politically facebook

inainte ca procesele de comunicare pe internet sa ia amploare (pentru cei foarte tineri: da, a existat si o asemenea era, nu de foarte demult), discutiile despre politica se intamplau aproape exclusiv pe la cate o terasa, in cate un bar, in grupuri de prieteni. tin minte multe seri/nopti cu discutii despre structuri politice, optiuni, discutii inflacarate, cu polemici ce incendiau spiritele…cel putin pana a doua zi, cand o luam de la capat.

o formula publica de exprimare a opiniilor a fost data ulterior de comentariile pe site-uri (obligatoriu) serioase. apoi pe bloguri, gazduite de intermediari, pe platforme gratuite si … limitate.

acum toate discutiile se poarta pe facebook.

in ultimele saptamani, inflamate de schimbarile politice si de vehementa taberelor oficiale, mobilizate si mediatizate intens, facebook-ul a devenit locul de exprimare a emotiilor politice. gandul de a scrie acest articol a venit dupa o intamplare personala: la una dintre remarcile mele despre unul dintre evenimentele politice, am primit un comentariu  de forma “m-ati dezamagit profund“, insotit de alte observatii mai putin politicoase. punctez pentru carocotasi ca remarca mea era neutra, fara vreo apropiere explicita de vreuna dintre parti (fapt pe care il evit constient). cum comentariul era deplasat si iesit din contextul subiectului abordat, am recomandat domnului cu pricina sa apase butonul de “unfriend”, ca e mult mai sanatos.

apoi am tot stat si m-am gandit. asa cum barfa are in ea ceva constructiv (de la un renegat citire, ia sa vad, stie cineva?!), facebookul dobandeste in astfel de perioade rolul de a mobiliza opiniile politice ale indivizilor si de a le face vizibile in retelele de prieteni, in avantajul – in definitiv – al exprimarii libere a opiniei. si asta nu e rau deloc, in marea de poze cu mesaje de iubire sau caini maltratati. exclud de aici campania electorala explicita. ma bucura ca ajung sa citesc opiniile politice ale unor oameni cu care nu as discuta niciodata despre subiectul asta din motive de timp, distanta, contexte. daca nu sunt de acord de fiecare data asta nu inseamna ca ii voi valoriza mai putin ci voi aprecia argumentele aduse (in aceeasi exceptie fac cei al caror limbaj e suburban…). ca de asta suntem oameni cu carte…

evident, acest articol nu se adreseaza celor care inca mai povestesc la un pahar de vin 🙂

scris nervos

dupa niste saptamani bune de ingerat informatia si din strada si de la tv, constat ca – pe masura ce trece timpul – discursul analistilor (cei din zona de sus a notorietatii) e din ce in ce mai agresiv, cu un limbaj din ce in ce mai colorat si cu venin accentuat. da, au si argumente rationale, da, nu e usor sa raspunzi moderatorilor care cancanizeaza fiecare gest de revolta de la inceputul ei, dar maniera in care au ajuns sa “latre” in fata camerelor, cu violenta, imi repugna. e joc politic, ritmul este accelerat, in 4 saptamani s-au intors multe lucruri pe dos pentru (mai nou) fostul guvern. e o scena politica, relativ la vedere, unde se tranzactioneaza fortele de putere. legat de tot ce se aude la posturile tv insa, cred ca avem nevoie nu doar de comentatori/lideri de opinie/analisti – toti isterici, care se bat in metafore cu iz de carciuma, ci si de lideri de opinie echilibrati, care sa contrabalanseze goana de senzational.

am obosit sa vad spume la gura analistilor. nu se mai poate vorbi CALM?! fizic, la propriu, nu ma zbat in metafore aici. lucruri se intampla, scena politica are o dinamica schimbata fata de luna decembrie a anului trecut. tonul ridicat accentueaza panici. si de ce nu ma convinge niciunul dintre cei prezenti in studiouri de independenta lor politica?!

voi reveni la bunul obicei de a Citi stirile, nu de a le vedea.

da, sunt nervoasa.

sisif de romania

capitolul 1

se plang in general ca nu au de lucru. ca nu-s bani. ca sunt destui pe “felia” lor. dar cand te duci la ei cu comenzi…vor “uichend”, vor banii “inainte”, vor “timp” de executie mare, vor ajutor, vor sa nu fie sunati cand nu e gata ceva la timp, vor sa nu ofere garantii. hm…in ce lume traiti, fratilor?! ori mori de foame si ai sambete si duminici lejere, ori angajeaza-te, ca pe sefi ii poti duce de nas intre orele 9 si 18. dar nu va mai plangeti ca nu aveti bani.

cei de mai sus vor fi doar 1 data, 1 singura data, furnizorii mei de servicii.

capitolul 2

am vazut la teve (tv pentru pudibonzi) inghesuiala de la deschiderea noului mall din piata sudului. trecand pe acolo azi, prin fata imensului stabiliment de consum, am vazut noroaie uriase. innotul in mazga pentru shopping-ul de fitza a ajuns in berceni. Continue reading “sisif de romania”