Posted on

de unde rezulta ca…

…iarasi nu vine sfarsitul lumii. acuma…eu am stat pana cand a inceput ziua fatidica, aproape ca m-a prins concertul pe scena (sau chiar era 12 cand am terminat? ca nu mai stiu!), dar n-am primit niciun semn cum ca de azi gata! ba mai mult, dupa ce m-am indulcit cu ciocolata cu cirese si mi-am aranjat trandafirii si freziile undeva aproape de laptoapa, parca-parca as zice ca nu mai vine napasta! 🙂

am avut concert in joy. pacat de niste detalii care au scapat la categoria investitie in sunet. sa nu intelegeti ca nu e! doar ca mai e de lucru, ca in muuulte locuri. muuuuuulta lume, cunoscuta sau mai putin cunoscuta, o masa care a fost ca in visul meu de dupa-amiaza (pe facebook am povestit), caldura cat cuprinde si rasete multe pentru ca ne-am jucat teribil. pentru cine nu a fost trebuie sa precizez ca joaca de piesa care se numeste  “asa si-asa” are mai nou o varianta pop…nu vreti sa stiti cum e 😀

am cantat in formula completa ritmica (si cu ovidiu adica) si am facut glume multiple, mai ales la adresa mesei de care scriam mai sus. glumele, evident, le-am priceput noi toti ceilalti. poate e doar o chestie de empatie, poate doar una de inteligenta 😀

experienta in sine de concert a fost foarte frumoasa si ma bucur de venirea celor care fie n-au mai venit demult, fie au tot promis ca ajung si iata, au ajuns, la folk-jazz-ul meu, pe care-l cresc si-l cocolosesc si cu care ma laud. copil, deh! stilul, nu eu 😀

acum ma simt ca in aproape fiecare noapte de dupa concert. plina de energii, cu zambet pe Dinauntru, fericit de obosita.

e 1:53

dodo doarme langa mine

buna dimineata 🙂

Posted on

orice devine folk

muzica folk a beneficiat de un avant semnificativ in ultimii ani. asta e evident mai ales celor care sunt in interiorul fenomenului. am tot vorbit despre asta fie aici, fie in emisiunea de radio. multe cluburi, multe seri, multi artisti sau reproducatori (aici includ tot ce tine de pasionatii de folk-cover-uri romanesti). per ansamblu e bine.

am vazut oameni care s-au intors la folk dupa ce au renegat fenomenul si s-au dezis de el cu toata gura (folkul e mort, nu mai exista, nu are substanta, omul cu chitara nu mai merge, bani nu sunt etc). au cantat pop, rock (in care nu prea mai sunt banii de-acum 2-3 ani), acum se reintorc la folk cu speranta si flacara “pasiunii” reaprinsa. probabil ca isi voi reinnoi si repertoriul pe care il au de-acum 15 ani. la fel de probabil, o crestere a energiilor (sa spunem) rock in public s-ar putea sa-i reorienteze (one again) catre un stil alternativ, dar trecerea lor prin folk va fi consemnata tot ca o victorie a genului.

repet: per ansamblu e bine

ce se intampla insa cu cei care nu au absolut nimic de-a face cu folk-ul dar care incep sa foloseasca cuvantul doar-doar “agata” ceva public sau devin mai atractivi pentru un target la care altfel nu ar ajunge?

concertele de blues (si asa putine pe la noi) incep sa se numeasca “folk-blues”, am vazut promo la un concert de “folk-manele” (nu glumesc!), unii oricum manelizeaza folkul chiar din interior, probabil in curand putem merge la  “symphonic folk” la ateneu…

cand iris isi va anunta concertul ca fiind “folk-rock” iar banica junior “rock’n’folk” ma voi lasa de cantat folk-jazz.  acest stil macar l-am construit si argumentat si sustinut si promovat de cand m-am reapucat de muzica. ce voi face? cred ca am mai spus acum vreun an: voi spune ca va astept la Muzica Altfel. sau de ce nu, veti veni la concerte cu muzica by alina manole si vom lasa standardizarile presei de specialitate.

orice devine folk? chiar si folkul?

Posted on

Cronica de lansare- Lumea de roua + bonus Mache

Mircea Rusu poarta stigmatul “omului bun si pomului copt”. Sau cel putin pana aseara. Sper sa scape de el, nu pentru ca nu mi-ar placea piesa aia veche, cu iz de social (si democrat, ca oricum, nimeni la noi nu e de dreapta), ci pentru ca Mirce Rusu e unul dintre compozitorii “faini” (reminiscenta ardeleneasca) pe care i-a dat tara asta si nu ma refer la folk.

Ceea ce am ascultat aseara n-a fost folk, a fost pop, unul teribil de frumos, cu Band-ul care suna ca dupa repetitii sarguincioase (deci profi).

Continue reading "Cronica de lansare- Lumea de roua + bonus Mache"