (un decupaj care a atras vantul, efect natural….veti vedea!) 🙂 si le voi agata de tavanul din dormitor!)

Mi-a fost frig, desigur. Mi-au inghetat picioarele. Am amortit pe scaun fara sa imi misc pozitia. Dar stiti ce frumos a fost?! Un geam deschis, vant in plete, nor si fluture de hartie jucandu-se deasupra, un calm aparte si o lumina…o lumina cumva. (Nu ma pot abtine: calmul o fi fost de la medicamente?! 😀 )

Plan general, close-up, detalii, mainile mele care trebuiau (da, trebuiau) se se miste putin, aproape deloc. Ca sa nu tulburam calmul acela al povestii despre care va voi spune mai aproape de lansarea videoclipului. “Atentie!…actiune!” Si piesa ruland in fundal, eu atenta sa repet versurile si de fapt cantand, ca altfel nu iese aerul si emotia.

Palme ude. Stomac in gat. Un puseu de puls despre care nu am spus nimanui. Bucurie. Bucurie mare ca fac lucruri sa se intample cu cei mai potriviti oameni ai zilei. De asta cred ca spuneam la inceput ca aceasta nu a fost o zi a mea, ci din viata mea.

Multumesc Diana, Marius, Teddy! 🙂

Acum sunt acasa, mai e 1 minut din 22 august si pe masura ce-am scris m-am mai incarcat un pic. Cat sa spun Somn usor…!

Alina Manole

 

Pachet de Vama

linii si becuri

– Joi, 30 iulie 2015 – Vama Veche – recital in cadrul Festivalului Folk You – Florian Pittis

– Sambata, 1 august 2015 – Vama Veche – ora 11 dimineata – spectacolul “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak”

Anul trecut a fost atat de frumos la matineul din Vama! Ne-am trezit impreuna, si noi cei de pe scena, si cei care au venit la concert. De data aceasta locul e mai mare (noul Papa la Soni s-a mutat in locul Roata, pastrand autoservirea etc). A fost acolo si Baza Sportiva in 2010…si tin minte ce frumos a fost si atunci!  De 31 mai de anul acesta…ce sa mai zic?! 🙂 Revin la matineul nostru: abia il astept!

De cand am facut evenimentul pe facebook m-am trezit cu o gramaaaadaaa de mesaje frumoase de la oameni si mai frumosi sin tara, care fie au auzit de Joia Pacatosilor, fie au mai vazut-o intamplator prin Bucuresti. Stiu ca la un moment dat ar trebui sa fac turneu cu jucaria aceasta muzicala. Nu stiu daca se va intampla anul acesta din motive care nu tin de mine. Ce ma bucura enorm este faptul ca deja s-a dus vestea marturisirilorsi ca ideea de voce+pian + poveste genereaza curiozitate si bucurie.

Plecaciune si drag! 🙂

Ne vedem in Vama Veche!

Pentru finalul lunii august am in plan o noua calatorie, superba, catre o cetate magica! Mai multe detalii in curand!:)

Sa incepem anul muzical!

ALina Manole

Putine lucruri sunt intamplatoare asa ca da, inceputul anului meu muzical va avea loc in Bucuresti, in minunata sala Teatrelli, cu spectacolul “Joia Pacatosilor – Alina Manole & Raul Kusak”. Pe 23 ianuarie, adica vineri 🙂 Nu-i problema, spectacolul acesta s-a cantat si marti si sambata si luni. Titlul spectacolului nu da un indiciu de zi asa ca, vinerea viitoare, la final de program de lucru sau inceput de program de week-end, puteti veni sa ne vedeti si sa ascultati nu doar mesajele cantecelor ci istoria care le leaga. Nu e concert (pentru cine a fost macar o data lucrurile sunt clare, specific pentru cei care inc anu au testat varianta aceasta de “terapie muzicala”) . Nici teatru nu e. E un format experimental, al unei marturisiri in care si povestea spusa si cea cantata au o logica. Zic eu. 🙂 Si cum etichetele nu-mi plac, ramane la latitudinea celor care vin sa ma aseze intr-o cutie si sa puna pe ea label-ul 🙂

Am tot fost intrebata de pe ce youtube nu exista mai multe fragmente si mai concludente. Explicatia vine din structura spectacolului…textele nu sunt neaparat la fel, povestea poate lua uneori o alta intorsatura pentru ca, personajele sunt vii si active. In viata lor se intampla permanent cate ceva. Care personaje? Cine vine…afla 🙂

Biletele s-au pus in vanzare. Experienta celorlalte spectacole arata ca se duc repede catre oameni faini asa ca…cine vrea sa petreaca seara cu noi e bine sa se grabeasca 🙂 Biletele se gasesc fie in Piata Lahovari (la sala Teatrelli) fie pe Eventim.ro

Va astept asadar vineri…pentru Joia! 🙂

Seria concertelor standard va incepe in februarie iar pentru luna martie deja s-a stabilit data aniversarii Lunii Patrate (in fiecare an, in luna martie, rememorez un pic momentul debutului oficial, prin albumul Luna Patrata). Va spun asta ca sa va pregatiti agendele! 🙂 Detalii in curand! 🙂

un strop de nesomn cu ochi pe jumatate

papusile-alinei-manole

scriu cu jumatate de ochi. din ambii ochi. de ce n-am scris “scriu cu ochii pe jumatate deschisi?” nu stiu. sinapsele alearga aiurea, am carente de somn, dar am un plus de fericire azi, si nu, nu e Luni (slava cerului, ca am avut o Luni cu L mic) dar e o Miercuri binevenita.

ignor lucrurile care s-au petrecut pana luni dupa-amiaza cand am recuperat pentru 12 ore o bucatica de mama. de asta nici nu am ajuns la concertul lui Alexandru Andries….si am avut cel mai frumos motiv din lume. adica am ales-o pe mama, am preferat sa o rasfat cu bunatati, film, masaj si strans in brate. pentru ca merita, nu doar pentru ca e a mea si o iubesc. schimbul de energie a fost fantastic, ne-am incarcat bateriile reciproc, a mai prins un pic de culoare in obraji si asta a fost cadoul perfect al inceputului de saptamana. o veste minunata a venit ieri. si nu e a mea si nu e pentru mine, dar e importanta pentru o viata si sper ca efectele sa fie bune si sa adauge zile acolo unde trebuie. tot ieri, pret de …9 ore…am avut filmare. un videoclip. asa cum am vrut eu. in povestea mea. pentru una dintre piesele de pe albumul “Fericirea de Luni”. pana nu am trecut in poveste nu am putut filma nimic. apoi lucrurile s-au incheiat in 5 minute. eu cu mine. atat.

astazi, miercuri, am avut filmare la TVR 2, pentru emisiunea Omul cu chitara. i-am avut langa mine pe Raul, Dan si Claudiu, carora le multumesc 🙂  am vorbit, am cantat (multumesc lui Tudor si echipei tehnice din studio si CAR!)…mi s-au facut surprize. am primit un cadou special, un tablou a carui istorie se leaga de Luna Patrata si despre a carei autoare veti afla in emisiune. am inteles si nerabdarea cu care Ducu Bertzi ma intreba cand ne putem aduna pentru filmare … multumesc de invitatie si de data de azi 🙂 Alecu Racoviceanu … i-am auzit cuvintele scrise si m-am fastacit, voi zambi la cafeaua de maine cu siguranta…veti intelege si voi de ce … pe 30 octombrie, atunci cand va fi difuzata emisiunea (la ora 23:00). am primit si un test-fulger la care veti auzi de multe ori pronuntat cuvantul LUNI (Evelina stie). si, evident, era sa-mi stric machiajul cu un strop de lacrimi de emotie 🙂

am ajuns acasa dupa o intalnire frumoasa si un rasfat cu peste bun si dulce 🙂 acum stau cu jumatati de ochi deschise, cu un picior pe scaun sub mine, cu o tigara aprinsa si ma gandesc la pat si perna…la un hol distanta de bucatarie. dar mai stau putin…putin…cat sa zambesc si sa multumesc in gand acestor lucruri frumoase care-mi vin, asa cum vin, in vremea lor.

tocmai mie.

Jurnal de album 2014 – fila 12

Incep relatarile cu ziua de vineri de saptamana trecuta. O zi plina-plina-plina dar cu doua momente notabile: am gasit rochie de scena si am fost la Andrei Partos in emisiune.

Chestia cu rochia sa nu vi se para o frivolitate, ca nu e. 😀 De fiecare data am probleme majore cu gasirea “acelei rochii” care sa defineasca si ea momentul muzical pe care il am de sustinut. Daca as fi vedeta de lucrul asta s-ar ocupa altii. Dar nu-s si nici nu intentionez sa devin, asa ca de obicei agonizez cu cautarile. Anul asta lucrurile au stat altfel: aveam in minte ceva, am gasit pe net un loc care parea promitator, m-am programat si…am ajuns! Am gasit la Dona Kyros o atmosfera tare frumoasa si un om care m-a ajutat mai mult decat crede ca a facut-o 🙂 Am rochie pentru concert. Rochie pictata, personalizata pentru eveniment. Nu o am fizic, maine ma duc dupa ea 🙂 Mi-am luat insa bonus o alta rochie pentru conferinta de presa….care a avut loc ieri 🙂 Daca mergeti acolo sa spuneti de unde ati aflat, bine? 🙂

Mostra mica:

Alina Manole - conferinta de presa - Fericirea de Luni

Vineri noaptea am mers la Andrei in emisiune. Ca de obicei dialogul cu Psihologul Muzical ma binedispune si ma energizeaza. Am pus piese, am cantat live, am povestit. Am primit intrebari foaaarte foaaarte multe si multumesc ascultatorilor! Am avut si doua “revelatii”. 1. cineva mi-a spus ca am numarul destinului 3 (si am disc cu cifra 3, da? 🙂 ) si 2. cineva m-a intrebat daca sunt nascuta intr-o zi de Luni (raspunsul este da….si iata inca un “semn”, de data asta pentru albumul cel nou) 🙂

Trec la saptamana curenta…

Discul e gata! L-am ridicat ieri, Luni, de la fabrica in timp ce incepea furtuna. In masina am asteptat cateva minute bune inainte sa-l deschid. Apoi i-am dat play. Am sarit de la o piesa la alta repede-repede. “Merge”, am zis victorioasa. Apoi am asteptat sa scada pulsul sub bitrate-ul de 200 🙂

Ieri (luni), pe 26 mai, a avut loc conferinta de presa la care i-am invitat pe toti acei oameni care vreme de jumatate de an, de cand dureaza povestea Fericirii de Luni, m-au sunat macar o data sa ma intrebe ce mai fac, daca mai pot, cum merge munca la studio. Oameni care au scris sau au vorbit despre lansare in mod constant, oameni care m-au sprijinit, oameni cu care am incheiat contracte faine 🙂

Gazde am fost noi, adica subsemnata, Raul, Victor si Adrian. Locul intamplarii: Caffe D’Arthe, acolo unde Vlad Eftenie a facut fotografiile.

Alaturi de mine si (trebuie sa recunoastem) cei mai punctuali au fost o parte dintre castigatorii campaniei blogal initiative. La finalul acestui articol veti avea linkuri catre toate articolele care au participat in campanie 🙂

Tot ieri, ca deh, era Luni, s-a lansat noul website. cel vechi era din vremuri de joomla amintire (pentru cunoscatori). Multumesc Alex Ciuca si Superior Media !! www.alinamanole.ro va asteapta si el, pe langa blogul acesta care dupa lansare si dupa odihna de dupa…isi va gasi si el alt chip 🙂

Tot ieri, pentru ca tot deh si tot Luni, am lansat in eter single-ul albumului. (suna prea comercial totusi “single”….). Reformulez: piesa care da titlul albumului se afla, integral, pe youtube 🙂 Fericirea de Luni e disponibila oricum si pentru zile de Marti, Miercuri, Joi…si tot asa 🙂

Astazi, marti, (intre timp e miercuri….) pot anunta ca nu mai sunt bilete nici pentru seara de 3 iunie. Adica mai sunt vreo 2, dispersate in sala teatrului. Exista insa un concurs activ pe Foreverfolk!!! Se ofera, contra unui comentariu de poveste, 2 invitatii de cate doua locuri. Pot participa si cei care au bilet in prima seara si nu, nu jurizez eu! 🙂

O sa anunt si ca voi incepe sa raspund la telefon mult mai putin. Sper sa nu se supere nimeni dar e saptamana de dinainte de lansare. In afara de mama, colegii de scena, partenerii activi media (a se citi regulile de parteneriat pe care le-am mai anuntat o data si de la care nu voi face rabat deloc), contabilitate si institutii publice…telefonul va fi pe post de robot care va primi sms-uri 🙂 Prietenii stiu de ce si mai stiu si ce au de facut 🙂

Iarasi am scris articol lung cat o zi de post (sau de dieta)…

Ufff….!

Iata toate articolele care au participat in campanie si pentru care multumesc, cu plecaciune si drag, fiecaruia dintre cei care au raspuns la provocarea campaniei:

 

Bloggeri din toate tarile, avem campanie!

Eu scriu pe scurt despre ce este vorba, iar bloggerii activi sunt invitati sa intre pe Blogal Initiative si sa se inscrie in campania dedicata.

Avem doua piese: Fix in seara asta si De 30 de ani. Ambele vor fi pe albumul Fericirea de Luni. Invitatia campaniei este sa ascultati aceste variante live, cu defectele lor cu tot 🙂 . Sa alegeti una dintre ele care va da o “stare”. Apoi sa scrieti de pe blog, respectand niste reguli minimale, descrise pe pagina campaniei.

Premiile constau in albume. In plus, pentru bloggerii din Bucuresti, exista 5 invitatii la auditia in premiera a albumului, intalnire care va avea loc intr-un loc frumos tare, in cerc restrans, pentru cei care au muncit in ultimele luni la jucaria aceasta 🙂

Iata linkul campaniei: http://blogalinitiative.ro/campanii/piesa-ei-este-povestea-ta

Le multumesc lui Chinezu si echipei Blogal Initiative pentru ca mi-au dat ocazia sa ne adresam unor oameni pe care nu-i cunosc dar ii citesc 🙂

Va anunt inca o data ca s-au pus in vanzare biletele pentru a doua seara de lansare de pe 3 iunie. Pentru 2 iunie nu mai sunt bilete, fapt pentru care va multumesc nespus! 🙂

Mai sunt inca doua concursuri in desfasurare: Pe portalul ForeverFolk (unde aveti de scris o poveste de Luni) si pe Let’s Rock (unde, daca ati cumparat bilet, trebuie sa trimiteti seria biletului si intrati in alta poveste) 🙂

Jurnal de album – fila 7

mie mi se pare ca zambesc mai des decat se intampla. asta am aflat de la prieteni care mi-au spus sa zambesc mai des ca-mi sta bine. evident, i-am lasat sa creada ce vor pentru ca, pana azi, eram convinsa ca zambesc…”normal de destul”. pe de alta parte, intrucat ma vad in special in fotografii de concert…acolo am tot soiul de expresii, care tin de text, intrucat facialul neimplicat in poveste nu exista, asa ca teoretic … 🙂

(am un deja-vu)

(pentru cine ma citeste pentru prima data, mustesc de umor pe alocuri negru, de cele mai multe ori cinic, cateodata delicat)

revenind…

(pun si o muzica de fundal…m.ward)

astazi am zambit mult pentru ca a trebuit sa zambesc.

n-am zambit de dimineata.

am zambit la ora 11 datorita Oanei. mi-a facut un cadou pe care l-am primit cu agitatia intarziatului. am zambit fastacit.

am zambit apoi cand am cunoscut-o pe Ana, make-up artist, la ora 12:00, in locul ales pentru povestea albumului nou. e tanara, frumoasa, blanda si pasionata de ceea ce face. ne auzisem doar la telefon pana azi.

apoi am zambit pentru ca asa a vrut fotograful Vlad Eftenie. pentru ca in scenariul pe care l-am schitat impreuna in februarie, intr-o intalnire de 1 ora, asa era Alina. am zambit pentru ca Vlad are o premiera in toata aventura mea cu albumul cel nou si pe alocuri m-am straduit sa zambesc cand ma facea sa rad. 🙂

apoi am zambit cand ma gadila soarele pe nas sau in ochi in timp ce Eli manevra blenda ca sa existe o “acea” lumina.

apoi am zambit pentru ca am revazut-o pe Maria, gazda frumoasa de la Caffe D’Arthe. am schimbat doua vorbe intr-o pauza de schimbat tinuta si la final am mai povestit un pic despre viata si anii care au trecut de cand nu ne-am zarit. Maria si Kolly sunt prietenii in al caror club, in urma cu 5 ani, faceam ziua repetitii pentru lansarea primului meu album. intre timp au locusorul asta frumos, o ceainarie cu parfum de alb…

si din nou zambet pentru fotografii. zambet din ce in ce mai necautat. am zambit in rochii, in pantofi sau in picioarele goale, afara in gradina sau inauntru. am zambit pana cand mi-a venit sa zambesc nu pentru ca trebuie ci pentru ca mi-era bine. si pentru ca, in timp ce dadeam perdeaua la o parte, la un moment dat, am zarit un fluture.

si atunci am stiut ca mi s-a daruit o dimi-amiaza minunata, ca nu ne-am adunat intamplator acolo cu totii, ca ne “stim” cumva si fara sa fi vorbit nopti sau decenii.

de atunci tot zambesc.

multumesc!

celelalte file de Jurnal de Album, in ordinea aparitiei: fila 1, fila 2, fila 3, fila 4, fila 5, fila 6

lansarea albumului nou va avea loc pe 2 iunie 2014.